mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli rickettsiale
Index » Boli infectioase » Boli rickettsiale
» Febra q

Febra q


Share





Febra Q rezulta din infectia cu Coxiella burnetii. Acest microorganism mic (0,2|im x 0,l\\im), gram-negativ exista in doua forme antigenice: faza I si faza II. Cand C. burnetii este trecuta in culturi celulare sau embrion de ou, lipopoliza-haridele sale sufera modificari care determina mutatii antigenice, numite variatie defaza. La om si la alte animale, microorganismul exista in forma de faza I, care este extrem de infectioasa. Pasajul in culturi celulare sau oua embrionate determina transformarea in forma fazei II, care este nevirulenta. Capacitatea C. burnetii de a forma spori ii permite supravietuirea in medii nefavorabile. intr-adevar, bacteria poate supravietui mai mult de 40 de luni in laptele smantanit la temperatura camerei si se reactiaza usor din pamant dupa o luna de la contaminare. Au fost descrise trei plasmide diferite la variatele tulpini izolate de C. burnetii.



Febra Q prezinta doua sindroame clinice largi: infectia acuta si cronica. Este foarte probabil ca raspunsul imun al gazdei (mai mult decat caracteristicile tulpinii infectante) sa determine sau nu dezvoltarea infectiei cronice.


Epidemiologie

Febra Q este o zoonoza. Sursele primare ale infectiei umane sunt vitele, oile si caprele. Totusi, s-a dodit, de asemenea, ca pisicile, iepurii si cainii infectati transmit C. burnetii la oameni. Rezervorul salbatic pentru C. burnetii include mamiferele, pasarile si capusele. La mamiferele femele infectate, C. burnetii se focalizeaza in uter si glandele mamare; infectia este reactivata in timpul sarcinii si concentratii inalte de C. burnetii sunt depistate in placenta. in momentul nasterii, C. burnetii este dispersata ca aerosoli si infectia urmeaza inhalarii acestui microorganism de catre gazda susceptibila. Animalele femele infectate elimina organismul in lapte timp de saptamani sau luni dupa nastere. in cazuri rare, transmiterea interumana a urmat nasterii la o femeie infectata sau dupa autopsia unui pacient infectat. C. burnetii a fost transmisa prin intermediul transfuziilor de sange. Este evident faptul ca persoanele cu risc pentru febra Q sunt reprezentate de lucratorii din abatoare, terinarii sau alte persoane care intra in contact cu animalele infectate datorita profesiunii lor sau ocazional. Expunerea la animale nou-nascute infectate sau la produse de conceptie infectate prezinta cel mai mare risc. Transmiterea sexuala a fost demonstrata experimental la soareci, ca si transmiterea in timpul insamantarii artificiale la vite. Daca C. burnetii se transmite sexual la oameni, nu se cunoaste inca. in timp ce dole experimentale, pana in acest moment, sunt contradictorii, ingestia de lapte contaminat, in unele zone, este probabil calea majora de infectie.
Infectia determinata de C. burnetii apare in majoritatea tarilor. intr-adevar, singurele zone cunoscute fara C. burnetii sunt Noua Zeelanda si Antarctica. Manifestarea primara a febrei Q acute difera de la zona la zona. in Canada este pneumonia, in timp ce in Franta este granulomatoza hepatica, in tinutul basc din Spania apare atat pneumonia, cat si granulomatoza hepatica. S-a sugerat ca aceste diferente pot reflecta calea de infectie-respectiv, faptul ca ingestia de lapte contaminat determina hepatita, in timp ce inhalarea de aerosoli contaminati determina penumonie.


Manifestari clinice

Perioada de incubatie pentru febra Q acuta variaza intre 3-30 zile. Prezentarea clinica include un sindrom asemanator cu gripa, febra prelungita, pneumonie, hepatita, pericardita, miocardita, meningoencefalita si infectie in timpul sarcinii. Simptomele febrei Q sunt nespecifice; cele mai comune sunt febra, astenia extrema si cefaleea sera. Alte simptome sunt reprezentate de frisoane, transpiratii, greturi, varsaturi si diaree, care apar la 5-20% din pacienti. Tusea apare la aproximativ jumatate din pacientii cu pneumonie cu febra Q. Manifestarile neurologice in febra Q acuta sunt neobisnuite. Totusi, intr-o epidemie in zonele central-stice ale Marii Britanii, 23% din 102 pacienti au prezentat semne si simptome neurologice ca manifestari majore ale febrei Q acute. Rash-ul cutanat nespecific poate fi pus in evidenta la unii pacienti. Numarul de leucocite este, in general, normal. Trombocitopenia este prezenta la aproximativ 25% din pacienti si o trombocitoza reactiva (cu numarul de plachete peste 1 milion/mm3) apare frecnt in timpul convalescentei. Aceasta trombocitoza poate determina tromboflebita noasa profunda care a complicat de altfel febra Q acuta in unele serii clinice. Manifestarile neobisnuite ale febrei Q acute includ nevrita optica, boala extrapiramidala neurologica, sindrom Guillain-Barre, secretie inadecvata de hormon antidiuretic, epididimita, orhita, priapism, anemie hemolitica, limfadenopatie mediastinala ce mimeaza limfomul, pancreatita, eritem nodos si paniculita mezenterica. Radiografia toracica poate evidentia o opacitate care nu poate fi diferentiata de cea observata in alte pneumonii. Opacitatile multiple rotunde sunt frecnte. intr-un context epidemiologie adecvat, aceste opacitati sunt puternic sugesti pentru pneumonie in cadrul febrei Q; totusi, endocardita localizata la nilul inimii drepte determina embolii septice pulmonare care pot determina acelasi aspect radiologie.


Febra Q cronica implica, aproape intotdeauna, endocardita. Aceasta infectie apare, de obicei, la pacienti cu boala valvulara anterioara, imunosupresie sau insuficienta renala cronica. Febra este, in general, absenta sau, daca este prezenta, este de grad scazut. Pacientii pot prezenta simptome nespecifice timp de peste 1 an inainte de diagnostic. Vegetatiile valvulare au fost observate doar la 12% din pacientii examinati prin ecocardio-grafie transtoracica, dar rata de detectie poate fi mai mare daca se utilizeaza ecocardiografia transesofagiana. Un indice inalt de suspiciune este necesar pentru un diagnostic corect. Toti pacientii cu boala cardiaca valvulara si cu eruptie purpurica neexplicata, insuficienta renala, accident vascular cerebral si/sau insuficienta cardiaca progresiva trebuie testati pentru infectia cu C. burnetii. Pacientii cu febra Q cronica prezinta hepatomegalie si/sau splenomegalie. Aceste doua constatari, in special in combinatie cu prezenta factorului reumatoid, VSH accelerata, proteina C reactiva crescuta si/sau cresterea concentratiilor de gamaglobuline sugereaza acest diagnostic. Alte manifestari ale febrei Q cronice includ infectia protezelor vasculare, anevrismelor si oaselor.


Diagnostic

C. burnetii poate fi izolata din probele de sange centrifugate sau probe tisulare prin tehnica pe embrion de ou; totusi, majoritatea laboratoarelor nu isi permit sa izoleze curent C. burnetii, deoarece este considerata puternic infectioasa. PCR poate fi utilizata pentru a amplifica ADN-ul C. burnetii din tesuturi sau probe bioptice. Aceasta tehnica poate fi folosita pe tesuturi fixate in parafina. Testele serologice sunt, totusi, cel mai bun instrument de diagnostic. Sunt disponibile trei tehnici: fixarea complementului, imunofluorescenta indirecta si testul imunoabsorbtiei enzimatice. Imunofluorescenta indirecta este sensibila si specifica si este metoda de electie. inainte de testare, factorul reumatoid trebuie absorbit din proba. Un titru de IgG > 1:800 impotriva antigenului de faza I este sugestiv pentru febra Q cronica. in aproape toate situatiile de febra Q cronica, titrai anticorpilor pentru faza I este mai mare decat cel pentru faza II. Inrsul este valabil pentru febra Q acuta. in plus, in febra Q acuta, este in general posibil sa se demonstreze o crestere de patru ori a titrului intre probele fazei acute si cele ale fazei de convalescenta.

TRATAMENT
Tratamentul febrei Q acute cu doxiciclina (100 mg de doua ori pe zi timp de 14 zile) este in general eficient. Chinolonele sunt, de asemenea, eficiente. Tratamentul febrei Q cronice trebuie sa includa cel putin doua antibiotice acti impotriva C. burnetii. S-a folosit cu succes asocierea rifampicinei cu doxiciclina. Doxiciclina trebuie administrata in doza de 100 mg de doua ori pe zi si rifampicina in doza de 300 mg o data pe zi. Durata optima a tratamentului pentru febra Q cronica este nedeterminata. Autorii recomanda cel putin 3 ani de tratament. Terapia trebuie intrerupta doar daca titrai anticorpilor IgA de faza I este < 1:50 si daca titrul IgG de faza I este de < 1:200. Alta optiune terapeutica, aflata in cercetare, este asocierea doxiciclinei (100 mg de doua ori pe zi) cu hidroxiclorochina (600 mg o data pe zi). In vitro, adaugarea hidroxiclorochinei intr-o concentratie de 1 mg/ml creste capacitatea bactericida a doxiciclinei fata de C. burnetii. S-a dodit ca vaccinarea a fost eficienta in prenirea febrei Q la lucratorii dintr-un abator din Australia.


Tipareste Trimite prin email



loading...







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai