Infectiile precoce Me-diastinita este o complicatie precoce a transtului de cord. O evolutie nedureroasa este frecventa, cu
febra sau cu un numar moderat crescut al leucocitelor sanguine care preced aparitia sensibilitatii locale sau a drenajului. Suspiciunea clinica, bazata pe semnele de insilitate sternala si pe esecul vindecarii, poate duce la diagnostic. Desi adesea sunt implicati rezidentii obisnuiti de pe piele cum sunt S. aureus si Staphylococcus epidermidis, mediastinita la acesti pacienti poate fi produsa, de asemenea, de Mycoplasma hominis (modulul 180). Deoarece acest microrganism necesita un mediu anaerob pentru crestere si poate fi dificil de observat pe mediile conventionale, laboratorul trebuie alertat asupra faptului ca este suspectata infectia cu M. hominis. Mediastinita cu M. hominis a fost vindecata prin combinarea debridarii chirurgicale (uneori necesitand plasarea unei fasii musculare) plus clindamicina si tetraciclina. Alte microorganisme, incluzand Pseudomonas aeruginosa si Candida, pot produce mediastinita. Microorganismele pot fi cultivate din lichidul pericardic de insotire.
Infectiile din perioada de mijloc T. gondii (modulul 219) poate fi transmisa unui primitor seronegativ de la inima unui donor seropozitiv. Astfel, screeningul serologic pentru infectia cu T. gondii este important in lunile care urmeaza transtului. Incidenta bolii este atat de mare in aceste situatii incat unele centre au impus profilaxia cu pirimetamina. De asemenea, CMV si HIV au fost transmise prin transtul de cord. Infectiile SNC pot fi produse de Toxoplasma, Nocardia si Aspergillus. Meninigita cu L. monocytogenes trebuie avuta in vedere la primitorii de transt de
cord cu febra si cefalee.
Infectia cu CMV este asociata cu rezultate precare dupa transtarea cordului. Virusul este cultivabil, de obicei, la 1-2 luni dupa realizarea transtului, produce manifestari la 2-3 luni (de obicei febra si limfocitoza atipica, adesea asociate cu leucopenie si trombocitopenie) si produce boli severe (de ex. pneumonie) la 3-4 luni. Primitorii seropozitivi prezinta virusul cultivabil, mai rapid decat pacientii a caror infectie primara cu CMV este o consecinta a transtarii, intre 40-70% dintre pacienti dezvolta boala cu CMV simptomatica: (1)
pneumonia cu CMV, cea mai probabila forma de boala cu CMV ce poate fi fatala, (2) esofagita si gastrita cu CMV, uneori insotite de dureri abdominale, cu sau fara
ulceratii si sangerari si (3) sindromul CMV, constand in prezenta CMV in sange, febra, leucopenie, trombocitopenie si anomalii enzimatice hepatice. Ganciclovirul este eficient in tratamentul infectiei cu CMV; profilaxia cu ganciclovir poate reduce incidenta bolii legate de CMV.
Infectiile tardive Infectia cu B se prezinta de obicei ca o proliferare limfom-like a celulelor B, tarziu dupa transtarea cordului, in special legata de imunosupresia crescuta. Un subgrup dintre primitorii de transt de cord pot sa dezvolte precoce (in decursul a 2 luni) boala limfoproliferativa fulminanta cu B, adesea in plamanul transtat. Profilaxia pentru infectia cu P. carinii este necesara pentru acesti pacienti ( mai jos).
