Sindromul consta in eliminarea unor calcifieri (bronholiti) consecutive unor leziuni tuberculoase ndecate, cu localizare initiala bronsica si chiar peribronsica.
Bronholitiaza este asimptomatica la majoritatea bolnalor, dar poate deveni si simptomatica cand se complica cu o fistula bronho-esofagiana.
Manifestarile clinice sunt obiectivate prin
tuse iritativa, hemoptizii (uneori foarte intense), supuratie bronsica, febra.In formele asimptomatice atitudinea cea mai recomandabila este expectativa. Cand broholitul este deja antrenat in lumenul bronhiei, in functie de complicatiile pe care le genereaza, atitudinea terapeutica poate oscila intre extractia bronhoscopica si rezectioanastomoza bronsica.
Supuratiile parenchimatoase secundare bronholi-tiazei pot impune chiar rezectia pulmonara. Aceasta complicatie poate fi intalnita in fistulele eso-traheale sau eso-bronsice. Esofagul va fi suturat in doua uri, iar leziunea parenchimatoasa de vecinatate va fi rezecata.
S.P.T. ganglionara
Indicatie chirurgicala au doar cazeoamele voluminoase cu localizare mediastinala, in vecinatatea bronhiilor primitive si a vaselor mari, fapt care face ca abordarea lor sa fie deosebit de riscanta.
Fistula eso-bronsica este o complicatie rara, dar posibila a unei tuberculoze bronsice. Diagnosticul se pune in urma unei bronhografii cu lipiodol sau a unui pasaj esogastric, urmata de sanctiunea chirurgicala.
Parelman (1997) (49) raporteaza limfadenecto-mie la 62 de pacienti cu tuberculoza, cu rezultate satisfacatoare. Rolul adenectomiei este su-bliniat si de Riquet M. (1997) (57) intr-o lucrare recenta.
Freixinet J. (1997) (20) utilizeaza interventia chirurgicala pentru decomprimarea arborelui bronsic in limfadenitele tuberculoase la copii. Autorul recomanda in aceste cazuri excizia si chiuretajul adenopatiei.
Peretele profund aderent de vase se lasa pe loc. Postoperator, dupa aceasta chirurgie, tratamentul antituberculos trebuie prelungit 18-24 luni (Riquet M.) (57).
Statistici importante ca cea a lui Balquet M. (1997) (9) recomanda interventii precoce pe cale toracoscopica la copii. Autorul a intervenit in ultimii ani chiar la 18 sugari, care prezentau semne de compresiune traheala si risc de fistulizare. La acestea, pe radiografia de fata a toracelui, se observa o largire a mediastinului acompaniata de semnele clinice caracteristice: dispnee, tuse si prezenta unui granulom la bronhoscopie.
Supuratia pulmonara cronica post-tuberculoasa
Acest sindrom include supuratiile care surn la tuberculozele ndecate, care tin de infectia si supuratia parenchimului pulmonar afectat, de leziunile reziduale (cicatricele) tuberculoase sub forma unor caverne supurate, abcese, supuratii difuze etc. (Anastasatu) (3).
Tot in acest modul sunt incluse alaturi de supuratiile cu flora banala si
infectiile micotice posttuberculoase.
Gratatea leziunilor incluse in acest sindrom poate varia de la aspectul unei caverne deterjate infectate si pana la imaginea de plaman distrus.
Singura modalitate de rezolvare, atat a supu-ratiilor post-tuberculoase, cat si a micetoamelor (cel mai frecvent aspergilomul) este interventia chirurgicala.
Trebuie subliniat ca sechelele tuberculoase suprainfectate cu flora banala sau aspergilizate pot da
hemoragii brutale, mortale in 5% din cazuri. in situatiile de plaman distrus aspergilizat si care prezinta hemoptizii indicatia de pneumonectomie ajunge la 63% din cazuri dupa Kao, citat de Riquet M. (57)
Sindromul de distrofie buloasa pulmonara post-tuberculoasa
Sindromul include procesele distrofice cu caracter bulos care surn chiar pe locul sau in vecinatatea unor leziuni tuberculoase remaniate sau chiar rezolvate in totalitate (confirmate radiologie). Procesul distructiv este rezultatul actiunii conjugate, atat a procesului tuberculos, cat si a actiunii deterjante (buligene) a unor tuberculostatice (in mod special HIN si Rifampicina). Vindecarea bolii este platita prin "fragilizarea\" parenchimului. Nu este de neglijat nici componenta genetica (teren pulmonar emfizematos) in aparitia sindromului de distrofie buloasa posttuberculoasa.
Pentru rezolvarea anumitor forme de distrofie buloasa s-au utilizat rezectiile pulmonare, dar cu rezultate neconcludente.
Alte manifestari sechelare ale S.P.T.
Caverna plina, considerata ca o forma de ndecare a tuberculozei, alaturi de tuberculom (despre care am mai discutat) sunt considerate forme pseudotumorale ale
tuberculozei imposibil de diferentiat preoperator de cancerul bronhopulmonar, nici chiar la examenul computer tomografie. in acest context diagnosticul va fi facut doar dupa toraco-tomie, eventual toracoscopie si biopsie.
Sechelele dupa EMP blocat in care materialele utilizate pentru blocaj (ulei, bile) puteau fi complicate cu empieme si fistula bronsica. Se practica extragerea materialelor de proteza si toracoplastia.
Recent a fost reconsiderata o tehnica chirurgicala mai veche a piotoraxului tuberculos - fenes-tratia tip Eloesser. Tehnica consta in deschiderea peretelui toracic in zona decliva a epansamentului.
Catatea pleurala se trateaza zilnic cu pansamente si antibiotice. Metoda poate fi aplicata cand reexpansiunea pulmonara intarzie sub drenaj.
Aproape aceeasi evolutie o pot avea si pneumo-toraxele extrapleurale la care pentru corectarea sechelelor pleurale si a disfunctiei respiratorii se utilizeaza decorticarea.
S.P.T. manifestate prin aparitia unor fistule tardive pleuro-cutanate, bronho-pleurale sau bronho-pleuro-cutanate necesita rezectii costale si procedee de mioplastie.
Sindroame dureroase dupa pahipleurite masive de diverse etiologii. La aceste cazuri Coman (13) recomanda rezectia nerlor prinsi in blocurile scleroase.
Chirurgia toracica a luat
nastere si s-a dezvoltat odata cu chirurgia tuberculozei.
Astazi insa chirurgiei tuberculozei ii rene un loc destul de modest in aria larga pe care o cuprinde in prezent chirurgia toracica.
Chirurgia poate inca ajuta la prevenirea si limitarea extinderii formelor rezistente, din fericire inca putin frecvente, dar al caror numar ameninta sa se extinda.
(Riquet M. 1997) (57).Intr-o lucrare recenta A. Botianu (10) trage un serios semnal de alarma: "este nepermis ca in tara noastra sa se inregistreze in fiecare an circa 3 000 de hipereronici, care constituie un adevarat «rezervor ambulant» de bacili Koch rezistenti de la inceput si sa se opereze un numar aproximativ de 200 bolna tuberculosi anual\".
