mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

loading...
Diabet zaharat
Index » Boli si tratamente » Diabet zaharat
» Diabetul: epidemia si cautarea unui remediu

Diabetul: epidemia si cautarea unui remediu


Share



Am pornit in calatoria spre intelegerea cauzei diabetului de tip 1 si 2 - si spre demonstrarea remediului - la inceputul anilor \'90, in Caraibe. Acolo, in insulele Trinidad Tobago, Grenada si Barbados, am inteles pe deplin proportiile epidemiei. La nivel intelectual, stiam ca diabetul era cauza principala a decesului in Caraibe (desi intrebarea "De ce?", care nu primise inca raspuns, continua sa ma framante). Dar cand, aflat in fata unui public de o mie de insulari, am intrebat (in cadrul unei serii de intrebari despre problemele de sanatate raspandite) cati se confrunta cu diabetul si jumatate au ridicat mana, am resimtit sceral imensitatea problemei. in acel moment, am decis ca am misiunea de a cauta cauza diabetului si remediul pentru aceasta boala.

Cuprins:

De inceput

Epidemia

Miracolul numit ph

Povestea denisei

Studiile mele


De inceput

sus sus
A fost nevoie de doar alte câteva întrebări despre dieta zilnică a oamenilor cărora le vorbeam pentru a începe să sesizez rădăcinile problemei. Răspunsurile au conturat imediat o dietă formată îndeosebi din carbohidraţi - zaharuri -, bogată în fructe şi legume cu rădăcină tip tubercul, precum cartofii, alături de carnea de pui şi peşte. Acestea s-au dovedit a fi veştile bune. Deşi medicina clasică ar fi aprobat aceste alimente, mai târziu aveam să descopăr că, de fapt, nu constituiau o dietă de bază corectă. Iar la acel moment, ea era inundată de sucuri carbogazoase, produse de patiserie, dulciuri şi produse de tip fast-food american. S-a dovedit că oamenii din public consumau dieta perfectă pentru declanşarea diabetului. Erau sclavii zaharurilor, care îi ucideau.


Cu toate că mi-a luat câţiva ani de studiu pentru a înţelege şi a demonstra soluţia, ea era la fel de simplă ca şi problema. Trecerea la o alimentaţie bazată în totalitate pe alimente naturale integrale, în special legume verzi, alese pentru a menţine echilibrul pH-ului din organism (mai multe despre aceasta imediat!), poate combate diabetul şi numeroasele sale consecinţe devastatoare asupra sănătăţii, refăcând adevăratul paradis insular, eliberat de o astfel de pacoste.

De fapt, era tocmai alimentaţia pe venisem s-o recomand publicului meu, pentru îmbunătăţirea sănătăţii în general. Doar că nu mi-am dat seama la vremea respectivă ce impact putea să aibă în mod concret asupra diabetului.
Nu pot spune că am trezit imediat entuziasmul publicului. Un bărbat, care probabil vorbea în numele mai multor persoane din mulţime, s-a ridicat şi mi-a zis: "Doctore, zău aşa, nu putem paş-tem ierburi toată ziua!" Aş vrea să fi avut atunci datele pe care le deţin azi despre faptul că "a paşte ierburi toată ziua" îţi poate salva viaţa.
Atunci am putut doar să-l asigur, aşa cum vă asigur şi pe dumneavoastră, că nu este vorba doar despre o dietă sănătoasă. Ea este totodată uşor de preparat şi delicioasă, mulţumită reţetelor şi îndrumărilor pe care vi le va oferi soţia mea, Shelley. încercaţi-o, şi veţi vedea în scurt timp cât de bine veţi arăta şi vă veţi simţi după ce veţi rupe cătuşele ucigaşe al poftei de zaharuri. Nu va trece mult până când veţi refuza să mâncaţi altfel. Şi, la fel ca majoritatea oamenilor cărora le-am recomandat acest plan de alimentaţie de-a lungul anilor, inclusiv cei 40 de participanţi la două studii organizate, veţi putea să urmări liniştiţi cum vi se stabilizează nivelul glicemiei, până în punctul în care veţi putea reduce sau chiar elimina orice (Dedicaţie - inclusiv insulina.

