mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Tahiaritmiile
Index » Tulburari ale sistemului cardiovascular » Tahiaritmiile
» Flutter-ul ventricular si fibrilatia ventriculara

Flutter-ul ventricular si fibrilatia ventriculara


Share




Aceste aritmii apar mai frecvent la pacientii cu boala cardiaca ischemica. De asemenea, pot surveni dupa administrarea unor medicamente antiaritmice, in special cele ce alungesc intervalul QT si produc torsada varfurilor ( mai sus), la pacienti cu hipoxie sau ischemie severa si la cei cu WPW care dezlta FA cu raspuns ventricular foarte rapid ( . 1401). Electrocutarile pot cauza frecvent stop cardiac prin FV. Debutul acestor aritmii este urmat rapid de pierderea constientei si de moarte, daca nu sunt tratate. Episoadele de stop cardiac surprinse in timpul monitorizarii Holter au aratat ca aproximativ 3/4 din mortile subite sunt datorate TV sau FV.
La pacientii cu FV nonischemica, instalarea aritmiei incepe de obicei cu un scurt traseu de TV rapida initiata de o EV relativ tardiva. Totusi, in cazul pacientilor cu infarct sau ischemie miocardica acuta, FV este de obicei precipitata de o singura EV precoce, care cade pe unda T in faza vulnerabila, ducand la o TV rapida care degenereaza in FV ( ura 231-l3).



Contextul clinic in care apare FV este important. Majoritatea pacientilor cu FV primara in primele 48 ore de la debutul unui infarct acut au un prognostic bun pe termen lung, cu o foarte mica rata de recurenta sau de moarte subita cardiaca. Mortalitatea pe termen scurt poate fi totusi usor crescuta. Spre deosebire de acesti pacienti, cei cu FV in afara perioadei de debut a infarctului miocardic acut au o rata de recurenta de 20-30% in urmatorul an ( modulul 39).
Flutter-ul ventricular apare de obicei ca o unda sinusoidala cu o frecventa de 150-300 batai pe minut. Aceste oscilatii fac imposibila descrierea unei morfologii specifice a aritmiei si, in unele cazuri, deosebirea ei de o TV rapida. FV se recunoaste prin ondulatii neregulate, grosolane, cu amplitudini, contururi si frecvente neregulate ( ura 231-l3). Studiile electrofiziologice au demonstrat ca desi aspectul FV pe ECG de suprafata este aparent grosier, de obicei aritmia debuteaza cu o secventa rapida repetitiva de TV care in final genereaza multiple microcircuite de reintrare.
Studiile electrofiziologice s-au dovedit utile la pacientii care au supravietuit unui stop cardiac. Stimularea programata a aratat ca la aproximativ 70% dintre acesti pacienti se poate induce in mod reproductibil o TV sustinuta. Tratamentul este prezentat in modulul 39.

