Semnele clinice subiective sunt slab reprezentate, nespecifice si de regula ceea ce domina loul clinic este durerea, resimtita riabil de bolnav, de la o senzatie de greutate, tractiune (hernii vechi voluminoase), la o
durere vie accentuata de eforturi sau ortostatism prelungit (hernii mici, hernii ombilicale, hernii epigastrice). Uneori sediul durerii ca si caracterul acesteia, pot mima un sindrom dureros, ce clinic este atribuit, fie unei suferinte biliare, fie uneia de tip ulceros, situatie mai des intalnita in cazul herniilor ombilicale sau ale liniei albe, cand de altfel coexistenta cu afectiunile amintite este posibila.
La examenul clinic obiectiv, elementul dominant este prezenta unei formatiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal. Pentru a eticheta aceasta formatiune drept hernie este ne-
cesara evidentierea a doua caracteristici patogno-monice a acesteia: reductibilitatea si tendinta de expansiune la efort. De aceea examenul clinic al bolnavilor cu hernie se face obligatoriu atat in ortostatism cat si in clinostatism.In ortostatism, la inspectie se poate remarca prezenta unei formatiuni tumorale la nivelul unei zone recunoscuta ca zona slaba a peretelui abdominal. La palpare, se constata conturul mai mult sau mai putin regulat al acesteia ca si consistenta riabila dupa continut: renitent elastica (enterocel) sau moale, cu suprafata granulara (epiploocel). Prin palpare blanda se poate aprecia reductibilitatea herniei. Odata redus continutul, de la gat spre baza sacului, putem aprecia, prin palpare, dimensiunile defectului parietal, traiectul acestuia ca si consistenta structurilor invecinate. Mentinand degetul palpator in traiectul intraparietal al sacului redus in cavitatea abdominala, vom putea sesiza si cea de-a doua caracteristica a tumorii herniare, tendinta de expansiune, de revenire spre exterior la eforturi mai mici sau mai mari pe care le solicitam bolnavului.In clinostatism se poate constata reducerea spontana, partiala sau totala a formatiunii tumorale. Prin palpare se completeaza reducerea sacului si se pot aprecia mai corect dimensiunile defectului parietal.
Examenul general al bolnavului, poate aduce date complementare importante mai ales pentru orientarea terapeutica si prognostica. Astfel, asocierea herniei cu rice hidrostatice cu picior plat, hemoroizi, ne permite sa o catalogam ca pe un epifenomen in cadrul unei
tulburari meolice, ce afecteaza calitatea tesutului conjunctiv al bolnavului, afectiune cu caracter familial. Hernia aparuta la un bolnav rstnic, care a slabit mult intr-o perioada de timp scurta, ridica suspiciunea unei boli cronice consumptive, de regula neoplazica.
Examenul clinic al aparatului respirator, digestiv, tuseul rectal, alaturi de investigatiile paraclinice imagistice ce se impun, pot depista afectiuni ce au initiat si intretinut aparitia herniei si care constituie motive de\'recidi ulterioara (1).
