mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Tulburari de statica pelvigenitala
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Tulburari de statica pelvigenitala
» Incontinenta de urina

Incontinenta de urina


Share



Definitie. Clasificare
Incontinenta de urina (IU) este definita ca pierderea involuntara de urina care reprezinta o problema sociala sau de igiena si care poate fi demonstrata obiectiv (1). IU este un simptom, nu un diagnostic.
Clasificarea etiopatogenica a IU este detaliata in elul I.

Diagnostic
Evaluarea initiala a majoritatii pacientelor prezentand IU nu este dificila, dar necesita revizuirea sistematica a tuturor cauzelor posibile. Algoritmul evaluarii de baza cuprinde:
1. Anamneza.


2. Examenul fizic.

3. Examenul de urina, inclusiv urocultura si cito-logie.


4. Masurarea reziduului urinar postmictional.

5. Diagrama cala (raportul frecnta/volum). Dupa efectuarea acestor etape de diagnostic, unele
paciente vor necesita studii urodinamice in scopul definitivarii profilului biofizic cal preterapeutic.
Anamneza
Fiecare pacienta incontinenta necesita o anamneza minutioasa, incluzand istoricul simptomatologiei, antecedentele personale patologice medicale si chirurgicale, medicatia curenta. Simptomul principal va fi detaliat: frecnta pierderii de urina, volumul urinii pierdute, factorul declansator al pierderii de urina, factorii agravanti si amelioranti, tratamente efectuate.
Afectiunile sistemice implicate direct in producerea IU sunt: diabetul zaharat; insuficienta cardiovasculara; afectiunile pulmonare cronice; afectiunile neurologice acute sau cronice care afecteaza axul neurologic; anomaliile genitourinare.
Numeroase droguri afecteaza tractul urinar inferior (7, 22): sedatile (benzodiazepinele); alcoolul; drogurile anticolinergice (antihistaminice, antide-presi, antipsihotice, opiacee, antispastice, anti-parkinsoniene); agentii alfa-adrenergici; agentii alfa-blocanti; blocantii canalelor de calciu.
Examenul fizic
Examenul fizic al pacientei cu IU trebuie sa vizeze decelarea afectiunilor generale care pot afecta tractul urinar inferior. Examenul genital, inclusiv evaluarea suportului uretral, este de importanta cruciala:
1. Pacienta trebuie examinata cu ca urinara plina.
2. Obiectivarea semnelor fizice de IUE se efectueaza cu ajutorul testului de stres la tuse: pacienta in ortostatism, cu membrele inferioare departate la distanta umerilor, tuseste repetat; aparitia pierderii de urina trebuie confirmata de pacienta ca fiind simptomul pentru care a solicitat consultul. Multe fe-
mei multipare, ca si numeroase femei cu mictiuni imperioase datorate hiperactivitatii detrusorului, pot pierde urina in cursul testului de stres la tuse, dar nu considera acest simptom o problema de sanatate. Pentru a fi relevante, semnele examenului clinic trebuie incluse in contextul anamanezei pacientei. 3. Acuzele pacientei trebuie reproduse de medicul examinator si trebuie confirmate de pacienta, in special daca se intentioneaza o interntie chirurgicala.

Examenul de urina
Examenul sumarului de urina si microscopia sedimentului urinar sunt necesare pentru a exclude infectia, tulburarile meolice, afectiunile renale. Se efectueaza:
1. Urocultura


2. Citologia urinara

3. Sedimentul urinar


Masurarea reziduului urinar postmictional

Golirea cala incompleta reprezinta o cauza frecnta de IU. Pacientele cu reziduu urinar postmictional mare prezinta o capacitate functionala redusa a cii datorita spatiului mort ocupat in ca de urina retinuta.


Reziduul postmictional mare contribuie la IU prin:

- cresterea presiunii intraabdominale;


- contractii ale detrusorului;

- coexistenta celor doua situatii.
Pacientele cu reziduu urinar postmictional crescut trebuie sa urmeze o schema de auto-cateteri-zare aseptica, intermitenta, pentru a ameliora golirea cii. in multe cazuri, aceasta tehnica poate reprezenta singura terapie de corectie a IU si de prenire a infectiilor recurente ale tractului urinar.
Diagrama cala frecnta/volum
Diagrama cala frecnta/volum reprezinta o inregistrare a mictiunilor efectuata de pacienta timp de cateva zile. Pacienta noteaza pe diagrama ora fiecarei mictiuni si cantitatea de urina eliminata intr-un recipient gradat. Se noteaza ora fiecarui episod de IU, precum si simptomele sau activitatea care au insotit pierderea de urina. Dupa caz, pacienta este instruita sa-si monitorizeze aportul de lichide.
Diagrama cala frecnta/volum evidentiaza in mod fidel excretia urinara pe 24 ore, numarul zilnic total de mictiuni, volumul mictional mediu si capacitatea functionala a cii (volumul mictional maxim eliminat intr-o zi obisnuita). Aceste observatii permit clinicianului sa confirme prin date obiecti acuzele pacientei legate de frecnta mictio-nala si/sau de volumul de urina eliminat.
Ca regula, volumul de urina eliminat zilnic trebuie sa fie 1 500-2 500 ml, cu o medie a volumului mictional de aproximativ 250 ml, o capacitate functionala a cii (volum mictional maxim) de 400-600 ml si o frecnta de 7-8 mictiuni pe zi. Diagrama cala sta la baza conduitei conservatoare in IU, ce are ca principii controlul aportului de lichide si modificarea obiceiurilor mictionale.
Studii urodinamice
Principial, un studiu urodinamic reprezinta orice metoda care confera informatii obiecti despre functia tractului urinar inferior (36).
1. Testul de umplere cala
Daca o pacienta care acuza IU se prezinta pentru examinare cu ca urinara goala, se pot
obtine numeroase informatii prin simplul test de umplere cala (37). Pacienta urineaza si masoara volumul urinar. Urina reziduala poate fi masurata prin cateterizare cu sonda cala. Utilizand acelasi cateter, se umple apoi ca cu apa sterila sau ser fiziologic, cu o rata de 60-75 ml/min, pana la atingerea capacitatii cale functionale. Daca pacienta prezinta imperiozitate de a urina asociata cu pierderea urinii in cursul umplerii cale, diagnosticul foarte probabil este mictiune imperioasa motorie determinata de hiperactivitatea detrusorului. Daca pacienta pierde o cantitate mica, izolata, de urina, concomitent cu efortul de tuse, iar aceasta pierdere de urina este decelata repetat si confirmata ca fiind problema pentru care pacienta a solicitat consultul, diagnosticul este incontinenta de efort. Instigatii suplimentare sunt necesare pentru pacientele care prezinta incontinenta mixta (prezenta combinata a mictiunilor imperioase si IUE), pentru cele care prezinta pierdere prelungita de urina la efortul de tuse (sugestiv pentru contractia detrusorului indusa de tuse), sau pentru pacientele ale caror acuze nu pot fi rificate.


2. Studiile urodinamice multicanal

Studiile urodinamice multicanal realizeaza un profil biofizic al functiei cii urinare si uretrei; aceste studii sunt elocnte doar daca sunt interpretate in contextul anamnezei si examenului clinic, altminteri informatiile furnizate sunt nefolositoare si irelevante. Este descrisa o mare varietate de studii privind functia cii si uretrei. Aceste studii includ uroflowmetria, cistometria de umplere, studiile mictionale presiune-flux (cu si fara electromiografie simultana a seului pelvin), profilometria presiunii uretrale si determinarea presiunii de incontinenta (de pierdere).


3. Cistometria

Cistometria este tehnica prin care se masoara relatia presiune/volum la nilul cii urinare. Este impartita in doua faze: cistometria de umplere si cistometria functionala (studiul presiune-flux). Cistometria simpla consta in masurarea presiunii cale in cursul umplerii acesteia. Deoarece ca urinara este un organ intraabdominal, presiunea inregistrata in ca reprezinta o combinatie de presiuni, la care contribuie in special presiunea creata prin activitatea proprie a detrusorului si presiunea exercitata de greutatea continutului intraabdominal inconjurator asupra cii urinare (ex. uterul, intestinele, screamatul, activitatea fizica). De aceea se utilizeaza tehnica cistometriei de sus-tractie.


