Ciclosporina ramane tratamentul de baza dupa transt. Ea inhiba formarea de anticorpi si raspunsul imun celular prin actiune asupra functiei lim-focitare. Este de fapt o inhibitie a actirii limfo-citelor T "helper\", celule care joaca un rol important in promorea si controlul raspunsului imun, in particular prin sinteza si eliberarea unui mare numar de limfokine care influenteaza alte celule imunocom-petente.
Efectele secundare ale Ciclosporinei sunt (12): insuficienta renala, hipertensiunea arteriala, hipertri-coza, hiperplazia gingila, insuficienta hepatica, oboseala, cefaleea, hipertemia, anemia hemolitica, hipercalcemia, hiperuricemia, edemele, paresteziile, tulburarile de vedere si de constiinta, cresterea riscului la boli limfoproliferative si alte neoplazii.
Interactiuni cu diferite medicamente influenteaza meolismul Ciclosporinei:
- creste nivelul sangvin al urmatoarelor medicamente: eritromicina, doxiciclina, contraceptivele orale, diltiazemul, nicardipina, verapamilul;
- scade nivelul sangvin pentru: barbiturice, ri-fampicin, sulfamide etc.
- creste riscul de insuficienta renala in asociere cu: aciclovir, antii^qn atoarele non-steroidiene, Amino-glicozidele, Ciprofloxacin, Furosemidul, Manitolul, Colchicina;
In terapia cu Ciclosporina trebuie tinut seama de aceaste efecte secundare si interactiuni medicamentoase (trebuie avute in vedere mai ales efectele nefrotoxice). Pe termen lung, rinichii prezinta
modificari structurale cu consecinte functionale.Toti pacienti aflati sub tratament cu Ciclosporina prezinta o crestere a lorilor ureei si creatininei. Pentru evitarea insuficientei renale este important sa dozam concentratia in sange a Ciclosporinei, astfel ca ea sa fie mentinuta la lori intre 150-200 micro-mol/l. Trebuie urmarita si interactiunea cu alte medicamente ce pot influenta meolismul acesteia. Dozele zilnice pot ria in functie de lorile concentratiei sangvine.
Azathioprina este un imunosupresor standard, asociat pe termen lung (pana la 3 ani) Ciclosporinei. Este un derit imidazolic al 6-mercaptopu-rinei, cu un mod de actiune greu de definit. Se rezoarbe rapid si in proportie de 88% din tractul intestinal, iar in plasma rful concentratiei se obtine dupa 2 ore. Distributia este omogena in toate tesuturile si trece bariera hematoencefalica. Eliminarea se face in 24 ore pe cale renala (50% sub forma integrala iar restul meolizata). Poso-logia se reduce in insuficienta hepato-renala. Se supravegheaza permanent parametrii hematologici.
Efectele secundare ale azathioprinei (5,7) sunt:
Reactii de hipersensibilitate: indispozitie generala, greturi, vertij, febra, dureri musculo-articulare, eruptii cutanate, tulburari ale functiei hepatice, pancreatita, hipertensiune, aritmii.
Reactii pe hematopoieza: atingeri medulare (pan-citopenie)
Diverse: alopecie, tulburari gastrointestinale, pneumopatie intestitiala.
Interactiunile cu alte medicamente sunt putin frecvente.
Corticopatia se efectueaza perioperator cu metil-prednisolon intravenos, iar dupa reluarea tranzitului intestinal cu prednison pe cale orala. Reamintim ca prednisonul are o absorbtie completa si este rapid meolizat in prednisolon in proportie de 90% dupa trecerea in curentul sangvin. Concentratia plasma-tica maximala se realizeaza in 2 ore de la administrarea orala. Meolizarea se face predominant in ficat si meolitii se elimina prin rinichi in urina.
Efectele secundare ale prednisonului (10) sunt:
- diabetul zaharat, tromboze venoase, hipertensiune arteriala, retentie hidrosalina, hipertensiune intracraniana, osteoporoza, atrofie musculara, psihoze, hiperlipidemie, neutrofilie, eosinopenie, limfo-penie, sindrom Cushing, acnee, facies caracteristic de "luna plina\", vergeturi, tulburari ale sistemului nervos central, echimoze etc.
Interactiunile medicamentoase principale ale cor-ticoterapiei sunt diminuarea efectelor antidiabeticelor orale, cresterea toxicitatii digitalicelor si cresterea riscului de hemoragie gastro-intestinala dupa administrare de antiinflamatoare non-steroidiene. Barbituricele si fenitoina diminueaza durata de actiune a corticoizilor.
Gammaglobulina antilimfocitara T de cal purificata (ATGAM) se prezinta sub forma de concentrat steril. Imunoglobulina G (IgG) din continutul acesteia se obtine prjn hiperimunizarea serului de cal cu limfocite T umane.
Concentratia serica maxima, se realizeaza dupa 5 zile de la inceputul administrarii intravenoase si depinde de capacitatea individuala a pacientului de a degrada imunoglobulinele G straine. Concentratia in diverse tesuturi si organe nu se cunoaste. Eliminarea se face predominant renal sub forma neschimbata. Se administreaza sub forma de perfuzii dupa ce se face in prealabil un test cutanat. Se asociaza tratament cu corticoizi (1 mg/kgcorp/zi) si un antihistaminic (Tavegyl).
Efectele secundare sunt cele obisnuite ale unei substante antigenice de origine non-umana: febra, frisoane, prurit, artralgii, greturi, rsaturi, tulburari gastrointestinale, reactii alergice (hipotensiune, edem pulmonar, alergie imediata/anafilaxie) etc.
