Muscaturile dipterelor (mustelor) In procesul hranirii cu sange de vertebrate, adultii unor specii de muste produc muscaturi dureroase, cu reactii locale alergice sau transmit boli infectioase. Spre deosebire de intepatura altor insecte, muscatura acestora rareori produce anafilaxie. Tantarii sunt paraziti ubicuitari si constituie vectori ai malariei, filariozei, febrei galbene, febrei denga si ai encefalitelor rale. Muscatura lor produce, in mod tipic, o papula pruriginoasa. In Statele Unite o reactie similara apare dupa intepatura unor musculite mici dar agresive cunoscute sub numele de "no-see-ums\", care ataca in roiuri in timpul lunilor calde sau a altor specii Culicoides care transmit filaria "nepatogena\" in regiunile tropicale. Muscatura micii musculite negre cu cocoasa din genul Simulium lasa o gaura larga care sangereaza si o rana dureroasa si pruriginoasa care se ndeca lent; uneori urmeaza limfadenopatie regionala,
febra sau anafilaxie. Mustele negre sunt necazul comun din timpul verii din Statele Unite si Canada si constituie vectori ai oncocercozei in Africa si America Latina. anidele, larg raspandite, incluzand mustele cerbului (specia Chrysops) si mustele calului (specia anus) sunt muste mari masurand 10-25 mm in lungime, care ataca in timpul zilei si produc
intepaturi mari si dureroase si sangerande. Mustele cerbilor transmit looza (filarioza Loa-Loa) in padurile africane ecuatoriale si tularemia in Statele Unite si in alte zone ale globului. Musca tse-tse din genul Glossina transmite tripanosomiaza africana in Africa subsahariana. Micile muste de nisip, flebotomii, sunt vectorii leishmaniozei, bartonellozei (boala Carrion), bolii mustei-de-nisip si ai altor infectii cu arborusuri in zonele cu clima calda. Stomaxys calcitrans, musca de grajd care seamana cu o musca de casa mare, este o muscatoare inversunata a fiintelor umane si a animalelor domestice si constituie o calamitate pentru zonele de pe malul marii.
Tratamentul muscaturilor de muste este simptomatic. Aplicarea topica de agenti antipruriginosi, glucocorticoizi sau lotiuni antiseptice poate ameliora
pruritul si durerea. Reactiile alergice pot necesita antihistaminice orale. Antibioticele pot fi necesare pentru plagile mari care se infecteaza secundar. Masurile de protectie personala impotriva muscaturilor de muste includ etarea ariilor infestate, aplicarea de substante repelante continand DEET pe tegumentele expuse si utilizarea de haine protectoare si plase pentru paturi, tratate cu permetrina.
Muscaturile de hemiptere (plosnite adevarate) O serie de plosnite adevarate din familia Reduidae produc muscaturi urmate de reactii alergice; aceste muscaturi uneori sunt dureroase. Plosnita de pat cosmopolita (specia Cimex) se ascunde in timpul zilei in saltele, in lemnaria patului si sub tapetul desprins de perete, iar noaptea isi ia masa de sange. Muscatura sa nu este dureroasa, dar persoanele sensibilizate dezvolta eritem, prurit si papule in jurul unui punct central hemoragie. Plosnitele nas-conic, denumite astfel datorita capetelor lor alungite, includ plosnitele asasin si plosnitele roata, care se hranesc cu alte insecte si inteapa fiintele umane numai pentru a se apara, si plosnita care saruta, care de regula se hraneste cu sange de vertebrate. Plosnitele asasin si plosnitele roata locuiesc in multe regiuni ale globului, incluzand sudul si sud-vestul Statelor Unite, unde sunt notorii pentru muscaturile lor dureroase. Muscaturile plosnitelor nocturne care saruta sunt nedureroase si apar, in grup, pe fata si pe alte regiuni expuse ale corpului. Reactia la asemenea muscaturi depinde de sensibilizarea precedenta si include papule sensibile si pruriginoase, leziuni culare si buloase, urticarie giganta, febra, limfadenopatie si anafilaxie. Triatoma infestans si alte specii de plosnite care saruta sunt vectorii parazitului Trypanosoma cruzi in America Centrala si de Sud si in Mexic, dar transmiterea T. cruzi la om de catre specii indigene din Statele Unite este extrem de rara.
intepaturile de plosnite se trateaza cu substante antipruriginoase topice sau cu antihistaminice orale. Persoanele cu reactii anafilactice la muscaturile de reduide trebuie sa aiba un kit cu epinefrina disponibil.