Următorul capitol al povestirii se desfăşoară în Houston, în primăvara anului 1994. Mă aflam acolo pentru un proiect de cercetare asupra diabetului, în cadrul căruia am stat de vorbă cu o
pacientă de douăzeci şi unu de ani cu diabet de tip 1. Aceasta se hrănea îndeosebi cu produse de tip fast-food şi cu până la 14 de căni de cafea pe zi. Spunea că nu-i plac legumele şi le consuma foarte rar.
Am trecut, ca de obicei, la analiza sângelui ei printr-o tehnică pe care o numesc "analiza celulelor sangvine vii". Adică îi observam celulele sangvine direct la microscop - fără să folosesc substanţele de fixare utilizate de obicei pentru a crea preparatele pentru microscop, substanţe ce ucid celulele. Sub ochii mei uimiţi, o hematie s-a transformat într-o celulă bacteriană. S-a mişcat o vreme prin plasmă, după care s-a transformat la loc într-o incon-fundabilă hematie.

Conform tuturor celor învăţate timp de peste 20 de ani de studiu în domeniul microbiologiei, acest lucru era imposibil. N-aş fi crezut niciodată dacă n-aş fi văzut cu ochii mei. Dar ceea ce s-a întâmplat mi-a rămas în minte. în acel moment, tot ce ştiam despre celulele umane şi cele bacteriene a fost distrus. Viaţa mea ca microbiolog şi nutriţionist nu avea să mai fie niciodată aceeaşi. Dădusem peste începuturile unei "noi biologii". Dar abia peste câţiva ani aveam să înţeleg că aceste schimbări celulare erau, de fapt, vinovate de diabetul tinerei femei.
în următorii doi ani, am crezut că sunt singura persoană cu această viziune revoluţionară şi, trebuie să vă spun, m-am simţit singur în această perioadă. Simţeam că vocea mea răsună în pustiu şi, deşi nutream dorinţa arzătoare de a împărtăşi lumii ceea ce descoperisem, nu-mi dădeam seama cum să-i fac pe oamenii care contau cel mai mult să asculte şi să înţeleagă că microbii sunt de fapt simptomul distrugerii celulare şi nu cauza vreunei boli concrete.
Apoi, un alt microbiolog mi-a vorbit despre cercetările francezului Antoine Bechamp de la sfârşitul anilor 1800 despre "ple-omorfism" - multitudinea de forme pe care le pot lua celulele.

M-am extaziat la gândul existenţei unor cercetări care m-ar putea
ajuta să-mi înţeleg mai în profunzime propriile demersuri, ca să nu mai spun că mă simţeam uşurat la gândul că nu sunt sigurul care a făcut astfel de observaţii.
Totuşi, am întâmpinat imediat o problemă. Opera lui Bechamp fusese depăşită, la vremea ei, de teoria compatriotului său, Louis Pasteur, cu privire la microbi, care este literă de lege şi azi (chiar dacă ar putea fi greşită). Am găsit câteva referiri la lucrările lui Bechamp căutând prin surse vechi sau obscure, nu reuşeam să găsesc exemplarele originale. în plus, chiar dacă le găseam, lucrările originale erau în întregime în franceză. (în cele din urmă, am scos la iveală singura carte tradusă în engleză: "Sângele şi al treilea element anatomic al său".)

Progresul în cercetările mele a avut loc trei ani mai târziu. Mă aflam la Paris împreună cu soţia mea, Shelley, pentru a sărbători cea de a 25-a aniversare a căsătoriei noastre. Acolo, într-unui dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii, alături de iubirea vieţii mele, mă desfătam în romantismul Oraşului Luminilor. Dar, în plus, mă interesa foarte tare ceva ce nu intră în mod obişnuit în itinerarul turistic tipic: Biblioteca Medicală a Universităţii din Paris, unde bănuiam că voi găsi lucrările uitate ale lui Bechamp.
Urcând treptele de marmură ale bibliotecii, împreună cu Shelley, eram teribil de emoţionat la gândul a ceea ce aş putea găsi. Am fost opriţi însă de o funcţionară, care ne-a spus că nu putem intra în săli fără un permis oficial. Mi s-au înmuiat picioarele văzând că argumentele mele cum că venim tocmai din America n-au impresionat-o deloc. Timp de o oră, şi eu, şi Shelley ne-am folosit cunoştinţele de franceză, din păcate rudimentare, pentru a o convinge, până când un francez care vorbea flluent engleza ne-a salvat, rostind cine ştie ce cuvinte magice pentru a ne obţine sus-menţionatul permis. Acelaşi domn amabil ne-a ajutat apoi să găsim lucrările lui Bechamp, într-un catalog al lucrărilor vechi, scris de mână.

