in etapa precoce a sepsisului anomaliile includ deseori leucocitoza cu deviere la stanga a formulei leucocitare, trombocitopenie, hiperbiliru-binemie si proteinurie. Poate apare si leucopenie. Neutrofilele pot contine granulatii toxice, corpi Dohle sau cuole citoplas-matice. Cu cat raspunsul septic devine mai sever, trombocitopenia se inrautateste (deseori cu alungirea timpului de trombina, fibrinogen scazut si prezenta de dimeri-D, sugerand CID), azotemia si hiperbilirubinemia devin mai proeminente, iar nivelurile de transaminaze cresc. Hemoliza acti sugereaza bacteriemie cu clostridii, malarie, reactie la medicamente sau CID; in caz de CID, modificarile microangiopatice pot fi zute pe frotiul de sange.In etapa precoce a sepsisului, hiperventilatia induce alcaloza respiratorie. O data cu oboseala muschilor respiratori si acumularea de lactat, survine in mod caracteristic acidoza meolica (cu deficit anionic crescut). Eluarea gazelor in sangele arterial indica hipoxemie, care este initial corecila cu oxigen suplimentar, dar a carei refractaritate ulterioara la inhalarea de oxigen 100% indica un sunt dreapta-stanga. Radiografia toracica poate fi normala sau poate indica o
pneumonie ca substrat, supraincarcare volemica sau infiltrate difuze ale ARDS. Electrocardiograma poate arata doar tahicardie sinusala sau modificari nespecifice de ST-T.
Majoritatea diabeticilor cu sepsis dezvolta hiperglicemie. Infectia severa poate precipita cetoacidoza diabetica, care poate inrautati
hipotensiunea (modulul 334). Hipoglicemia survine rar. Nivelul seric al albuminei, initial in limite normale, scade cand sepsisul continua. Concentratiile lipidelor serice sunt deseori crescute. Hipocalcemia este rara.
DIAGNOSTIC Nu exista un test de laborator specific. Constatarile sugestive pentru diagnostic la un pacient cu infectie suspectata sau dovedita includ
febra sau hipotermia, tahipneea, tahicardia, leucocitoza sau leucopenie (elul 124-l); alterarea acuta a statusului mental, trombocitopenia sau hipotensiunea, de asemenea, sugereaza diagnosticul. Raspunsul septic poate fi totusi destul de riabil. intr-un studiu, 36% din pacientii cu sepsis aveau o temperatura normala, 40% aveau rata respiratorie normala, 10% aveau rata pulsului normala si 33% aveau un numar normal de leucocite sanguine. Mai mult decat atat, raspunsurile sistemice ale pacientilor neinfectati, cu alte afectiuni, pot fi similare celor caracteristice sepsisului. Etiologiile noninfectioase ale SIRS (elul 124-l) includ pancreatitele, arsurile, traumatismele,
insuficienta suprarenala, embolis-mul pulmonar,
anevrismul disecant de aorta sau anevrismul de aorta rupt,
infarctul de miocard, hemoragia oculta, tamponada cardiaca, sindromul post-bypass cardiopulmonar, anafilaxia si supradozarea medicamentoasa.
Diagnosticul etiologic definitiv necesita izolarea microorganismului din sange sau dintr-o zona localizata a infectiei. Trebuie obtinute cel putin doua probe de sange a 10 ml fiecare (din doua locuri diferite de venopunctie) pentru efectuarea culturii. Deoarece bacteriemia gram-negati este de amploare scazuta in mod curent (mai putin de 10 microorganisme pe mililitru de sange), sunt necesare hemoculturi multiple sau incubare prelungita a culturilor; S. aureus creste mai repede si este detecil in hemoculturi, in cele mai multe situatii pana in 48 h. in multe cazuri hemoculturile sunt negative; acest rezultat poate reflecta o administrare anterioara de antibiotice, prezenta de microorganisme cu crestere lenta sau neobisnuite, sau absenta inziei microbiene sanguine. in aceste cazuri, coloratia Gram si cultura de la locul primar al infectiei - sau de la nivelul leziunii cutanate infectate pot ajuta la silirea etiologiei microbiene. Pielea si mucoasele trebuie examinate atent si repetat pentru leziuni care pot furniza informatii in scop diagnostic. in bacteriemiile severe (de ex. sepsis pneumococica la indivizi splenectomizati sau menin-gococemie fulminanta) microorganismele pot fi uneori zute pe frotiurile de supernatant din sangele periferic. Detectarea endotoxinei prin testul limulus lizat poate prevesti o evolutie nefavorabila, dar aceasta testare nu este utila pentru diagnosticarea infectiilor cu bacterii gram-negative, inclusiv bacteriemia gram-negati. Desi nivelurile sanguine ale IL-6 se pot corela, de asemenea, cu prognosticul, cercetarile citokinelor sunt in mica masura standardizate si, in mod curent, au o loare clinica limitata.