TRATAMENT
Tratamentul farmacologic antiaritmic inaintea instituirii unui tratament antiaritmic este necesara corectarea unor factori agravanti cum ar fi: tulburari meolice tranzitorii, insuficienta cardiaca congestiva, ischemie acuta miocardica, in unele cazuri, aceasta corectie poate fi suficienta pentru controlul aritmiei. De asemenea, trebuie avut in vedere rolul potential al antiaritmicelor in exacerbarea sau producerea tulburarilor de ritm. Trebuie sa recunoastem ca in prezent nu cunoastem complet efectele agentilor antiaritmici asupra debutului spontan al tahiaritmiilor. in unele cazuri, ele pot facilita debutul aritmiilor.
Antiaritmicele se folosesc in principal in trei situatii: (1) pentru oprirea unei aritmii acute, (2) cu scop de prevenire a recurentei unei aritmii si (3) pentru prevenirea aritmiilor amenintatoare pentru viata in cazul pacientilor cu risc crescut de aparitie a acestor aritmii, dar la care nu au aparut niciodata. (Tratamentul de urgenta al tahiaritmiilor este rezumat in elul 231-4.)
Majoritatea antiaritmicelor disponibile au un raport toxicitate/efect terapeutic scazut; toate pot prezenta efect proaritmic si deci pot accentua tulburarile de ritm existente. Concentratiile serice ale majoritatii antiaritmicelor de uz curent pot fi determinate. Standardele pentru nivelurile terapeutice si cele toxice ofera doar o orientare grosolana in alegerea dozelor optime pentru fiecare pacient in parte. Nivelul terapeutic al unui antiaritmic la un pacient dat reprezinta acea concentratie la care se obtine efectul antiaritmic dorit, iar nivelul toxic pentru fiecare pacient reprezinta concentratia la care apar efectele adverse. Deoarece multe efecte sunt direct proportionale cu concentratia medicamentului, se recomanda mentinerea celor mai scazute concentratii la care se manifesta efectul antiaritmic.
In vederea silirii nivelului terapeutic pentru un pacient, este necesara aprecierea eficientei medicamentului prin atie cu un standard. in cazul unui pacient cu o tulburare de ritm continua, administrarea medicatiei antiaritmice se face in mod empiric pana la oprirea aritmiei. Identificarea unui factor precipitant repeil, cum ar fi efortul, permite efectuarea unor testari repetate ale medicamentului in timpul unei astfel de manevre de procare. Din pacate, majoritatea aritmiilor sunt sporadice si imprevizibile, fara a se putea identifica factori precipitanti. In aceste cazuri, evaluarea eficacitatii antiaritmicelor poate dura luni de zile, daca aceasta se bazeaza pe observarea recurentelor spontane dupa fiecare medicament antiaritmic. Acest tip de evaluare a eficacitatii medicamentului poate fi aplicat in cazul aritmiilor care nu ameninta viata pacientului si este nepotrivit in cazul aritmiilor care compromit echilibrul hemodinamic sau care produc sincope sau stop cardiac. In aceste situatii se folosesc doua metode de evaluare a eficacitatii medicamentelor antiaritmice. Prima consta in monitorizarea ECG continua, inainte si dupa administrarea antiaritmicului si se foloseste pentru a determina efectul pe care il are fiecare medicament asupra ectopiei spontane atriale sau ventriculare. Metoda presupune ca mecanismul responsabil de producerea unor aritmii sustinute este acelasi cu cel care produce depolarizari premature izolate (ceea ce poate fi adevarat sau nu) si deci eradicarea aritmiilor izolate duce si la prevenirea aritmiilor sustinute. Aceasta metoda are o serie de limitari. In primul rand, pacientii prezinta mari variatii spontane ale frecventei extrasistolelor, fapt care poate mima un efect antiarimic. in al doilea rand, 25-30% dintre pacientii cu aritmii ventriculare sustinute, cum ar fi TV sau FV, prezinta rareori ectopie spontana. in ultimul rand, multi pacienti prezinta o discordanta intre efectul antiaritmicelor asupra ectopiei spontana si efectul acelorasi agenti asupra aritmiilor sustinute.



O metoda alternativa de apreciere a eficientei medicamentelor antiaritmice este stimularea programata. Numeroase studii au demonstrat ca majoritatea tahiaritmiilor clinice supraventriculare si ventriculare pot fi initiate in mod repro-ductibil si oprite in conditii de siguranta cu ajutorul acestei tehnici. Initial, studiile se efectueaza in conditii bazale, in absenta tratamentului antiaritmic (ura 231-l4). Daca aritmia clinica a pacientului poate fi initiata, atunci se poate aprecia eficienta diferitelor antiaritmice in prevenirea reinducerii aritmiei, fie dupa administrarea prealabila a medicamentului pe cale intravenoasa, fie dupa cateva zile de incarcare pe cale orala, necesare pentru atingerea concentratiei serice eficiente. Aplicarea acestei metode presupune ca (1) aritmia indusa si cea spontana sunt identice si (2) prevenirea inducerii aritmiei se coreleaza cu prevenirea tahicardiilor recurente spontane in conditiile administrarii aceluiasi antiaritmic. Tehnica a fost validata la pacienti cu diverse tahicardii paroxistice supraventriculare prin reintrare, TV si FV. Metoda este sigura daca este realizata cu grija pentru pacient, complicatiile posibile fiind aceleasi cu ale oricarui cateterism intravascular. Interpretarea corecta a rezultatelor stimularii programate depinde de corelarea aritmiei spontane a pacientului cu cea indusa in laborator, privind frecventa si morfologia undelor, pentru a fi siguri ca aritmia indusa in laborator este aceeasi aritmie care apare spontan si proaca simptome.



Tipareste Trimite prin email
















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2018 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Tulburari ale sistemului cardiovascular:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai