Gingistomatita si
faringita sunt cele mai frecvente manifestari clinice ale primului episod de infectie cu HSV-l, in timp ce
herpesul labial recurent este cea mai frecventa manifestare clinica a reactivarii infectiei cu HSV. Faringita si gingistomatita cu HSV apar de obicei in infectia primara si sunt observate mai frecvent la copii si adulti tineri. Simptomele si semnele clinice includ febra, indispozitie, mialgii, imposibilitatea alimentarii, iriilitate si adenopatie cervicala, care pot dura intre 3 si 14 zile. Leziunile pot afecta palatul moale si dur, gingiile, limba, buzele si zona faciala. Infectia cu HSV-l sau HSV-2 a faringelui de obicei consta in leziuni exsudative sau ulcerative ale faringelui posterior si/sau ale pilierilor amigdalieni. Leziunile limbii, mucoasei bucale sau gingivale pot surveni tardiv in elutie, intr-o treime din cazuri. Sunt frecvente adenopatiile cervicale si febra, care dureaza intre 2 si 7 zile. Diferentierea clinica a faringitei HSV de faringita bacteriana, infectia cu Mycoplasma pneumoniae si
ulceratiile faringiene de cauze noninfectioase, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson, poate fi dificila. Nu exista date concludente care sa sugereze ca reactivarea infectiei oro-labiale cu HSV este asociata cu faringita recurenta simptomatica.
Reactivarea HSV din ganglionii trigeminali poate fi asociata cu excretia asimptomatica de virus in saliva, dezltarea de
ulceratii ale mucoasei bucale sau ulceratii herpetice pe suprafata rosie a buzei sau pe tegumentul fetei. Aproximativ 50-70% din pacientii seropozitivi care au suferit o interventie de decompresie a radacinii nervului trigemen si 10-l5% din cei care au avut o extractie dentara r dezlta ulterior o infectie HSV orolabiala, in medie la 3 zile dupa inteventie.
La pacientii cu imunosupresie, infectia se poate extinde in profunzimea straturilor mucoase si cutanate. Pot rezulta friabilitate, necroza, sangerare,
durere severa si imposibilitatea alimentarii cu solide si lichide. Leziunile mucoasei in infectia cu HSV sunt similare clinic cu leziunile mucoasei datorate terapiei cu medicamente citotoxice, traumatismelor sau infectiilor bacteriene sau fungice. Infectiile ulcerative persistente cu HSV sunt printre cele mai frecvente infectii prezente la pacientii cu SIDA. De asemenea,
infectiile cu HSV coexista frecvent cu cele cu Candida. Terapia sistemica cu acyclovir grabeste rata vindecarilor si inlatura durerea in infectiile mucoasei cu HSV, la pacientii cu imunosupresie. Pacientii cu eczema atopica pot, de asemenea, dezlta infectii oro-faciale severe cu HSV (eczema herpetiforma), care se poate extinde rapid pe zone intinse ale pielii si ocazional poate disemina in viscere. Prin administrarea de acyclovir intravenos s-a obtinut vindecarea prompta a eczemei herpetice extinse. Eritemul polimorf (EP) poate fi, de asemenea, asociat cu infectia cu HSV; unele observatii sugereaza ca infectia cu HSV este un factor precipitant in aproximativ 75% din cazurile de EP cutanat. Antigeni HSV au fost pusi in evidenta atat in complexele imune circulante cat si in biopsiile din leziunile cutanate ale acestor pacienti. Pacientii cu infectii HSV severe, asociate cu EP, sunt candidati pentru o terapie cronica supresiva orala cu medicamente antivirale.
HSV-l a fost recent implicat in etiologia paraliziei Bell (paralizia flasca a portiunii mandibulare a nervului facial). Daca chimioterapia antivirala poate modifica elutia acestei infectii nu este cunoscut.