lată-mă deci, în sfârşit, bucurându-mă ca un copil de cadoul de Crăciun de cele 27 de cărţi publicate şi volume de cercetări originale ale lui Bechamp. Mă aflam în faţa muncii remarcabile de cercetare a unui mare savant, scoasă la lumină din arhivele obscure în care zăcea de peste o sută de ani. Cu lacrimi de bucurie în ochi, întorceam cu grijă paginile, izbit de ilustraţiile desenate de însuşi Bechamp înfăţişând transformarea biologică a unei hematii într-o celulă bacteriană, cu mai bine de un secol înainte ca microscopul să-mi arate acelaşi fenomen în sângele pacientei din Texas, lată un om care văzuse cu adevărat magia vieţii. Aveam multe de învăţat.
Cu cât aflam mai multe şi teoria Noii Biologii mi se contura în minte, am început să înţeleg că diabetul nu este, la drept vorbind, o boală a pancreasului sau a celulelor beta producătoare de insulina, nici o reacţie autoimună. Diabetul apare ca urmare a perturbării echilibrului delicat al pH-ului (raportul acid-bază) în lichidele care înconjoară celulele pancreasului.

Hiperaciditatea din lichide permite celulelor să se transforme în manieră negativă, interferând (printre altele) cu modul în care organismul produce şi foloseşte insulina şi zaharurile. Pe de altă parte, cu un pH echilibrat, celulele pancreasului, celule beta producătoare de insulina şi celulele alfa producătoare de glucagon pot funcţiona şi chiar funcţionează în perfectă armonie, iar fenomenul diabetului poate apărea. Misterul energiei, sănătăţii, bunei forme fizice şi vitalităţii nu poate fi explicat doar prin concentrarea asupra celulelor. Spaţiul negativ, lichidele ce înconjoară celulele, dându-le forma şi funcţia, este cel puţin la fel de important. O celulă este la fel de sănătoasă precum şi fluidul care o înconjoară. Am scris despre aceasta pe larg în prima mea carte, "Dieta Young".

Epidemia

sus sus
Diabetul, afecţiune caracterizată prin creşterea nivelului de zaharuri din sânge şi incapacitatea organismului de a produce şi/sau de a utiliza insulina, este o epidemie a timpurilor moderne.
în Statele Unite se estimează că există între 17 şi 20 de milioane de diabetici, reprezentând circa 6-8% din populaţie, cu peste 750 000 de noi cazuri anual. Aceste cifre sunt mult mai mari decât în trecut. Diabetul de tip 1 şi cel de tip 2 reprezintă împreună cea de-a treia principală cauză a mortalităţii în Statele Unite, cu peste 300 000 de decese în fiecare an. Dar chiar şi aceste date impresionante pălesc dacă ne gândim că în lumea întreagă există peste 300 de milioane de diabetici, cifră care, după unele estimări, se va dubla în decurs de o generaţie.
Femeile, persoanele cu vârsta peste şaizeci şi cinci de ani, afro-americanii, populaţia hispanică, indienii americani, americanii de origine asiatică şi populaţia din insulele Pacificului au cu toţii un risc crescut de a se îmbolnăvi de diabet tip 2. Oamenii săraci au o probabilitate de trei ori mai mare de a face diabet decât cei cu venituri medii sau mari.

Potrivit studiilor Asociaţiei Americane de Diabetologie (ADA), costurile tratamentului medical şi ale zilelor de lucru pierdute datorită bolii s-au ridicat numai în anul 2001 la 132 miliarde de dolari, faţă de 98 miliarde de dolari în 1998, pe măsură ce epidemia se răspândeşte.
Diabetul poate determina invaliditate severă şi chiar moartea, din cauza efectelor secundare şi al complicaţiilor, printre care se numără afecţiunile cardiace şi renale, orbirea, deteriorarea nervilor şi amputaţiile. Zeci de mii de oameni îşi pierd vederea în fiecare an din cauza diabetului, el reprezentând cauza principală a orbirii la persoanele având vârste cuprinse între douăzeci şi cinci şi şaptezeci şi patru de ani. Diabeticii au un risc de a orbi de şapte ori mai mare decât ceilalţi oameni. La aceste concluzii a ajuns un studiu al Universităţii Emory din anul 1985, care a mai arătat că diabeticii sunt de 25 de ori mai predispuşi la cangrenă (care duce adesea la amputarea membrului respectiv), sunt de 11 ori mai predispuşi la afecţiuni cardiace şi de aproape cinci ori şi jumătate mai predispuşi la accidente vasculare cerebrale.

Diabetul la femeile gravide creşte riscul de naştere prematură şi chiar de moarte a copilului. Esenţa acestei tragedii este aceea că speranţa de viaţă a persoanei cu diabet este cu aproape o treime mai scurtă decât pentru restul populaţiei.
Majoritatea persoanelor cu diabet - între 90-95% - are diabet de tipul 2. Cei mai mulţi dintre aceştia - 80% - sunt obezi, fapt care aduce cu sine propriul set uriaş de efecte negative asupra sănătăţii. Fiecare miligram în plus al zaharurilor din sânge corespunde unei creşteri a greutăţii cu 4,5 kg, în medie, atât la femei, cât şi la bărbaţi. Nu este deloc surprinzător faptul că creşterea recentă a numărului de obezi din SUA - în prezent, peste jumătate din populaţia ţării este oficial supraponderală - merge mână în mână cu creşterea numărului de diabetici. Cu un secol în urmă, circa 1% dintre americani sufereau de diabet, dar acum, unul din 12 americani este afectat de această boală. Frecvenţa cazurilor de diabet a crescut cu aproape jumătate doar în ultimii zece ani, potrivit Centrelor de Control al Bolilor (CDC), iar dacă tendinţa actuală se menţine, ne putem aştepta ca numărul celor suferinzi de diabet să se dubleze în mai puţin de 50 de ani.

Tipul 2 era denumit înainte diabet cu debut la vârsta adultă -spre deosebire de diabetul juvenil, uneori numit şi insuli-no-dependent, cunoscut în prezent sub numele de tip 1. S-a renunţat însă la această etichetă, deoarece a devenit inexactă: diabetul este în prezent principala boală cronică la copii şi boala cu cea mai rapidă rată de creştere în lumea întreagă. (Incidenţa bolii variază destul de mult, totuşi, de la mai puţin de un copil la 100 000 cu diabet de tip 1 în Japonia şi unele regiuni ale Chinei, la peste 28 la 100 000 în Finlanda, ţara situată pe primul loc în lume din acest punct de vedere. In Statele Unite sunt afectaţi aproape 15 copii din 100 000.) Rata obezităţii la copii a crescut dramatic în această ţară în ultimii ani, şi la fel s-a întâmplat şi cu rata diabetului de tip 2 la copii - categorie de populaţie unde nu era aproape deloc întâlnit. Un raport al CDC din 2003 estimează că o treime dintre nou-născuţii americani din 2000 va face diabet.



Potrivit datelor CDC, doar jumătate dintre bolnavii de diabet au fost diagnosticaţi în mod oficial. în multe cazuri, simptomele acestei boli apar treptat şi cu semne pe care s-ar putea să nu le puneţi pe seama glicemiei: oboseală generală, stare de leşin, ameţeli, gândire înceţoşată, uitare, mâini şi picoare reci, vedere întunecată sau înceţoşată. Astfel, diabetul poate trece nediagnosticat mulţi ani. Iar dacă nu ştiţi că aveţi diabet, nu puteţi face (sau nu veţi vrea să faceţi!) nimic pentru a-l combate sau cel puţin pentru a-i reduce efectele nocive, aşa că măsurarea nivelului glicemiei ar trebui să facă parte din controlul medical periodic la medicul de familie - acesta este, de fapt, unul dintre motivele pentru care trebuie să faceţi control medical periodic.

Dacă vizitaţi regulat medicul şi, poate, sunteţi diagnosticat cu diabet, este bine să ştiţi că rata decesului la medici din cauza diabetului este, potrivit datelor raportate, cu 35% mai mare decât la populaţia generală. Asta a afirmat în 1975 medicul Bertrand E. Lowenstein în cartea sa, "Diabetul", în care dădea vina pe metodele de tratament convenţionale, emiţând ipoteza că e mai probabil ca medicii să fie "buni pacienţi" - adică să urmeze strict tratamentul prescris - şi, ca urmare, prezintă mai pronunţat efectele negative ale acelor tratamente.
Am fost împreună cu Shelly martorul direct al consecinţelor acestei situaţii în Caraibe, observând numeroşi medici cu diabet care tratau pacienţi cu diabet. După cum spune Cartea Sfântă: "Când orbul îl conduce pe orb, vor cădea amândoi în groapă" (Matei 15; 14). Asta ne-a deschis ochii şi ne-a inspirat să găsim o cale alternativă. Şi sunt fericit că v-o pot împărtăşi în această carte.

Miracolul numit ph

sus sus
Medicina clasică oferă prea puţin ajutor real pentru diabetici, în afara unei vieţi întregi dominate de medicamente şi de posibile efecte secundare devastatoare. în multe cazuri, cel mai bun lucru pe care-l puteţi spune cu privire la variantele pe care le aveţi la dispoziţie este acela că puteţi alege ceea ce e mai puţin rău. însă, odată ce înţelegeţi ca diabetul este o afecţiune a mediului în care se află celulele, şi nu o boală a celulelor în sine, vi se deschide un
nou orizont şi puteţi utiliza abordarea simplă, complet naturală prezentată în această carte pentru a încetini, a stopa sau chiar a anihila diabetul şi vătămările pe care le produce.
Aşadar, problema principală este: cum să asiguri mediul potrivit pentru celulele organismului propriu? Ce stil de viaţă este optim pentru a menţine echilibrul pH-ului în organism şi pentru a elimina bolile, inclusiv diabetul? Am văzut rezultate uimitoare la oameni care au învăţat pur şi simplu să aleagă alimentele, exerciţiile fizice şi suplimentele alimentare potrivite.nou orizont şi puteţi utiliza abordarea simplă, complet naturală prezentată în această carte pentru a încetini, a stopa sau chiar a anihila diabetul şi vătămările pe care le produce.
Aşadar, problema principală este: cum să asiguri mediul potrivit pentru celulele organismului propriu? Ce stil de viaţă este optim pentru a menţine echilibrul pH-ului în organism şi pentru a elimina bolile, inclusiv diabetul? Am văzut rezultate uimitoare la oameni care au învăţat pur şi simplu să aleagă alimentele, exerciţiile fizice şi suplimentele alimentare potrivite.

Povestea denisei

sus sus
Sunt o persoană supraponderală, cu diabet de tip 2 şi, timp de peste douăzeci de ani, am avut hipertensiune. Adică aşa au stat lucrurile până când am înce-put să beau băutură verde cu picături alcaline şi să consum mai multe produse alcaline (deşi n-am reuşit, până acum, să adopt o alimentaţie complet alcalină). în circa două luni, glicemia mea, care era cuprinsă Între153 şi 228, a scăzut până la un nivel cuprins între 83 şi 120. Tensiunea a devenit normală şi am slăbit peste 20 de kilograme! Acum am înţeles de ce i se spune "miraco-Iul pH".
Am început să verific ce se întâmplă în sângele pacienţilor mei când aceştia îşi modificau dieta şi am constatat că el revenea la un pH echilibrat. Pe măsură ce pacienţii îşi corectau aciditatea din organism urmând programul prezentat în această carte, am observat şi modificări semnificative ale indicatorilor concreţi ai sănătăţii. Am văzut că glicemia, tensiunea arterială, colesterolul şi greutatea revin la normal. Acest cvartet format din diabet, hipertensiune, hipercolesterolemie şi obezitate este atât de frecvent întâlnit, încât medicina clasică a denumit coexistenţa simultană a acestor boli "Sindromul X metabolic".

