mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Tahiaritmiile
Index » Tulburari ale sistemului cardiovascular » Tahiaritmiile
» Sindromul de preexcitatie (wpw)

Sindromul de preexcitatie (wpw)


Share





Cel mai frecnt intalnit tip de preexcitatie ntriculara este cel cu fascicule accesorii atriontriculare. Aceste cai sunt alcatuite din manunchiuri de fibre musculare de tip atrial care pot aparea aproape oriunde in jurul inelului AV. Termenul de sindrom Wolff-Parkinson-White (WPW) se refera la pacientii cu preexcitatie pe traseele ECG si tahicardii paroxistice. Prezenta acestei cai se asociaza cu unele anomalii congenitale dintre care cea mai importanta este anomalia Ebstein.
Caile accesorii atriontriculare care conduc in sens antero-grad se evidentiaza pe ECG prin interval PR scurt (< 0,12 s), portiunea initiala ascendenta a complexului QRS cu aspect caracteristic numita unda delta si un complex QRS larg. Acest aspect rezulta prin fuzionarea undelor de activare ntriculara care circula atat prin sistemul nod AV-retea His-Purkinje, cat si prin fasciculul accesor (ura 231-9). Contributia relativa a fiecarui sistem de activare determina gradul de preexcitare.In timpul TPSV din WPW, impulsul este de obicei condus anterograd pe calea AV normala si retrograd pe calea accesorie. Elementele caracteristice sunt identice cu cele descrise anterior (. 1397). Rareori (aproximativ 5%), tahicardiile care apar la pacientii cu WPW sunt conduse anterograd pe cale accesorie si retrograd pe cale atriontriculara normala. Aceasta varianta duce la o tahicardie cu complexe QRS largi, in care ntriculii sunt activati in totalitate pe calea accesorie. Flutter-ul atrial si FA sunt, de asemenea, frecnt intalnite la pacientii cu sindrom WPW. Raspunsul ntricular in flutterul atrial sau fibrilatia atriala poate fi neobisnuit de rapid ( ura 231-2E) putand duce la o fibrilatie ntriculara (FV), deoarece calea accesorie nu prezinta proprietatea de conducere descrescanda a nodului AV.


Obiectile evaluarii electrofiziologice la pacientii suspectati de WPW sunt (1) confirmarea diagnosticului, (2) localizarea cailor accesorii si determinarea numarului acestor cai, (3) demonstrarea rolului cailor accesorii in producerea aritmiei, (4) evaluarea riscului de aparitie a unor ritmuri rapide, amenintatoare de viata, in timpul flutter-ului atrial sau al FA si (5) evaluarea optiunilor terapeutice.

TRATAMENT
Terapia farmacologica are scopul de a modifica proprietatile electrofiziologice (cum ar fi refractaritatea sau viteza de conducere) ale uneia sau mai multor parti ale circuitului de reintrare. Aceasta se realizeaza frecnt cu ajutorul unor agenti cum ar fi beta-blocantele sau blocantii canalelor de calciu, care incetinesc conducerea si scad refractaritatea nodului AV sau agenti cum ar fi chinidina sau flecainida care incetinesc conducerea si cresc refractaritatea in special a caii accesorii. Unele droguri pot aa efecte la mai multe niluri ale circuitului (ura 231-l0).
Tratamentul de urgenta al episoadelor de TPS V la pacientii cu sindrom WPW este similar cu cel al TPSV la pacientii cu fascicule accesorii ascunse.
La pacientii cu sindrom WPW si FA trebuie efectuata cardiorsia electrica, daca apar ritmuri ntriculare rapide, amenintatoare de viata. Ca alternativa, administrarea lidocainei (3-5 mg/kg) sau a procainamidei (15 mg/kg) pe cale intranoasa mai mult de 15-20 min duce de obicei la rarirea aiurii ntriculare. Administrarea de digitala sau rapamil intranos trebuie facuta cu extrema prudenta la pacientii cu sindrom WPW si FA deoarece aceste medicamente pot scurta perioada refractara a caii accesorii si pot creste frecnta ntriculara, determinand astfel cresterea riscului de fibrilatie ntriculara. Tratamentul cronic pe cale orala cu rapamil nu prezinta acest risc. Beta-blocantele nu sunt utile in asociere cu medicamentele mentionate mai sus, in scopul reducerii raspunsului ntricular in timpul FA, cand conducerea impulsurilor spre ntriculi are loc pe cale accesorie. Desi stimularea prin pacemaker atrial sau ntricular poate adesea opri episodul de TPSV la pacientii cu sindrom WPW, aceasta metoda poate induce FA. Din acest motiv, cardiostimularea permanenta trebuie descurajata.


In timp ce ablatia chirurgicala a fasciculelor accesorii ofera o rezolvare definitiva a crizelor de tahicardie supra-ntriculara (TSV) si de FA asociate TSV, introducerea tehnicii de ablatie prin cateter de radiofrecnta a eliminat practic tehnicile chirurgicale. Ablatia prin cateter a cailor accesorii este posibila in peste 90% din cazuri si prezinta tratamentul de electie la pacientii cu aritmia simptomatica. Aceasta metoda este mai sigura, mai ieftina si la fel de eficienta ca si metoda chirurgicala. Aceasta din urma poate fi indicata pacientilor la care ablatia prin cateter esueaza.



Tipareste Trimite prin email















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Tulburari ale sistemului cardiovascular:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai