Datele privind efectele acute ale iradierii totale la om provin in principal de la japonezii supravietuitori ai bombei atomice, de la locuitorii Insulelor Marshall expusi accidentului radioactiv din 1954 si de la persoanele expuse iradierii in accidentul recent de la Cernobil. Simptomele precoce ale iradierii totale a corpului uman dureaza un timp limitat. Acestea sunt cunoscute ca sindromul prodromal de iradiere. Manifestarile clinice depind de doza totala de iradiere a corpului. La doze care depasesc 100 Gy pe intregul corp survine decesul, de regula 24-48 de ore mai tarziu, prin insuficiente neurologica si cardiosculara. Acesta este cunoscut ca sindromul cerebro-scular. Deoarece leziunile cerebrosculare determina foarte rapid decesul, insuficientele altor sisteme nu au timp sa se dezvolte.
La doze cuprinse intre 5 si 12 Gy decesul survine in cate zile, ca rezultat al sindromului gastrointestinal. Simptomele din aceasta perioada pot include greata, rsaturi si
diaree prelungita timp de cate zile, conducand la deshidratare, sepsis si deces. O doza de iradiere toala mai mare de 1.000 cGy este intotdeauna fatala daca nu se administreaza terapie suporti (lichide, electroliti, produse de sange si antibiotice). Procesul de denudare intestinala depinde de doza si poate dura intre 3 si 120 de zile. Decesul prin denudare intestinala apare de regula inainte de efectele integrale ale iradierii asupra elementelor hematopoetice.
La doze de iradiere totala a corpului intre 2 si 8 Gy, decesul poate surveni la cate saptamani dupa expunere si se datoreaza efectelor asupra maduvei osoase, care genereaza sindromul hematopoetic. Efectul integral al iradierii nu este aparent pana cand nu are loc depletia celulelor hematopoetice mature. Decesul prin leziuni hematologice survine la aproximativ 20-30 de zile dupa expunere si riscul de deces continua pe parcursul urmatoarelor 30 de zile. Simptomele clinice pe parcursul acestei perioade pot include frisoane, astenie si
hemoragii petesiale. Limfopenia in sangele periferic apare in primele 12-48 de ore dupa orice expunere semnificati. Sub 5-6 Gy, rata si magnitudinea limfopeniei nu sunt bine corelate cu expunerea la iradiere. Unele celule
stern pot supravietui unei expuneri acute de 10 Gy sau mai mari. Anemia prin deprimarea seriei rosii nu apare de regula, datorita timpului de viata lung al eritrocitelor.
Se estimeaza ca LD50/60 (doza la care 50% din populatie moare pana in 60 de zile) este in jurul lorii de 325 cGy, daca nu se asigura terapie suporti. Exista o rietate considerabila a tolerantei dozei de iradiere totala a corpului. Persoanele foarte tinere si rstnicii sunt mai radiosensibili decat adultii tineri si de rsta medie. in general, femeile par sa fie mai tolerante la iradiere decat barbatii. Persoanele expuse la mai putin de 2 Gy necesita terapie usoara sau pot sa nu necesite terapie, dar probabil ca trebuie urmariti indeaproape, efec-tuandu-se zilnic hemoleucograma, timp de cate zile.
Exista multe controverse privind utilitatea transtului de madu osoasa la pacientii expusi iradierii acute totale a corpului. La doze mai mici de 800 cGy este probabil ca pacientul ca supravietuiasca cu terapie suporti. Majoritatea indivizilor expusi la doze mai mari de 1.000 cGy vor muri prin sindrom gastrointestinal. Astfel, lorile cuprinse intre 800 si 1.000 cGy constituie interlul de doze in care transtul de madu osoasa ar putea avea un anumit rol, desi experienta Cernobil nu a confirmat aceasta. Este dificil sa se estimeze doza primita de un anumit pacient dupa expunerea la iradiere. Acesta este un aspect important, deoarece transtul de madu osoasa este mai eficient daca este realizat in primele 3-5 zile dupa expunere. De aceea, este extrem de important sa se estimeze rapid doza primita.