Şi toate aceste afecţiuni dispăreau la pacienţii din programul meu pe măsură ce sângele devenea mai alcalin, iar celulele se stabilizau în forme sănătoase.
La început mi-a fost greu să cred că nişte modificări simple în regimul alimentar şi în stilul de viaţă pot avea un impact atât de spectaculos asupra lichidelor din organism, care, la rândul lor, au o influenţă atât de puternică asupra sănătăţii celulelor. Dar, văzând acest lucru iarăşi şi iarăşi, m-am convins de puterea a ceea ce observasem. Administrând pacienţilor o dietă agresivă a Miracolului pH, ce include legume verzi, băuturi naturale verzi, grăsimi "bune" cu moderaţie şi puţine proteine, am fost martorul vindecării diabetului de tip 2 şi chiar a diabetului de tip 1. A fost un real miracol al pH-ului.
Totuşi, ceea ce obţinusem până în acel punct se reducea, în opinia autorităţilor medicale, la "dovezi accidentale". în adâncul sufletului ştiam că trebuie să fac tot ceea ce este necesar pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi să vadă ceea ce vedeam eu. Nu puteam lăsa ca tratamentul clasic pentru diabet - care, apropo, nu oferă speranţe reale de vindecare - să se perpetueze fără a fi pus la îndoială. Prea multe vieţi depindeau de acest lucru. Ştiam că există o cale mai bună.

Studiile mele

sus sus
în 2002, am demarat un studiu controlat, cu durata de şase luni, asupra diabetului de tip 1 şi de tip 2, urmat de un altul, cu durata de trei luni, în 2003. în ambele studii am folosit alimentaţia alcalină, exerciţiile aerobice şi suplimentele alimentare adecvate, în fiecare caz am descoperit că pacienţii care au urmat acest program au putut să-şi reducă medicaţia sau chiar să renunţe la ea. Printre rezultate se numără reducerea dozei de insulina cu peste 50% şi, în numeroase cazuri, eliminarea completă a tratamentului cu insulina în numai trei luni. De asemenea, participanţii la studiu au slăbit, au ajuns la un nivel mai scăzut al tensiunii arteriale şi şi-au redus conţinutul total de colesterol.
Văzusem rezultate similare la sute, dacă nu chiar mii de pacienţi pe care i-am tratat de-a lungul anilor - ameliorarea evidentă apărând aproape întotdeauna în primele 72 de ore -, dar acum aveam, pentru prima dată, o metodă de a cuantifica acele rezultate. Timp de peste zece ani urmărisem cum pacienţii care urmau programul îşi normalizează glicemia şi văzusem câţiva medici din întreaga SUA că încep să recomande acest program pacienţilor lor (sau chiar să-l urmeze ei înşişi!), dar această confirmare, mai riguroasă, a avut o mare forţă. în prezent, colaborez cu Universitatea din Miami pentru a pune la punct un alt studiu controlat, mai extins, şi sper să adun şi mai multe date convingătoare.

în ambele studii am început cu o dietă strict lichidă timp de două săptămâni. După aceasta, primul studiu a continuat cu un regim strict, de o lună, cu alimente alcaline, în perioada rămasă până la şase luni urmându-se o dietă cu alimente alcaline în proporţie de 80%. Al doilea studiu a durat doar trei luni, pe parcursul cărora am aplicat o dietă alcalină strictă. Participanţii la cele două studii au urmat în esenţă planul prezentat în această carte, evitând complet lactatele, dulciurile, cerealele şi carnea (cu excepţia peştelui), precum şi majoritatea fructelor şi au fost încurajaţi să consume fără grijă grăsimi şi uleiuri bune. Au consumat băutură verde cu picături alcaline şi un regim de suplimente nutritive pe care-l veţi găsi detaliat în carte - multivitamine din plante, suplimente multiminerale, pulbere de germeni de soia, acizi graşi esenţiali, crom şi vanadiu; suplimentul din coenzime cunoscute sub prescurtarea NADP, un laxativ uşor din plante, un preparat pentru stimularea glandelor suprarenale, un preparat pentru stimularea pancreasului şi, în cel de al doilea studiu, argilă.

