Carcinom cu origine in canalele glandulare Hermann si Desfosses se exteriorizeaza sub aspectul unei
ulceratii sau burjon polipoid sau se poate proa spre fosa ischio-rectala fara a aa raport cu canalul
anal (. 5). Diagnosticul este pus histopatologic pe prezenta cavitatilor sau plajelor de mucus in tesutul inflamator. Este dificil de precizat totdeauna daca este vorba de un cancer suprainfectat fistulizat sau de o fistula degenerata
Tratament. Datorita originii in mucoasa de tranzitie este un cancer radiorezistent, motiv pentru care amputatia abdomino-perineala cu excizie larga perineala este tratamentul de electie.
Forme exceptionale
Melanoamele maligne ale canalului anal
Reprezinta 0,25-0,50% din tumorile maligne ano-rectale. Este a lll-a localizare dupa localizarea cutanata si oculara. Simptomatologia este cea procto-logica banala. Tumora poate lua aspecte diferite,
de la o simpla pata melanica, la
tumora ulcero-getanta ori pseudotromboza hemoroidala. Diagnosticul este pus de examenul histopatologic, dar si markerul imunitar S100 este destul de specific (. 6). Evolutia este rapida, cu metastaze ganglio-nare si viscerale, iar prognosticul grav (5-6 luni in absenta tratamentului). Tratamentul este discuil. Exista diferente nesemnificati de supravietuire dupa amputatie abdomino-perineala sau exereza locala. Tumorile de peste 3 mm au toate sansele de a fi depasite. O interntie mutilanta devine inutila. in schimb, tumorile mai mici de 2 mm pot sa fie fara metastaze, justificand amputatia abdomino-perineala. Radioterapia poate fi o componenta complementara in unele cazuri, in schimb chimio-terapia nu si-a aratat eficienta pana in prezent.
Leiomiosarcoamele
Leiomiosarcoamele canalului anal sunt
tumori rare cu punct de plecare in sfincterul intern. Evolutia este submucoasa si rapida, iar diagnosticul este pus clinic si histopatologic. Prezenta a doua mitoze pe camp, dupa clasificarea lui Broclers, este considerata ca un criteriu de malignitate. Prognosticul este grav, supravietuirea la 5 ani nedepasind 20-25%. Metastazele hepatice sau pulmonare pot apare frecnt chiar dupa amputatie abdomino-perineala, ,care este tratamentul de eiectie. Tumora este radiorezistenta, iar excizia locala chiar la tumori mici este urmata de recidi.
Tumorile carcinoide anale
Sunt exceptionale; cel mai adesea sunt descoperiri histopatologice aratand originea posibil neuro-endocrina. Diagnosticul este in functie de volum, benign sub 20 mm si foarte metastazant peste aceasta dimensiune (metastaze hepatice, osoase, cerebrale)
Cancerele rucoase cu localizare anala
Cancere confundabile adesea cu papiloamele floride, condiloamele si cancerul epidermoid sunt diagnosticate histopatologic. Cancerul rucos se poate dezvolta perianal sau intracanalicular si are un prognostic grav. Exereza larga este tratamentul pentru formele perianale. Cele intracanalare se trateaza ca si cancerele epidermoide, dar radio-sensibilitatea este discuila. Condiloamele acumi-nate gigante sau tumorile Buschke-Lewenstein sunt rar cancerizate. Acest fapt impune examenul histopatologic al oricarui condilom mai mare. Filiatia condilom-carcinom rucos este admisa de cei mai multi autori.