Muscatura de carcaiac si
dermatita produsa de miriapode Coltii carcaiacilor din genul Scolopendra pot sa penetreze tegumentul uman si sa elibereze un venin care produce
durere intensa cu caracter de arsura, inflamatie, eritem si limfangita. Ocazional s-au descris ameteli,
greata si anxietate si s-au raportat rabdomioliza si
insuficienta renala. Tratamentul include toaleta locala, aplicarea de comprese reci, analgezice orale sau infiltratii locale cu lidocaina si profilaxia antitetanos. Specii de Scolopendra masurand pana la 25 cm sunt larg raspandite in sudul Statelor Unite si in alte regiuni cu clima calda de pe glob. Scutigera coleopatrata, mica si traind si in case, comuna in Statele Unite, este inofensiva.
Miriapodele, spre deosebire de carcaiaci, nu musca ci mai degraba secreta si, in anumite cazuri, proiecteaza lichide cu rol defensiv care ard si produc modificari ale culorii pielii omului. Tegumentul afectat dene brun peste noapte si poate prezenta cule sau se poate exfolia. Secretiile in ochi pot cauza durere intensa si inflamatie care poate duce la ulceratia corneii si la orbire. Tratamentul consta in spalarea cu mari cantitati de apa sau ser fiziologic, in utilizarea de analgezice si ingrijirea locala a tegumentului denudat. Miriapodele se gasesc in toata lumea, in straturile de frunze uscate si sub pietre.Intepaturile si dermatita produsa de omizi Suprafata omizilor catorva specii de fluturi este acoperita cu perisori sau spini care produc iritare mecanica si pot contine sau pot fi acoperite cu venin. Contactul cu astfel de omizi produce imediat senzatie de arsura, urmata de inflamatie locala si eritem si, ocazional, limfadenopatie regionala, greata,
varsaturi si cefalee; socul,
convulsiile si coagulopatiile sunt complicatii rare. in Statele Unite intepaturile sunt cel mai frecvent produse de larvele fluturilor io precum si de omizile fluturilor pisica, fluturilor sa si fluturilor cu coada bruna care se agata de frunze si ramuri. Contactul chiar si numai cu perisorii detasati de pe corpul altor omizi, cum ar fi larva fluturelui tigan (Lymantris dispar) in nord-estul Statelor Unite, poate produce un rash pruriginos urticarian sau papular cateva ore mai tarziu. Spinii pot fi depozitati pe trunchiul arborilor sau in noroiul uscat sau pot fi purtati de vant, cauzand iritarea ochilor si a cailor aeriene superioare. Tratamentul intepaturilor de omizi consta in aplicarea repetata de banda adeziva sau celofan pentru a indeparta perisorii, care ulterior pot fi identificati la microscop. Aplicatiile locale cu gheata, steroizii topici si antihistaminicele orale reduc simptomele.
Vezicarea produsa de gandaci Atunci cand sunt provocate, cantaridele elimina cantaridina, o toxina cu greutate moleculara mica, care produce cule cu perete subtire masurand pana la 5 cm in diametru la 2-5 ore dupa contactul cu insecta. Veziculele nu sunt dureroase sau pruriginoase daca nu sunt sparte si se remit fara tratament in 7-l0 zile. Consecutiv expunerii neobisnuite la doze mari de cantaridina poate sa apara nefrita. In sudul Statelor Unite ,cantaridele din cateva specii de Epicanta sunt abundente in lunile de vara. Contactul se produce cand oamenii stau pe sol, muncesc in gradina sau manuiesc in mod deliberat aceste insecte. In alte tari, diferite specii de gandaci produc diferite substante catoare. Nu este necesar nici un tratament, desi culele rupte trebuie pastrate curate si bandajate pana la ndecarea completa.