Persoanele înscrise în studiu au comunicat zilnic, prin internet, tot ce mănâncă, suplimentele pe care le iau, doza de insulina sau de alt medicament pe care îl folosesc şi nivelul glicemiei măsurat dimineaţa şi seara, precum şi greutatea; în plus, au comunicat săptămânal nivelul tensiunii arteriale. Am avut teleconferinţe săptămânale cu întregul grup, astfel încât să pot răspunde la orice întrebare din partea pacienţilor, şi am pus la punct un sistem de corespondenţă prin email, prin intermediul căruia pacienţii făceau schimb de sfaturi, se sprijineau reciproc şi făceau schimb de reţete.
în total, 20 de persoane au parcurs în întregime unul dintre cele două studii, între care nouă pacienţi cu diabet de tip 1 şi 11 cu diabet de tip 2. (Alţi zece pacienţi au renunţat pe parcurs, în principal pentru că nu au putut respecta dieta din al doilea studiu). Tabelul de mai jos prezintă rezultatele obţinute.

Toţi cei care au rămas până la sfârşitul studiului şi-au redus sau chiar eliminat medicaţia. Pacienţii cu diabet de tip 2 şi-au redus insulina sau altă rnedicatie, în medie, cu 96%, iar cei cu tipul 1 au redus doza de insulina, în medie, cu 81%. Persoanele cu diabet de tip 2 au avut în general mai mult succes decât cele cu diabet de tip 1, deşi rezultatele obţinute de către cei din urmă sunt oricum impresionante. Cu dieta mai strictă din al doilea studiu, persoanele cu diabet de tip 1 au reuşit să-şi ţină glicemia sub control mai bine decât cele din primul studiu. Toţi participanţii care au încheiat unul dintre cele două studii şi-au menţinut gliecemia la nivel normal. Şi toţi au slăbit - în medie 15 kg după 12 săptămâni.
Dacă acesta nu e un miracol al pH-ului, atunci nu ştiu ce este. Dar partea frumoasă este că nu e câtuşi de puţin un miracol pro-priu-zis.

Poate părea miracol dacă, până acum, nu ştiaţi despre diabet decât că este o boală fără leac şi că aveţi nevoie de injecţii sau de medicamente toată viaţa - şi chiar şi aşa, nu există prea multe finaluri fericite. Dar nu e niciun mister, dacă ştiţi cum să reechilibraţi pH-ul organismului. Puteţi obţine rezultate asemănătoare cu cele ale participanţilor la studiile mele, pur şi simplu urmând planul propus în această carte. El nu înlocuieşte îngrijirea medicală şi va trebui să continuaţi să conlucraţi îndeaproape cu medicul dumneavoastră. Dar prin această metodă, în loc să fiţi condamnaţi pe viaţă la suferinţă, în doar 12 săptămâni veţi ajunge să cunoaşteţi sănătatea şi starea de bine - fără dozele mari de medicamente pe care le folosesc cei mai mulţi pacienţi diabetici.
Călătoria dumneavoastră spre vindecare tocmai a început.


Tipareste Trimite prin email

loading...

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2017 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor
Biguanidele
Diabetul zaharat provocarea continua
Farmacoterapia controlului glicemic in diabetul zaharat tip
Incretinele analogii de glp si inhibitorii dipeptidilpeptidazei
Inhibitorii alfa glucozidazei
Insulina si analogii de insulina
Intrebari si raspunsuri
Meglitinidele
Particularitatile ingrijirii diabetului zaharat
Pompele de insulina
Sulfonilureicele
Tiazolidindionele
Tratamentul diabetului zaharat




  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai