Se intimpla uneori co mucoosa delicata care inconjoara arcadele dentare, gingia propriu-zisa, sa sufere raniri sau imbolnari care nu sint chiar neinsemnate, putind da multa suferinta si necesitind un tratament anevoios si de durata. Cind inflo-matia este localizata numai Io nivelul mucoasei gingivale, se numeste gingita.
Cuprins:
Gingivitele |
sus  |
Cauzele care pot determina gingivită sīnt multiple şi variate. Poate fi provocată de o igienă defectuoasă a gurii, de depozitele mari de tartru Ia nivelul dinţilor, de carii sau resturi de rădăcini de coroane sau proteze defectuoase, de dinţi erupţi īn poziţii anormale, de accidente cauzate de erupţiile dentore. Gingivită mai poate fi generată de iritaţia provocată de nicotină la fumători, ca şi de anumite stări fiziologice cum ar fi pubertatea, menstruaţie sarcina, ca şi de stările alergice, de boli ale sīn-gelui, de lipsa vitaminelor din organism, de diverse toxice industriale, de bolile copilăriei, de boli renale, hepatice, digestive etc.
După modul de manifestare, gingivitele īmbracă forme diferite. In cele ce urmează, vom reda principalele aspecte ale īmbolnăvirii gingiilor. Una dintre gingivitele cele mai des īntilnite este reprezentată de gingivită catarală. Ea dă mucoasei un aspect de inflamaţie şi o culoare roşu-aprins, perfect vizibilă cīnd gingivită interesează dinţii frontoli.
Gingia sīngerează foarte uşor la atingeri, dă o senzaţie de arsură şi de tensiune la locul in-flamaţiei, lucru care face ca bolnavul să se teamă de a se spăla pe dinţi. De un bun efect calmant şi vindecător, este badijonarea gingiilor bolnave cu tinctura de cerenţel care se procură de la farmacie. Se face un rulou de vată al cărui vīrf se īnmoaie īn tinctura, şi se badijonează gingiile. Gingivită hiperplaiică apare la pubertate, fiind determinată atīt de lipsa unor vitamine ca şi de excesul unor medicamente. In inflamaţia de acest fel, mucoasa gingivală are o culoare roşie-violacee, cu marginea gingiei mărită de volum, puternic inflamată, luind aspectul unei mase cărnoase moi ce acoperă şi o parte din coroana dintelui. Gingiile singerează abundent Io ceo mai mică atingere. Gingivo-stomatita ulcero-necrotică, numită astfel pentru că interesează atit mucoasa gingivală, cit si pe cea a gurii, apare la indivizi tineri, īn special la bărbaţi şi este frecvent īntilnită primăvara şi toamna. Ea poate fi cauzată atit de o igienă bucală deficitară, cit şi de lipsa de vitamine (avitaminoze), de intoxicaţii, stări alergice. Inflamaţia porneşte de la nivelul gingiei aflate intre dinţi, extinzīndu-se pe mucoasa obrajilor, a limbii, a faringelui şi a amig-dalelor.
Mai poate avea ca punct de plecare ca-puşonul de mucoasă al unui molar de minte incomplet erupt. La īnceput, gingia este congestionată, umflată, roşie-violacee, pentru ca apoi, la vīrful papilei interdentore. să apară o mică ulceraţie, care īncet-īncet va distruge papila, transfor-mind-o intr-o masă putridă, urīt mirositoare. īncă de la īnceputul īmbolnăvirii, pacientul se plīnge de dureri la cele mai uşoare atingeri īn timpul masticaţiei şi chiar al vorbirii, lucru care-l face să refuze hrana. Durerea īl īmpiedică să īnchidă gura, ceea ce face ca saliva să i se prelingă afară in mod displăcut. Chipul bolnavului are un aspect de suferinţă. Temperatura se ridică la 38- 39°C. Ganglionii regiunii sīnt măriţi şi dureroşi la palpare. Un aspect in totul deprimant pentru cel ce priveşte bolnavul, dar mai cu seamă pentru bolnavul īnsuşi. Tratamentul stomatitei ulcero-necrotice, vizează Īnainte de toate ameliorarea stării de igienă a gurii. Se vor face spălaturi largi cu soluţii antiseptice slabe, cum ar fi soluţia călduţă de cloramină 3%0, sau permanganat de potasiu soluţie 1/5000 sau 1/8000. In cazul cīnd nu avem Io īndemīnă asemenea soluţii, simplele spălaturi cu apă fiartă şi opoi răcită sau uşor călduţă, sint suficiente.
