Sarcoamele uterine sunt
tumori maligne care iau
nastere din tesutul conjunctiv sau muscular neted de la nivelul uterului sau prin metaplazia elementelor de origine mezenchimala (1).
EPIDEMIOLOGIE
Sunt tumori cu incidenta scazuta, frecventa lor fiind de 3-5% din localizarile tumorale maligne uterine.
Varsta la care apar poate fi foarte diferita, dar incidenta maxima este situata intre 40-60 ani.
ETIOPATOGENIE
Etiopatogenia sarcoarr.elor este necunoscuta.
ANATOMIE PATOLOGICA
Exista multiple clasificari ale sarcoamelor uterine.
Cea mai acceptata clasificare este a lui Kemson si Bari (1970), modificate de Clement si Scully (1990). (2).
I. Sarcoame pure
A. Sarcoame pure homoloage
1. Leiomiosarcom
2. Sarcom stromal endometrial
3. Angiosarcom
4. Fibrosarcom
B. Sarcoame pure heteroloage
1. Rhabdomiosarcom (inclusiv sarcoame bo-tryoides)
2. Condrosarcom
3. Osteosarcom
4. Liposarcom
II. Sarcoame mixte
A. Sarcoame mixte homoloage
B. Sarcoame mixte heteroloage
III. Tumori maligne mulleriene mixte
A. Tumori de tip homolog
B. Tumori de tip heterolog
IV. Sarcoame neclasificate
V. Limfoame maligne
Macroscopic in leiomiosarcom
tumora are aspectul unui
fibrom degenerat, moale, galbui, cenusiu, cerebroid, neincapsulat, cu zone de hemoragie si necroza.In sarcomul stromal endometrial apare infiltrarea endometrului cu penetratie catre miometru si mase tumorale polipoide catre catatea uterina (3).
DIAGNOSTIC
Diagnosticul clinic este foarte dificil, pentru ca nu exista o simptomatologie clara. Simptomul cel mai frecvent este metroragia, care aparuta la femei in postmenopauza si insotite de marirea tumoraia a uterului cu cresterea rapida, este foarte sugestiva.
Un alt simptom este reprezentat de durerea pelana care se intalneste la 15-l9% din bolnave.
Se pot adauga
tulburari urinare, sesizarea de catre bolnava a unei mase tumorale abdominale.
Uneori primele simptome apartin metastazelor cu expectoratie sanghinolenta, dureri lombosacrate sau cu alte localizari.
Examenul clinic genital edentiaza de obicei o tumora pelana, etichetata ca fibrom, moale si cu crestere rapida.
Uneori apar la examenul cu valve mase polipo-ide exteriorizate prin col, aceasta situatie aparand in special in sarcoamele mixte mulleriene (4).
Diagnosticul paraclinic se bazeaza pe
biopsia masei polipode, pe histeroscopie, pe tomografie computerizata.In general insa majoritatea cazurilor cu suspiciune de sarcom, se descopera intraoperator, atunci cand se poate edentia tumora moale, neincapsulata, cu necroza accentuata sau hemoragie.
TRATAMENT
Tratament chirurgical
Pacientele cu suspiciunea preoperatorie sau ca descoperire intraoperatorie (de obicei pentru indicatia de fibrom) vor fi explorate chirurgical prin recoltarea de lavaj peritoneal pentru studiul cito-iogic, palparea ganglionilor pelci si paraaortici si prin examinarea minutioasa a pelsului si abdomenului superior.
Se va practica histerectomie totala extracapsu-lara cu anexectomie bilaterala (exceptie facand bolnavele premenopauzale cu leiomiosarcom, unde anexele trebuie pastrate, deoarece s-a constatat ca le imbunatateste prognosticul).
Limfadenectomia de rutina nu este indicata, ci numai biopsierea ganglionilor palpabili.
Operatia si examenul histopatologic al pieselor permit stadializarea postoperatorie care este identica cu cea din adenocarcinomul endometrial (1).
Radioterapia
Nu exista studii care sa arate beneficiul radiote-rapiei in sarcoamele uterine cu exceptia carcinosar-coamelor si a sarcoamelor stromale endometriale. in leiomiosarcom radioterapia nu este indicata (5).
Tratamentul citostatic
Exista o sensibilitate variata a diferitelor tipuri de sarcoame uterine. Astfel leiomiosarcomul raspunde favorabil la Doxirubicin asociat cu Ciclofosfamida si Dacarbazona.In carcinosarcom cea mai buna asociere este Cisplatin cu Ifosfamida. Chimioterapia se poate folosi si ca tratament adjuvant postoperator, crescand durata de supraetuire (6).
Prognostic
Prognosticul este infaust, supraetuirea globala la 2 ani fiind de 33% si de 17% la 5 ani.In stadiile II-IV supraetuirea la 5 ani este de 8%.
