AGENT ETIOLOGIC
Virusurile paragripale apartin familiei Paramixoridae si cuprind genul Paramyxorus. Virusurile paragripale au diametrul cuprins intre 150 si 250 nm, prezinta anvelopa si contin un
genom de ARN monocatenar. Anvelopa contine doua glicoproteine, una cu actitate hemaglu-tininica si neuraminidazica, iar cealalta cu capacitate de fuziune. Genomul de ARN ral este inclus intr-o nucleocapsida elicoidala si contine codul a opt sau noua proteine rale specifice. Exista 4 serotipuri distincte de rusuri paragripale, fiecare avand unele caracteristici antigenice comune cu alti membri ai familiei paramixoridelor, inclusiv cu rusul bolii Newcastle si cu rusul urlian.
EPIDEMIOLOGIE
Virusurile paragripale sunt raspandite in intreaga lume, desi infectia cu tipul 4 (subtipurile 4A si 4B) este mai rar intalnita, probabil deoarece este mai greu de cultivat in culturi de celule. Infectia apare in prima copilarie, astfel incat, la varsta de 8 ani, majoritatea copiilor prezinta
anticorpi pentru serotipurile 1, 2 si 3. Tipurile 1 si 2 produc epidemii, in special toamna, mai ales in anii impari. Tipul 3 poate produce boala in orice anotimp al anului, dar epidemiile cu rus tip 3 apar in fiecare an, primavara.
Afectarea cailor respiratorii de catre rusurile paragripale este variabila in functie de regiune si an. Studii efectuate in Statele Unite au demonstrat ca rusul paragripal este raspunzator de 4,3% pana la 22% din bolile aparatului respirator la copii. La adulti,
infectiile cu rus paragripal sunt in general usoare si reprezinta mai putin de 5% din bolile aparatului respirator. Importanta majora a rusurilor paragripale este data de faptul ca acestea reprezinta o cauza principala de imbolnare a cailor respiratorii la copin mici, fiind pe locul doi dupa RSV in ierarhia agentilor cauzali ai afectiunilor cailor respiratorii inferioare. Tipul 1 reprezinta cea mai frecventa cauza de crup (laringo-traheo-bronsita) la copil, in timp ce serotipul 2 produce o boala asemanatoare, dar mult mai putin severa. Tipul 3 de paragripal este o cauza importanta de bronsiolita si
pneumonie la sugari, in timp ce bolile cauzate de tipul 4 au in general o forma usoara. Tipul 3, spre deosebire de tipurile 1 si 2, poate duce la imbolnare inca din prima luna de ata, cand
anticorpii materni dobanditi pasiv sunt inca prezenti. Virusurile paragripale se raspandesc prin secretii respiratorii infectate, in special prin contactul direct intre doua persoane si/sau prin picaturi mari. Studii experimentale au aratat ca perioada de incubatie variaza intre 3 si 6 zile, dar poate fi si mai scurta la copin infectati pe cale naturala.
PATOGENEZA
Imunitatea fata de rusurile paragripale nu este inca pe deplin inteleasa, insa ar exista do sugestive ca
imunitatea fata de infectiile cu serotipurile 1 si 2 este mediata la nivelul tractului respirator de anticorpi locali IgA. Anticorpii serici neutralizanti dobanditi pasiv pot oferi de asemenea o anumita protectie impotriva infectiei cu tipurile 1 si 2, si, intr-o mai mica masura, impotriva tipului 3. Studiile pe modele animale experimentale si la pacientii imunodeprimati sugereaza ca imunitatea mediata celular poate fi, de asemenea, importanta in infectia cu rusul paragripal.
MANIFESTARI CLINICE
Infectiile cu rus paragripal apar cel mai frecvent la copii la care infectia initiala cu serotipurile 1, 2 si 3 se manifesta prin stari acute febrile in 50% pana la 80% din cazuri. Copin mai pot prezenta
durere in gat, raguseala, catar respirator si tuse, in absenta sau in prezenta crupului. In formele severe de crup,
febra este persistenta, cu agravarea durerii faringiene si a catarului respirator. O
tuse latratoare sau ascutita este, de asemenea, prezenta, putand evolua pana la stridor franc. La majoritatea copiilor remisiunea se instaleaza dupa 1-2 zile, dar poate aparea si
obstructia progresiva a cailor aeriene si hipoxia. Atunci cand exista o evolutie spre bronsiolita sau pneumonie,
tusea progresiva asociata cu wheezing, tahipneea si retractia spatiilor intercostale sunt, de asemenea, prezente. in aceasta situatie se observa o crestere moderata a secretiei de sputa. Examenul fizic edentiaza secretii nazofaringiene si oro faringiene impreuna cu raluri, wheezing si o asprire a murmurului cular. Examenul radiologie arata cresterea volumului de aer rezidual si, uneori, existenta unui infiltrat interstitial.
La copin mai mari si adulti,
infectiile cu rus paragripal sunt mai usoare, aparand de obicei sub forma unei banale raceli sau a unei raguseli, cu sau fara tuse. Afectarea cailor respiratorii inferioare la copin mai mari si adulti este foarte rara, dar s-au semnalat cazuri de traheobronsita la adulti. O forma mai severa si mai prelungita de infectie cu rus paragripal a fost semnalata la copin cu imunosupresie severa, inclusiv la primitorii de transte de maduva osoasa sau organe solide.
DIAGNOSTIC SI EXAMENE DE LABORATOR
La fel ca si in cazul altor afectiuni rale respiratorii, sindromul clinic determinat de rusurile paragripale (cu posibila exceptie a crupului la copin mici) nu este suficient de distinct ca sa permita silirea unui diagnostic etiologic numai pe baza examenului clinic. Precizarea diagnosticului se face dupa edentierea rusului in secretiile tractului respirator, exsudat faringian sau scurgeri nazofaringiene. Virusul este identificat prin insamantare in culturi de tesuturi, fie datorita efectului hemaglutinant, fie datorita celui citopatic, sau prin teste de imunofluorescenta ce identifica antigenele rale in celulele exfoliate din tractul respirator. Diagnosticul serologic se poate sili prin edentierea cresterii de 4 ori sau mai mult a titrului de anticorpi in probele de ser din faza de convalescenta a bolii in atie cu faza acuta, precum si prin teste de inhibare a hemaglutinarii, de fixare a complementului sau neutralizare. Existenta unui raspuns heterotipic al diferitelor serotipuri de rus paragripal este frecventa, astfel incat identificarea serotipului determinant nu se poate face de obicei doar prin metode serologice.
Epiglotita acuta cauzata de Haemophilus influenzae tipul b trebuie diferentiata de crupul ral. Virusul gripal A este, de asemenea, o cauza frecventa de crup in cursul perioadelor epidemice.
TRATAMENT
In afectiunile tractului respirator superior, tratamentul simptomatic este similar cu cel prezentat in cazul altor infectii rale respiratorii. Aparitia unor complicatii, cum ar fi sinuzita, otita sau bronsita suprainfectata bacterian, impune necesitatea instituirii tratamentului antibiotic. Cazurile usoare de crup se trateaza prin odihna la pat si inhalatii cu aer umed. Cazurile mai severe necesita spitalizare si supraveghere atenta, pentru a impiedica evolutia spre detresa respiratorie. In cazul instalarii detresei respiratorii acute, se administreaza oxigen umidificat si, intermitent, epinefrina racemica. Dozele mari de gluco-corticoizi sistemici au, de asemenea, efecte benefice. La ora actuala nu exista inca un tratament eficient impotriva infectiilor rale, chiar daca ribarina este activa impotriva rusurilor paragripale in tro si a fost testata clinic. Un vaccin eficient impotriva rusului paragripal nu a fost inca realizat.
