Este un conduct musculo-conjunctival, median, nepereche, care prin extremitatea proximala se insera pe col, iar prin ce distala se deschide la nivelul introitului valvular prin orificiul vaginal.In ansamblu are aspectul unui conduct cilin-droid, turtit in sens antero-posterior pe cea mai mare parte a traiectului sau, ca atare
vaginul prezentand un perete anterior si unul posterior, in contact unul cu celalalt. Peretii laterali sunt ingusti si putin evidenti, avand mai mult aspectul unor margini sau canturi. Aceasta conformatie se schimba la extremitati, la cea proximala vaginul luand forma unei cupole ce se insera pe col (forma circulara in sectiune transversala), iar la cea distala fiind turtit in sens transversal, vaginul adaptandu-se fantei vulvare, care are axul lung in sens antero-posterior.
Cupola vaginala, centrata pe portiunea intrava-ginala a colului uterin, poate fi impartita, in raport cu pozitia acestuia, in 4 funduri de sac vaginale: unul anterior, unul posterior si doua laterale.
Desi in mod normal se prezinta sub forma unui conduct unic, vaginul poate fi uneori biti-mentat, prin prezenta unui sept vaginal complet sau incomplet, sau poate prezenta septuri sau diafragme partiale. Absenta sa congenitala este specifica sindromului Rokitanski.
Axul longitudinal al vaginului formeaza cu ul seului perineal un unghi ascutit, deschis poste-
rior, de cea 60°. De mentionat ca, in ansamblu, axul longitudinal al vaginului se suprapune axului de simetrie al canalului pelvian, fiind usor incurbat anterior. Ca atare, peretele posterior este mai lung si FSV posterior mai amplu.
Dupa regiunile anatomice strabatute, vaginul prezinta o portiune perineala si una endopelvina, situata in spatiul pelvi-subperitoneal (de la nivelul fantei mm ridicatori anali pana la peritoneul pelvian).
ginul are in medie o lungime de 9-l0 cm, fiind un organ extrem de extensibil.
Raporturi. in portiunea perineala vine in contact anterior cu uretra, lateral cu bulbii vestibulari inveliti de mm. bulbo-spongiosi, iar posterior este separat de canalul
anal prin interpozitia centrului tendinos al perineului.In segmentul cranial endopelvin, peretele vaginal este in contact intim cu ca urinara, zona de aderenta maxima corespunzand trigonului cal Lieutaud, delimitat de orificiile de deschidere ale celor doua uretere si respectic al uretrei. Peretele posterior al acestei portiuni a vaginului vine in contact direct, in jumatatea sa inferioara, cu ampula rectala, pentru ca in jumatatea sa superioara intre cele doua organe sa se interpuna fundul de sac peritoneal rectovaginal (Douglas).
Pe partile laterale ale vaginului tesutul conjunctiv, bogat in elemente vasculare, limfatice si nervoase, se condenseaza sub forma a doua "aripioare\" dispuse transversal, ce formeaza paracol-pos-ul.
Structura. La interior vaginul este tapetat de un epiteliu pavimentos pluristratificat nekeratinizat, ce prezinta numeroase plici cu orientare transversala, pseudocirculara, care are o culoare roz-palida.In medio-sagital, peretele anterior si cel posterior prezinta fiecare cate o proeminenta numita coloana vaginala anterioara si, respectiv, poste-rioara.
Tunica epiteliala este invelita intr-o textura musculo-conjunctivala, care prezinta in portiunea sa interna
fibre musculare netede structurate sub forma unui strat plexiform, ce se intrica cu un tesut conjunctiv bogat in fibre elastice. in portiunea externa, tesutul conjunctiv devine dominant structural, formand o adventice bogata in vase, care-l leaga de organele si structurile musculare invecinate.
scularizatie. in portiunea superioara este asigurata de o a. vaginala lunga si ramurile cervico-vaginale, cu origine in a. uterina. Ramurile
vaginale mijlocii provin din aa. cale inferioare. Ramurile vaginale inferioare provin din aa. rectale inferioare si din aa. rusinoase interne.
Vene vaginale isi au originea in plexuri venulare mici, prezente la nivelul tunicilor epiteliala si musculara, pentru a forma, in stratul adventiceal, un adevarat plex venos vaginal ce prezinta multiple anastomoze cu plexurile vecine (uretral, cal, rectal, uterin, vv. bulbilor vestibulari). Drenajul final se face in
venele omonime ramurilor arteriale.
Limfaticele din 1/3 proximala a vaginului au un drenaj comun cu cele ale colului, istmului si 1/4 inferioare a corpului uterin, cele din 1/3 medie merg, impreuna cu limfaticele rectale catre statiile ganglionare latero- si presacrate, iar cele din 1/3 distala, impreuna cu limfaticele vulvare, preponderent catre releele ganglionare inghinale.
Inervatie. Este asigurata predominant prin intermediul plexului nervos vegetativ utero-vaginal, care provine, la randul sau, din plexul hipogastric inferior. Portiunea inferioara a vaginului prezinta si fibre senzitivo-somatice ce provin din m. rusinos.
ginul are functie de organ copulator.