a) Profilul de presiune uretral

Testele urodinamice specifice permit evaluarea cantitativa a integritatii sfincteriene.
Profilul de presiune uretral are ca obiectiv masurarea inchiderii uretrale. Mecanismul continentei presupune ca presiunea uretrala sa fie mai mare decat presiunea cala. Profilul de presiune uretral este realizat prin extragerea lenta a unui cateter din ca urinara plina in uretra. Presiunea de inchidere uretrala (Pclose) reprezinta diferenta intre presiunea uretrala (Pure) si presiunea cala (Ps): Pclose = Pure - Ps. in general, profilul de presiune uretral reprezinta un test cu valoare clinica limitata.
b) Testul presiunii de pierdere a urinii
Un test mai promitator pare a fi testul presiunii de pierdere a urinii (19). Principiu: presiunea necesara producerii IUE este corelata cu gradul de seritate al IUE si cu forta unitatii sfincteriene. Presiunea de pierdere reprezinta presiunea intra-cala (uneori intraabdominala) masurata in momentul aparitiei IUE.
Incontinenta urinara de efort (IUE)
IUE apare in cursul perioadelor de presiune intraabdominala crescuta (ex. stranut, tuse, activitate fizica), atunci cand presiunea intracala depaseste presiunea la care poate rezista mecanismul de inchidere uretrala, rezultand pierderea de urina. IUE este forma cea mai frecnta de IU transuretrala la femeie. Termenul de IUE - "incontinenta de stres\" - se refera la trei entitati distincte: simptom, semn si boala (7). Neevaluarea diferentelor intre aceste trei entitati poate conduce la erori.
Clasificare
Clasificarea Ingelman-Sundberg recunoaste trei grade ale IUE:
Gradul 1 - pierderea de urina apare rar si numai la eforturi mari (tuse, stranut, ras, activitate fizica mare).
Gradul 2 - pierderea de urina este mai frecnta si apare la eforturi mai mici (mers, alergat, urcat scari).
Gradul 3 - pierderea de urina este permanenta si in repaus.


Simptome si semne

Simptomul IUE reprezinta acuza pacientei - pierderea de urina in cursul cresterii presiunii intraabdominale. Acest tip de pierdere de urina poate rezulta in urma unor conditii variate: IUE genuina, contractia detrusorului, golirea cala incompleta, dirticul uretral. Acuza pacientei trebuie confirmata prin mijloace obiecti. Este prohibita interntia chirurgicala pentri IUE avand ca indicatie numai simptomatologia. Semnul IUE se refera la obiectivarea fizica a pierderii de urina in conditiile cresterii presiunii intraabdominale (ex. tuse) in cursul examinarii pacientei. Evidentierea pierderii de urina la efort in cursul examinarii nu reprezinta IUE clinica. Conform definitiei Societatii Internationale de Con-tinenta, incontinenta se afirma atunci cand pierderea de urina devine o problema sociala sau de igiena (7).


IUE genuina

IUE "genuina\" este un termen tehnic specific care desemneaza diagnosticul urodinamic al IUE (7). IUE genuina este afirmata atunci cand pacienta prezinta pierdere de urina obiectivabila prin aceea ca presiunea intracala depaseste presiunea maxima uretrala de inchidere, in absenta contractiei detrusorului. Acest termen poate fi utilizat doar pentru pacientele care au efectuat teste urodinamice si care au indeplinit conditiile de testare, demonstrand ca pierderea de urina este cauzata de inchiderea uretrala ineficienta in cursul perioadelor de presiune intraabdominala crescuta. Acest diagnostic urodinamic trebuie analizat in contextul acuzelor pacientei.
Evaluarea clinica a importantei suportului extrinsec si functiei uretrale intrinseci, a condus la clasificarea IUE din punct de dere chirurgical in doua tipuri:
1. IUE produsa prin hipermobilitatea anatomica a uretrei, care determina inchiderea uretrala deficitara la efort; aceasta forma este prevalenta, reprezentand 80-90% din totalul IUE;
2. IUE produsa prin slabirea sau deficienta sfinc-teriana intrinseca; acest tip este mai rar si mai complicat de tratat.

Cu toate ca acest concept este util, in majoritatea cazuri pacientele nu pot fi incluse intr-o singura categorie, fiind afectate intricat de ambele aspecte din punct de dere clinic. Problema este de a decide care factor predomina, deoarece decizia are un rol hotarator asupra tipului de tratament adoptat.


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor