Ne propunem sa vorbim in cele ce urmeaza, despre scobitoare. inainte de a o face insa, socotim necesar sa aratam, in citeva cunte, unele aspecte prind istoricul acestui betisor.
Scobitoarea era cunoscuta si folosita cu 3 000 de ani in urma, de catre sumerieni. In ceea ce priveste confectionarea scobitorilor, aceasta s-a adaptat de-a lungul vremii tehnologiei si, bineinteles, modei. Astfel au fost confectionate pe rind scobitori din aur, din argint, din fildes etc. Dupa cum se stie astazi, scobitorile sint confectionate din lemn si din material plastic.
Cu secole in urma, scobitoarea facea parte din trusele de frumusete in care isi avea locul alaturi de raclorul de limba, de pieptene, de oglinda ca si de gheara de scarpinat", atit de utila purtatorilor de peruca din acele vremuri, pentru motive antiparozitare usor de inteles.
Utilizarea lor abuziva poate avea un caracter agresiv pentru tesuturile moi ale gurii, putind produce imbolnari ale papilelor dentare si creind prin aceasta un spatiu favorabil retinerii de resturi alimentare cu toate premisele favorabile imbolnarii dintilor si formarii cariilor dentare. In plus, se mai poate intimpla ca aschii rupte din scobitoare, sa ramina infipte in papilele dentare, producind inflamarea acestora si dureri accentuate. In afara laturii stomatologice, medicale, scobitoarea mai trebuie prita si din punct de vedere al comportarii cilizate. Obiceiul unora de a-si tine scobitoarea intre dinti, plimbind-o de o parte si de alta a gurii, sau acela de a o farima intre dinti, nu sint deloc conforme cu preceptele bunei cu-inti.
Demn de retinut este faptul ca desi socotita ca un mijloc secundar al igienei bucale, scobitoarea nu se poate bucura totusi de acest atribut.
Aceasta pentru considerentul ca, indiferent de forma, dimensiunea si materialul din care este confectionata scobitoarea, utilizarea ei poate duce la ranirea tesuturilor moi care inconjoara dintii. Si chiar daca uneori este nevoie a o folosi, lucrul trebuie facut in mod retinut ti cu multa atentie, pentru a nu provoca raniri ale mucoaselor gurii.
Un alt mijloc de igiena a gurii, pe care l-am putea considera secundar, ii constituie firul de matase, care deplasat pe suprafetele de contact ale dintilor, disloca si indeparteaza resturile alimentare. Desi un mijloc mai putin traumatizant pentru partile moi, trebuie totusi practicat cu atentie, spre a se eta ranirea papilelor interdentare. Prezinta dezavantajul de a nu curata decit doua din cele patru suprafete care inconjoara dintele. Firul de matase poate fi folosit ca o metoda de completare o penajului, and in schimb avantajul, unic in aceasta printa, de a fi utilizat cu bun efect in cazurile in care dintii sint inghesuiti.
O alta metoda, care atunci cind este utilizata cu discernamint poate completa igiena gurii, este guma de mestecat, a carei folosire, datorita substantelor abrazive pe care le contine, ca si prin hipersali-vatia pe care o produce, are un rol favorabil in curatirea spatiilor interdentare, niveleaza suprafetele dentare, desfiintind astfel locurile de retinere ale resturilor alimentare si in plus este placut a ti utilizata datorita substantelor cu efect dezodori-zant inglobate in compozitia sa.
Totusi, intrebuintata in mod exagerat, guma de mestecat poate duce la formarea unor obisnuinte mai greu de combatut chiar decit fumatul sau consumarea excesiva de cafele. De aceea, atunci cind e utilizata, guma de mestecat trebuie folosita in chip moderat, pentru a nu deveni o pasiune.
In primul volum ol lucrarii om tratat mai pe larg aceasta mult discutota problema, trecind in resta argumentele pro si contra.
