Transtul cardiac la om ridica o serie de aspecte de asa-zisa compatibilitate sub aspect:
- donator - receptor;
- hemodinamic;
- imunologic.
Grefonul cardiac pe care dorim sa-l imtam la un receptor trebuie sa suplineasca functia in bune conditii fara sa induca un raspuns imunologic foarte important sub tratamentul imunosupresor administrat. Este ceea ce numim compatibilitate. De asemenea, donorul trebuie sa se acomodeze in mediastinul receptorului, astfel ca, imediat dupa imtarea sa, sa poata asigura o hemodinamica corespunzatoare.
Trebuie tinut seama de talia, greutatea, sexul, conditia fizica si varsta donorului, pentru ca transtul sa se faca in conditii optimale. Se admite o diferenta de greutate de 20%-30% intre donator si primitor in cazul in care primitorul are o greutate superioara (5).
De asemenea, este important sa cunoastem hipertensiunea pulmonara preexistenta care poate duce, daca nu se iau masuri terapeutice, la dis-functie ventriculara dreapta a grefonului. Daca primitorul este mai mic si mai usor decat donatorul, lumul toracic limitat implica dificultati la inchiderea sternului la sfarsitul operatiei.
Invers, un cord mic de la un donor de 50 kg, de sex feminin, nu poate suplini in conditii bune necesitatile hemodinamice ale unui receptor de 80 kg.
Din punct de vedere imunologic, in transtul cardiac este neie de compatibiliatea grupelor sangvine ca la orice transfuzie. in transtul de cord nu se tine seama de factorul Rhesus.
Se stie ca grupele sangvine sunt diferite prin existenta unor glicoproteine pe suprafata hematiilor care joaca rol de antigene atunci cand sunt injectati la un primitor necompatibil. Compatibiliatea imuno-logica este conditionata de existenta a 2 sisteme care controleaza patrunderea in organism a unor celule straine unui individ.
Unul este reprezentat printr-un sistem controlat de limfocite umane capabil sa recunoasca celulele straine si sa le distruga (ce sta la baza notiunii de "rejet\"). Al doilea este un sistem genetic "original\" caracteristic fiecarui individ si este reprezentat de complexul de histocompatibilitate majora HLA (Human Leucocyte Antigen).
In transtul de organ sistemul imunitar al primitorului vine in contact cu antigenele care se gasesc pe suprafata celulelor organului transtat, antigene recunoscute ca straine. Reactia va fi respingerea sau rejetul organului transtat. in aceasta situatie se instituie tratamentul imunosupresor. Supresia imuna, pe de alta parte, determina o susceptibilitate crescuta la infectii si alte efecte secundare.
Riscul de rejet este mare in primele 6 luni post-transt. Semnele ecatoare ale unui rejet sunt: febra inexplicabila, tahicardia, oboseala neobisnuita etc. Pentru diagnostic, este necesara biopsia miocardica efectuata cu o sonda speciala pe cale fe-morala sub anestezie locala (6,7).
Antigenele tisulare (de pe suprafata celulelor) sunt foarte importante in compatibilitatea imunolo-gica. Ele sunt numite antigene de histocompatibi-litate majora HLA (Human Leucocyte Antigen) si sunt caracteristice fiecarei persoane. Recunoaste rea acestor antigene de suprafata se face printr-un mecanism foarte complex.
Tipizarea sistemului HLA la primitorii potentiali ai unui grefon cardiac nu este necesara decat in cazuri exceptionale.
