Reprezinta iesirea viscerelor abdominale la exterior printr-o solutie de continuitate a peretelui abdominal (inclusiv tegumentul) in circumstante post-traumatice sau postoperatorii.
Evisceratiile posttraumatice sunt consecinta plagilor abdominale penetrante, insotindu-se deseori de leziuni viscerale, care genereaza o stare de soc, cat si infectia peritoneului.
O evisceratie posttraumatica se opereaza cu maximum de urgenta sub anestezie generala, concomitent cu o terapie intensi.
Primele ingrijiri in afara mediului spitalicesc constau in pansament steril, contentie cu o aleza, administrarea de antialgice, antibiotice, profilaxia antitetanica.
Intraoperator se explora minutios intreaga cavitate abdominala pentru a descoperi si trata leziunile viscerale apoi lajul abundent, drenajul peritoneal multiplu si parietorafie.
Evisceratiile postoperatorii. Au factori favorizanti asemanatori celor amintiti la eventratiile postoperatorii.
Profilul biologic al candidatului la evisceratia postoperatorie a fost definit de Maillet astfel: "un bolnav in rsta, adesea infectat, denutrit, deficient pe cardiac si hepatic, cu dificultati in reluarea tranzitului intestinal si totodata cu
insuficienta respiratorie, hipoxic si tusitor\".
Elementele anatomice care alcatuiesc o evisceratie sunt:
- dehiscenta care poate fi partiala sau totala;
- viscerele exteriorizate sunt reprezentate de obicei de epiploon si ansele subtiri.
Clasificare anatomo-clinica. a) - evisceratii libere, precoce de tip mecanic, survin in primele 3-5 zile postoperatorii in mod brusc, dupa efort (tuse, rsatura), dupa interventii aseptice, cauza fiind o deficienta a suturii parietale; viscerele exteriorizate sunt libere, cu coloratie normala si pot fi integrate cu usurinta in cavitatea abdominala;
b) - evisceratii fixate, tardive, infectate, survin intre a 8-a si a 10-a zi postoperator, in mod progresiv, precedate de o supuratie profunda a plagii, dupa interventii septice, cauza lor fiind infectia profunda; viscerele exteriorizate sunt aglutinate, acoperite cu puroi si false membrane, aderente la marginile bresei parietale.
loul clinic, in afara exteriorizarii viscerelor mai cuprinde:
- tulburari respiratorii si cardio-sculare;
- stafe de soc (prin durere, pierdere de lichide la suprafata anselor, tractiunea pe mezouri).
Tratamentul profilactic presupune combaterea preoperator a tuturor factorilor favorizanti. Tratamentul curativ cuprinde:
- in evisceratiile libere, neinfectate, reinterventia de urgenta cu reintegrarea viscerelor si refacerea peretelui intr-un strat de regula cu fire metalice trecute la distanta de marginile plagii;
- in evisceratiile fixate si infectate se recomanda abtinerea chirurgicala in absenta unei su-puratii profunde, sau instalarea unui dispozitiv tubular de laj continuu si drenaj aspirativ daca exista un focar supurativ profund.
Acesti bolnavi necesita terapie intensi sustinuta, din care nu trebuie sa lipseasc sangele, proteinele,
antibioticele si masurile generale de nursing.
Chiar cu mijloacele de reanimare moderne prognosticul evisceratiilor infectate ramane rezert.