Spălaturile se vor face in prima zi din oră īn oră, iar in următoarele zile de 4-6 ori pe zi. Depozitele de pe mucoasa gingivală vor fi şterse cu ajutorul unor tampoane de tifon īnmuiate in apă oxigenată.
Pentru combaterea durerii, se vor badijona ulceraţiile cu glicerina boraxată sau glicerina cu adaus de romergan. Antibioticele vor putea li utilizate numai la recomandarea medicului. Prezentarea la medic este obligatorie, in vederea fixării unui tratament precis si complet.
Starea generală a bolnavului se va reface prin-tr-un regim alimentar care sā nu solicite eforturi de masticaţie, bolnavul ezitind să se hrănească din teama de durere. Se vor prefera supele concentrate de zarzavat sau carne, pireurile de cartofi cu unt, brīnza de vaci, compoturile, sucurile de fructe, alimentaţia trebuind sā cuprindă cu prisosinţă toate principiile alimentare nutritive. Ca medicaţie se pot lua vitamine, īn special cele din grupa B şi vitamina A. După vindecare, pentru combaterea recidivei, se vor īnlătura toate cauzele care pot īntreţine iritaţii ale mucoasei gurii. Se vor extrage resturile de rădăcini, se vo īnlătura eventualul proces infecţios legat de apariţia molarilor de minte, se va renunţa la purtarea lucrărilor protetice incorect efectuate, se va practica un penaj corect şi sistematic al dinţilor şi al gingiilor.
Aftele reprezintă una dintre cele mai frecvente īmbolnăviri ale mucoasei gurii. Ele pot apare mai frecvent la adult, mai rar la copii. Sīnt oameni care au o anumită predispoziţie la această boală, de altfel prin nimic gravă. Perioadele de recidivă sīnt foarte capricioase, putīndu-se număra īn zile, săptămīni, luni şi chior ani.
Alta, ca element īn sine, este de dimensiuni reduse, de la aceea a unei gămălii de ac, la mărimea unui bob de mazăre, putīnd atinge īn cazuri excepţionale dimensiunea de 10 mm diametru. Poate apare succesiv pe aceloşi loc, locul de predilecţie fiind mucoasa buzelor, a obrajilor, vīrful, marginile şi friul limbii, mai rar suprafaţa limbii şi gingia şi niciodată locul de trecere a mucoasei pe piele.
Boala īncepe cu o senzaţie de durere īntr-o regiune bine delimitată şi apariţia unei vezicule cu lichid. Vezicula se va sparge, lăsind o ulceraţie īnsoţită de o durere asemănătoare senzaţiei provocate de o arsură. Se distinge bine pe suprafaţa mucoasei, care īşi păstrează aspectul normal. Ganglionii din regiune sint prinşi, dar nu sint măriţi de volum. Se observă adeseori o jenă la īnghiţirea alimentelor şi chiar o incleştare a fălcilor, lucru care impresionează in mod neplăcut pe bolnav.
Durerile cresc la cel mai uşor contact cu alimentele, ceea ce face ca bolnavul să nu se alimenteze, fapt care are drept consecinţă slăbirea orgonismu-lui. Dar, oricit de impresionante şi capricioase in apariţia lor, aftele se vindecă fără tratament la 10-14 zile de Io data apariţiei, fără a lăsa cicatrice. Ele nu sint contagioase. Cauza apariţiei of-telor trebuie căutată fie intr-o stare fiziologică anumită cum ar fi sarcina, menstruaţia, ca şi īn tulburările digestive, sau viroze. Ca factori favorizanţi putem enumera prezenţa pietrei dentare sau a cariilor, ca şi folosirea periuţei noi de dinţi, core nu a fost īn prealabil dezinfectată. Anumiţi factori alimentari, condimentele, pot fi uneori cauza apariţiei aftelor.
Ca tratament se recomandă clătirea gurii cu soluţii alcaline de bicarbonat de sodiu, o linguriţă la un pahar cu apă călduţă. Mai poote fi folosit ceaiul neindulcit de frunze de nalbă, ca şi cel de coada şoricelului.
Stomotita altoasă reprezintă o suferinţă avīnd aspectul unei boli infecto-contagioase, datorită unui virus asemănător celui ce provoacă herpesul. Mai frecventă la copii, stomatită aftoasă poate apare totuşi şi la adulţi. In primele trei zile ale bolii, bolnavul acuză dureri de cop, are febră mare şi lipsa totală a poftei de mincare. incepind din ziua a patra, apar numeroase afte pe mucoasa devenită roşie care, spre deosebire de aftele simple, apar pe o mucoasă normală ca aspect. Limba este umflată, gura emană un miros greu, ganglionii sint prinşi, se observă jenă la masticaţie febră mare de 39-40\'C, oboseală marcată, insomnii. Această stomatită poate insoţi uneori şi anumite boli infecto-contagioase cum ar fi : scarlatina, ru-jeolo. difteria. tuşea convulsivă. Durata stomatitei aftoose este de 7-8 zile.
Co tratament, se vor foce spălaturi ale gurii cu soluţie de permanganot de potasiu 1%», sau o soluţie de bicarbonat de sodiu, o lingură de supă, rasă, la un litru de apă. Trotamentul complet va fi prescris de medic.
Febra aftoasă reprezintă o altă formă de află a gurii, impresionantă prin aspectul şi evoluţia ei. Este o boală de natură virotică, luată de la animal la om. Se poate lua prin intermediul produselor lactate, al laptelui, al brlnzei, al untului, provenite de la animalele bolnave.
Ca simptome : febră, dureri de cap, insomnii, vărsături, diaree. După o incubaţie de 3-5 zile se observă apariţia unor vezicule multiple atīt pe mucoasa gurii, pe buze, pe limbă, pe gingie, cit şi pe pielea miinilor şi picioarelor. Veziculele se sparg repede, lăsind ulceraţii. Boala durează două-trei săptămini.
Bolnavul trebuie neapărat văzut de medic īncă de la primele semne ale apariţiei bolii, respectind cu stricteţe indicaţiile acestuia.
Ce este parodontoza ? |
sus |
Parodontoza, deşi mai puţin intilnită decit caria, ii urmează imediat din punct de vedere al frecvenţei, in cadrul īmbolnăvirii dinţilor şi a gurii. Pe cīnd caria reprezintă o boală o dinţilor, parodontoza este o boală a ţesutului de susţinere al acestora, respectiv a parodonţiului.
Care sint semnele care trebuie să ne facă să ne gindim la parodontoza, şi cum se manifestă ? La īnceput se observă că, fără a fi traumatizate, gingiile sīngerează. Dinţii, aparent sănătoşi, īncep să se clatine, lucru care traduce o slăbire a sistemului lor de susţinere. Mai tīrziu, sīngerarea se va accentua şi la contactul cu periuţa de dinţi, fiind īnsoţită de o senzaţie de jenă şi de mincărimi la nivelul gingiilor. īntr-o fază mai īnaintată, gingiile se umflă şi se īnroşesc mai ales īn spaţiile dintre dinţi, dezlipindu-se pur şi simplu de pe dinte, iar īntre rădăcini şi gingie, vor apare pungi cu puroi, care se vor adīnci treptat, făcīnd ca gura să emane un miros neplăcut. Puroiul, īnmuind ligamentele de susţinere ale dinţilor, va face ca aceştia să se clatine in toate sensurile. Prin retragerea gingiilor dintele, fiind dezgolit, va apare mai lung. Desigur că un dinte astfel compromis nu va mai putea fi salvat, trebuind să fie extras. Şi dacă ar fi vorba de un singur dinte... Parodontoza afectează insă mai mulţi dinţi deodată.
Boală perfidă prin felul cum apare şi cum evoluează, parodontoza dă uneori impresia că in gură totul este īn ordine. Apariţia parodontozei, ca şi a tuturor bolilor gingiilor de altfel, se pare a fi determinată de factori generali cum ar fi : diabetul, bolile digestive, bolile glandelor cu secreţie internă, ale vaselor, ale sistemului osos. Printre factorii favorizanţi ai apariţiei parodontozei, se pot enumera piatra de pe dinţi şi igiena defectuoasă a gurii.
Ce putem face pentru a preveni o asemenea boală, care odată instalată poate pricinui multe necazuri ? Trebuie să ţinem seamă in primul rīnd de factorul mecanic, mai precis, de necesitatea unei bune mestecări a alimentelor de către o dantură sănătoasă şi mai ales completă. Orice lipsă numerică a unor dinţi va duce implicit la o activitate de masticaţie mai intensă a dinţilor rămaşi pe arcadele dentare şi de aci, prin suprasolicitare, la o slăbire a gingiei respective.
Deşi o boală a adultului, parodontoza īşi poate avea punctul de plecare īncă din copilărie, cauza fiind răul obicei al unor copii de a-şi suge degetele, de a-şi roade unghiile, de a ronţăi creioane, slăbind astfel gingiile şi deschizind calea spre viitoare īmbolnăviri. Lucrările dentare incorect efectuate pot fi şi ele o cauză generatoare a parodontozei, datorite tot unui proces de continua suprasolicitare şi traumatizare a gingiilor.
Prevenirea bolilor gingiei trebuie să īnceapă īncă din copilărie. Părinţii, care urmăresc dezvoltarea fizică şi psihică a copilului lor, au datoria să-şi concentreze atenţia īn mod deosebit asupra dinţilor acestuia, a felului cum efectuează masticaţia, avīnd grijă ca hrana sa să cuprindă toate principiile alimentare. Odată cu īnaintarea īn virstā, o alimentaţie raţional, o igienă bucală riguroasă, evitarea suprasolicitării dinţilor, tratamentul bolilor generale, ca şi consumarea produselor cu conţinut bogat īn vitamine, fermenţi, săruri minerale, toate acestea corelate cu prezentarea periodică la medicul stomatolog, vor ajuta la menţinerea stării de sănătate a dinţilor şi a ţesuturilor de susţinere a acestora, prevenind grava īmbolnăvire care este parodontoza.
Mici accidentări ale mucoasei gurii |
sus |
Aţi mīncat peşte şi v-aţi īnţepat īn gingie cu un os, sau aţi mīncat pasăre şi v-aţi īnţepat cu un oscior ascuţit ? Sīnt desigur mici accidente, constīnd īn uşoare răniri ale gingiei sau ale mucoasei gurii, accidente cărora nu le daţi importanţă. Şi totul ar fi īn ordine, dacă după cītva timp nu aţi simţi o durere la locul īnţepăturii. Aceasta vă va face să vă aduceţi aminte de mica neplăcere pe care aţi avut-o cu cīteva zile īn urmă, mīncind peşte sau pui. Şi vrīnd-nevrīnd, datorită durerii, micul accident īncepe să vă preocupe īn mod serios. Din acest punct de vedere, cu oasele fine de peşte este mai greu decīt cu cele de pasăre. Aceasta,intrucīt oasele de peşte sīnt uneori atīt de fine, īncīt sīnt greu de depistat.
Zgīrieturi ale mucoasei gurii, ca şi ale mucoasei de pe faţa inferioară a limbii, mai pot fi cauzate şi de coaja de pīine uscată, de pīinea prăjită, de zahărul cubic pe care unele persoane au plăcerea să-l sugă. Asemenea mici răniri, deşi neīnsemnate, sīnt capabile totuşi, datorită bogatei vascularizări a regiunii, să producă o inflamare a ganglionilor din regiunea respectivă.
Mica zgīrietură a mucoasei se va vindeca repede şi inflamarea ganglionilor va dispare. Dacă respectivul īşi va clăti gura in acest timp cu infuzie de muşeţel, neplăcerea va trece şi la un moment dat va simţi la nivelul locului inflamaţiei un vīrf ascuţit, acesta nefiind altceva decīt fragmentul osos care a īnţepat gingia, şi pe care organismul īncearcă să-l elimine, ca de altfel pe orice corp străin. Nu totdeauna insă se īntīmplă astfel. Dacă fragmentul de os este situat in profunzimea mucoasei, nereuşind să migreze spre exterior, va face ca infecţia să-şi continue cursul, producīndu-se īn acel loc mici abcese repetate şi chiar o mică fistulă, care nu vor ceda atīta timp cit osul va fi acolo. Va fi desigur necesară īn asemenea cazuri, intervenţia medicului, care va rezolva problema. O altă inţepătură, desigur mai uşoară, dar enervantă prin senzaţia neplăcută pe care o dă, poate fi pricinuită prin reţinerea īn spaţiul interdentar a unui fir din periuţa de dinţi de proastă calitate, sau prea uzată, in asemenea cazuri, firul de păr rămas īntre dinţi va putea fi extras cu o pensetă. Socotim oportun a include īn acest capitol şi anumite mici accidente ale mucoasei gurii sau limbii, determinate nu de īnţepături, ci de alimente sau lichide fierbinţi.
Sint mici arsuri, care dau o senzaţie de tensiune la nivelul mucoasei şi, in plus, o deficienţă gustativă, datorită nu unei alterări a pupilelor gustative, asa cum am fi tentaţi să credem, ci īnregistrării senzaţiei de către scoarţa cerebrală, căreia nu-i scapă nimic. Efectul psihic pe care-l determină asemenea arsuri, merită a fi relevat. Respectivul va căpăta o teamă, exagerată, evitīnd de aci inainte chiar şi alimentele abia călduţe, ca o confirmare a zicalei : "Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt"...
Intoxicatiile cu metale grele la nivelul gurii si al dintilor |
sus |
In anumite profesiuni, din procesul de producţie rezultă toxice industriale care pot afecta nu numai gura şi dinţii, ci şi īntregul organism. Nerespec-tarea normelor de protecţia muncii poate genera intoxicaţii, cu manifestări la nivelul gurii şi al dinţilor, unele imediate, altele apărīnd foarte tīrziu īn cadrul simptomatologiei unei boli. Să trecem in revistă cīteva elemente care pot marca semne de alarmă īn depistarea precoce a riscului profesional. Intoxicaţia cu plumb poate fi īntīlnită la lucrătorii din industria metalurgică de bază, ca şi la acei care in munca lor folosesc plumbul, cum ar fi tipografii.
Care sīnt semnele intoxicaţiei cu plumb ? La 5-6 zile de la expunerea la plumb, pe gingii poate apare o dungă numită lizereu gingival, de culoare albastru-deschis spre albastru-īnchis - aceasta la īnceput - la nivelul premolarilor şi molarilor inferiori, Lizereul va dispare după două-trei luni.
in acelaşi timp poate apare şi o inflamaţie a mucoasei gurii, cu senzaţie de jenă la nivelul paro-donţiului marginal, cu dureri provocate de masticaţie, cu jena in vorbire şi īnghiţire, cu senzaţia de gust metalic in gura, cu salivaţie abundentă şi un miros neplăcut al gurii.
