Un functionar mi s-a s-a s in acesti termeni: Sufar din cauza unei respiratii ingreunate, la gat durerea este sub forma de gheara, iar capul ma doare ingrozitor. Se intampla ad,esea, ca urmare a congestiilor si a durerilor de cap, sa nu pot dormi nopti intregi. De ani de zile nu pot merge de la pat pana la dulapul de haine decat dupa ce-mi iau medicamentele. Pe deasupra, simt crampe in piept care, apoi, coboara in abdomen. Nu mai stiu cum sa ma feresc de frig, mainile si picioarele imi sunt de obicei reci. Viata mi-ar parea suporila, daca n-as fi in permanenta suferind. Arh frecventat deja mai multe statiuni balneare, dar fara nici un rezultat. Corpolentei mele de altadata ii urmeaza acum o suplete exagerata. Daca nici tratamentul cu apa nu-mi va veni in ajutor, a adaugat el pe un ton melancolic, sunt pierdut."
I-am prescris tratamentul urmator: 1. zilnic, dimineata si seara, sa mearga cu picioarele goale si un timp destul de lung prin iarba si pe poteci, ceea ce va face sa-i inceteze durerea de cap; 2. doua impachetari jumatate de corp pe saptamana; 3. saptamanal, halatul spaniol. Pentru a favoriza evacuarea hipogastrica1 va trebui sa bea mai multe zile, la fiecare jumatate de ora, o lingura de apa. Daca durerile vor fi considerabile, atunci va fi momentul sa se recurga la aloe, din care se va administra o bucata cat un bob de mazare dizolvata in apa calda amestecata cu o jumatate de lingura de zahar, din care va lua cate o lingura pe ora.
Un mester berar cam de treizeci si trei de ani este grav bolnav de unsprezece luni. in mai 1877, ridicandu-se din pat, a cazut brusc la pamant si a ramas fara cunostinta, timp de doua ore. Acesta era inceputul unui tifos ce a durat sase luni. De atunci, in fiecare zi avea ameteli puternice, insotite de voma si de sincopa2. Ametelile se anuntau prin senzatii pulsatile in creier; apoi pacientul cadea. Aceasta stare dura de cele mai multe ori 5-l0 minute si se repeta de cinci, opt sau chiar zece ori pe zi. Dupa o jumatate de an, el si-a putut relua actitatea, dar numai pentru doua luni. Atacurile au devenit atunci atat de frecvente si de puternice, incat a fost obligat sa stea la pat vreme de alte doua luni. in cursul celor unsprezece ani de boala, era fortat sa stea la pat anual timp de 6-8 luni. Maladia a castigat asa de mult in intensitate incat, chiar si atunci cand se simtea mai bine, crizele de ameteala si Sincopele se repetau la fiecare 2-3 zile. Ele isi faceau aparitia in urma vreunui efort psihic sau a unei miscari bruste. Crizele se anuntau intotdeauna prin pulsatii in cap si, daca pacientul se agata de vreo masa sau vreun copac, ele il scuturau pana cand il puneau la pamant. Nu-si pierdea simtirea, ci doar vederea.
Timp de noua ani atacurile au fost insotite in mod constant de voma, care n-a incetat decat in anul din urma. in toata acesta vreme de cand era bolnav, nefericitul simtea o apasare necontenita in crestet, ca si cum 0 piatra grea i-ar fi stat pe cap. De cinci ani simtea, aproape fara intrerupere, niste zumzete in urechea dreapta si o scadere a auzului. De noua ani nu putea adormi inainte de ora 1-2 dimineata, din cauza unei senzatii de greutate in cap.
Cu o mica intrerupere, pacientul a zacut la pat din mai 1886 pana in octombrie 1887. Cei paisprezece medici care l-au tratat in cursul indelungatei sale boli, si dintre care multi l-au declarat incurabil, i-au prescris o gramada de medicamente. Majoritatea dintre ei au opinat ca, in urma unei raniri anterioare (candva ii cazuse un butoi in cap), craniul se sparsese si de atunci o aschie de os exercita o apasare asupra creierului, fapt care prilejuia durerea. Unii au diagnosticat o ingrosare cronica a durei mater1. Dupa parerea mea, erau niste congestii foarte puternice la cap, si eu am prescris aplicatiile urmatoare: afuziune superioara, mers prin apa, afuziune dorsala, afuziune a coapselor si a genunchilor, baie de abur la picioare si halatul spaniol.
Succesul acestui tratament cu durata de cinci saptamani (de la 28 iulie la 2 septembrie) a fost extraordinar. Din a cincea zi, pacientul a declarat ca nu mai simte apasarea pe creier. in a doua zi a mai avut un atac ca urmare a unui indelungat efort intelectual (pacientul scria scrisori), dar acesta a fost ultimul. Pe zi ce trecea, pacinerul evolua din ce in ce mai bine, spre marea lui bucurie. In cele patru saptamani care au urmat, se simtea ca si renascut, cu mintea si prirea limpezi. Timp de cinci saptamani a dormit in fiecare noapte de seara pana dimineata. Acum este fericit si reincepe sa traiasca. intors acasa, continua sa practice zilnic una dintre aplicatiile cu apa enumerate mai sus.
