Leziunile de piele de tip pelagra, manifestarile neurologice riabile si aminoaciduria cu aminoacizi neutri sau aromatici caracterizeaza aceasta boala. Alanina, serina, treonina, lina, leucina, izoleucina, fenilalanina, tirozina, triptofanul, glutamina, asparagina sihistidina sunt excretate in
urina in cantitati de 5 pina la de 10 ori mai mari decat normal, iar transportul intestinal pentru acesti aminoacizi este deficitar. Manifestarile clinice rezulta din deficienta nutriti a aminoacidului esential triptofan, cauzata de combinarea malabsortiei intestinale cu pierderile prin urina. Manifestarile sunt episodice, legate cel putin in parte de cererile meolice pentru triptofan. Numai o mica parte din pacientii cu caracteristici chimice ale acestei
tulburari prezinta un sindrom cum e pelagra, implicand faptul ca manifestarile depind de factori implicati suplimentari fata de defectul sistemului de transport.
Principala cale a meolismului triptofanului duce la sinteza de niacin si nicotinamid-adenin dinucleotida (NAD). Aceasta cale suplineste aproape jumatate din nevoile zilnice de niacin. La pacientii cu boala Hartnup, defectul sistemului de transport renal si intestinal pentru triptofan duce la deficienta de niacina. Aceasta deficienta de transport reflecta cel mai probabil anomaliile unui sistem de grup specific pentru aminoacizii neutri. Persista o capacitate de reabsorbtie reziduala pentru fiecare aminoacid implicat. Aceasta sugereaza ca ei sunt transportati printr-un alt sistem de transport, concluzie data de identificarea pacientilor cu defecte in transportul specific de substraturi pentru triptofan, metionina si histidina.
Boala Hartnup este mostenita ca o trasatura autosomal recesi. Homozigotii apar cu o frecventa de aproximativ 1 la 24 000 de nasteri. Heterozigotii nu prezinta o anomalie clinica sau chimica.
Pelagra este sindromul clinic produs de deficienta de niacin din
dieta si trasaturile ei sunt acelea ale bolii Hartnup ( modulul 79). Diagnosticul bolii Hartnup ar trebui suspectat la orice pacient cu pelagra ce nu are un istoric al deficientei dietetice de niacina. Manifestarile neurologice si psihiatrice se intind de la atacuri de ataxie cerebeloasa si o usoara stare de labilitate emotionala pana la delir si este acompaniat de obicei de exacerbarea eruptiilor erite-matoase, eczematoide ale pielii. Febra, expunerea solara,
stresul si terapia cu sulfonamide provoaca recaderi clinice. Diagnosticul este pus prin detectarea aminoaciduriei neutre, care nu apare in deficienta dietetica de niacina. Tratamentul este indreptat spre aprovizionarea organismului cu niacina si include o dieta cu multe proteine si suplimentare zilnica de nicotinamida (de la 50 la 250 mg). Esterii etil-triptofan pot, de asemenea, sa suplineasca lipsa absorbtiei.
IMINOGLICINURIA Entitatea aceasta benigna, autosomal recesi, este caracterizata prin excretie urinara excesi a glicinei si a aminoacizilor prolina si hidroxiprolina. Homozigotii apar cu o frecventa de aproximativ 1 la 16 000. Excretia marita de glicina, prolina si hidroxiprolina reflecta un defect in sistemul tubular de transport impartit intre acesti trei compusi. Poate fi prezent un defect de transport la nivel intestinal. Aceasta sugereaza faptul ca mai mult de o mutatie poate duce la iminoglicinurie, o ipoteza confirmata de demonstrarea faptului ca heterozigotii din unele familii prezinta glicinurie. Nu s-au raportat anomalii clinice consistente la homozigoti care sunt depistati de obicei prin screening-ul aminoacizilor urinari.
DICARBOXILICAMINO ACIDURIA Pierderea urinara selecti si clearance-ul urinar endogen crescut al acizilor glutamic si aspartic a fost descrisa la doi copii neinruditi. Absorbtia intestinala a acestor aminoacizi dicarboxilici a fost diminuata la unul dintre pacienti. Acest pacient suferea de hipoglicemie recurenta; celalalt era asimptomatic.
