in afara administrarii profilaxiei antibiotice, primitorii de transt trebuie sa fie ccinati impotri patogenilor probabili (elul 136-5). in cazul primitorilor de TMO, raspunsurile optime nu pot fi obtinute inainte de reconstituire; in ciuda imunizarii anterioare, atat a donorului cat si a acceptorului, primitorii de TMO allogena trebuie sa fie reimunizati pentru a fi protejati contra patogenilor. Situatia este complexa in cazul transtului autolog. Celulele T si B din sangele periferic pot sa reconstituie raspunsul, daca sunt trasferate intr-un numar adect. Totusi, pacientii cu cancer (in special cei cu boala Hodgkin, la care ccinarea a fost studiata extensiv) care urmeaza o chimioterapie nu raspund normal la imunizare, iar titrurile de
anticorpi fata de agentii infectiosi scad mai rapid decat la indivizii sanatosi. De aceea, chiar pacientii imunosupresati care nu au suportat transturi de madu pot avea nevoie de ccinuri injecile de sustinere. Daca celulele cu memorie sunt in mod specific eliminate, ca parte a procedurii de "curatare\" a maduvei, fi necesara reimunizarea primitorului cu o serie noua primara. Interlele optime de realizare a imunizarilor pentru populatiile cu diferite transturi sunt in curs de eluare.In absenta unor date convingatoare asupra interlelor de timp optime, este rezonabil sa se administreze ccinuri conjugate continand pneumococul si//, influenzae, atat primitorilor de TMO autologe cat si celor cu TMO allogenice, la 12 luni dupa transtare si, din nou, 12 luni mai tarziu (deoarece raspunsul la doza initiala de ccin este slab in perioada precoce posttranstare). Aceste doua ccinuri sunt importante mai ales pentru pacientii care au suportat o splenectomie. in plus, ccinul polizaharidic anti-Neisseria meningitidis, ccinul anti-difterie, cel anti-tetanos si ccinul inactit anti-polio pot fi administrate, toate, la aceleasi interle de timp (la 12 si 24 luni dupa transtare). Unele autoritati recomanda ccinul anti-tetanos-difterie si ccinul inactit anti-polio in locul unei noi serii primare (ccinare la 12, 14 si 16 luni dupa transtare). Datorita riscului de raspandire, contactii de acasa ai primitorilor de TMO (sau ai pacientilor imuno supres ati ca urmare a chimioterapiei) trebuie sa primeasca de asemenea ccinul inactit anti-polio. Vaccinul cu virusurile vii anti-rujeola/oreion/
rubeola (ROR) poate fi administrat primitorilor autologi de TMO, la 24 luni dupa transtare si majoritatii primitorilor allogenici de TMO, in acelasi moment, daca li s-a administrat terapia continua cu medicamente imunosupresoare si daca nu au in evolutie BGCG. Riscul raspandirii de la contactii de acasa este mai scazut pentru ccinul ROR decat pentru ccinul anti-polio. La pacientii care au BGCG acti si/sau primesc doze continue de glucocor-ticoizi poate fi prudenta evitarea ccinarii cu virusuri vii. in cazul primitorilor de transt de organ parenchimatos, administrarea ccinurilor uzuale si a dozelor indicate de sustinere trebuie sa fie terminata inaintea imunosupresiei, daca este posibil, pentru a maximaliza raspunsurile. Pentru pacientii care utilizeaza agenti imunosupresori, administrarea ccinului anti-pneumococic trebuie sa fie repetata la fiecare 6 ani. Nu exista date disponibile pentru ccinul polizaharidic anti-meningococic, dar probabil este rezonabil sa se administreze o data cu ccinul anti-pneumococic. Vaccinul conjugat contra H. influenza este lipsit de riscuri si ar trebui sa fie eficient la aceasta populatie; de aceea, administrarea sa este recomandata inaintea transtarii. Doze de sustinere cu acest ccin nu sunt recomandate pentru adulti. Primitorii de transt de organ parenchimatos care continua sa foloseasca medicamente imuno supreso are (glucocorticoizi, ciclosporina) nu trebuie sa primeasca ccinuri cu virusuri vii. Astfel, o persoana din acest grup, expusa la rujeola, trebuie sa primeasca imuno-globuline. in mod similar, un pacient imunocompromis care este seronegativ pentru ricela si care vine in contact cu o persoana care are eruptia specifica trebuie sa primeasca imunoglobuline contra ricela-zoster cat mai curand posibil (in mod cert in decursul a 96 ore). Pacientii imunocompromisi care calatoresc beneficiaza de unele, dar nu de toate, ccinurile, in general, ei trebuie sa primeasca orice preparat ccinai cu microorganism omorat sau inactit adect zonei pe care o viziteaza; aceste recomandari includ ccinurile pentru encefalita japoneza,
hepatita A si B, poliomielita, infectia meningococica si
febra tifoida. Vaccinurile anti-tifoidice vii nu sunt recomandate pentru utilizare la majoritatea pacientilor imunocompromisi, dar ccinul anti-tifoidic inactit sau cu polizaharidul purificat poate fi utilizat. Vaccinul viu contra febrei galbene nu trebuie administrat. Vaccinul inactit cu fenol, anti-holera, are probabil o utilizare scazuta in aceste zone. Pe de alta parte, imunizarea cu ccinul anti-hepatita B cu proteina purificata este accepila, daca pacientii au probabilitatea de a fi expusi. Vaccinul inactit anti-hepatita A trebuie sa fie utilizat in situatii adecte (modulul 122). Daca nu este administrat ccinul anti-hepatita A, calatorii trebuie sa aiba in vedere sa primeasca o protectie pasi cu imunoglobuline (doza depinzand de durata calatoriei in zona cu risc crescut). Pacientii care vor ramane pentru mai mult de 6 luni in zonele unde hepatita B este frecventa (Africa, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Europa de Est, parti din America de Sud si din Caraibe) trebuie sa primeasca ccinul anti-hepatita B.