In intoxicaţiile cu mercur, apare de asemenea un lizereu la nivelul gītului dintelui. Semnele specifice de intoxicaţie cu mercur apar in special la nivelul dinţilor frontali inferiori, rareori la nivelul lateralilor şi frontalilor superiori. Lizereul gingival va dispare la două-trei zile de la īncetarea activităţii īn noxa respectivă.
Se mai pot produce intoxicaţii şi cu alte elemente chimice sau compuşi chimici, avīnd repercusiuni parţiale asupra gurii şi a dinţilor. Acestea sīnt : fosforul, fluorul, cositorul, manganul, cadmiul. vanodiul, siliciu, cuprul, argintul, cromul, acizii minerali, benzenul, nitraţii şi nitroderivaţii benzenului. Cei ce lucrează in medii nocive, oricare ar fi aceste noxe, au datoria să se prezinte imediat ce observă semne de intoxicaţie la medicul de boli profesionale sau la medicul stomatolog. De altfel, cei ce lucrează īn locuri cu asemenea specific sīnt controlaţi periodic de către medicii īntreprinderii, pentru a li se putea constata starea generală de sănătate, inclusiv cea a gurii şi a dinţilor.
Plantele medicinale īn stomatologie |
sus |
Datorită calităţilor lor vindecătoare, plantele medicinale au multiple īntrebuinţări īn medicina. Din ce īn ce mai mult astăzi se preferă īn tratamentul unor boli extractele naturale īn locul celor preparate chimic. Stomatologia, ca o specialitate pur medicală, beneficiază şi ea de efectele tămăduitoare ale plantelor medicinale.
Muşeţelul este cea mai īntrebuinţată plantă īn tratamentul bolilor gurii. Are o puternică acţiune anti-inflamatorie, decongestivă, reparatoare, cicatrizantā, ceea ce face să fie indicat īntr-o serie de afecţiuni ale mucoaselor şi ale pielii, indicaţia lui majoră rămīnīnd totuşi gingivitele ca şi stomatitele, putīnd fi utilizat şi după inciziile de abcese ca şi după extracţiile dentare. Se foloseşte sub formă de infuzie de muşeţel preparată īn casă, sau sub forma produsului farmaceutic numit romazulan.
Pentru a avea un efect cit mai bun, trebuie ca infuzia de muşeţel să fie mai concentrată (o jumătate de lingură de floare la un litru de apă). Din romazulan se pot pune 2-3 picături la un pahar cu apă. Astfel diluat, poate fi folosit īn gargare, pentru spălaturi bucale.
Nefiind toxic, īnghiţit fără voie, nu produce nici un fel de neplăceri. Mai mult īncă, atit ceaiul de muşeţel, cit şi romazulanul pot fi folosite cu bune efecte, luate pe cale bucală, īn gastrite, colite şi īn alte boli digestive. Cerenfelul este o plantă medicinală care, de asemenea, este mult folosită. Tinctura de rizomi de cerenţel este folosită īn stomatologie īn tratamentul gingivitelor, sub forma de badijonaje. In stomatite, ofte, se mai poate utiliza cu bune efecte, (clătindu-se gura) ceaiul neīndulcit obţinut din frunze de nalbă mare, alternat cu ceai de coada şoricelului de gălbenele sau de jaleş, după care se revine la utilizarea ceaiului de nabla mare. In diferite īmbolnăviri ale gurii, mai cu seamă īn afte şi gingivite, se pocite folosi cu bun efect calmant şi vindecător, mierea de albine in care s-au macerat petale de trandafir. Este o compoziţie agreabilă, plăcut aromată.
Gingivitele
