Au fost sugerate doua abordari diferite pentru a controla costurile asistentei medicale: reglarea si competitia. Regulamentele, cum ar fi silirea valorii ratei zilnice, incearca sa controleze costurile prin silirea si impunerea standardelor practicii si rambursarii. Alte masuri de reglare ce au incercat sa scada costurile includ o a doua opinie autorizata in ceea ce priveste spitalizarea sau interventia chirurgicala selectiva, dar acest program de obicei nu salveaza mai mult decat costurile administrarii programelor in sine.
Abordarea competitiva incurajeaza spitalele si furnizorii sa lucreze in conditiile unei economii de piata, in care pacientii vor face probabil alegeri bazate pe costul perceput si calitatea alternativelor disponibile. Planurile de asigurari care utilizeaza plati deductibile si copiati reflecta aceasta abordare. S-a propus, de asemenea, ca medicii care nu practica o medicina scumpa sa fie rasplatiti financiar, dar daca medicii sunt platiti pentru a realiza mai putine acte medicale, calitatea actului medical poate suferi. in absenta unei reforme legislative, sistemul asistentei medicale din S.U.A. s-a schimbat rapid ca raspuns la fortele competitive. in unele parti ale tarii, angajatii s-au unit pentru a cere prime de asigurare mai mici sau pentru a incheia contracte directe cu spitalele si medicii. in alte zone, spitalele, medicii sau medicii impreuna cu spitalele lor au incheiat contracte cu casele de asigurari medicale, pentru a sili un sistem comprehensiv, ce poate sa realizeze sercii medicale la cel mai inalt nivel, pentru marea majoritate a populatiei. Casele de asigurari si spitalele se afla deseori in competitie activa cu unele entitati non-profit.
Mult din aceasta noua competitie se afla in cadrul "conducerii asistentei medicale\", prin care medicii si institutiile sunt de acord sa ofere sercii pentru un pret predeterminat. Acest pret poate sa insemne o scadere a traditionalei plati pentru sercii sau poate sa fie negociat pentru anumite sercii in interesul multiplilor furnizori, cum ar fi atunci cand medicii si spitalele acestora sunt de acord sa realizeze un transt renal, la fel ca si serciile pre- si posttranst, pentru un anumit pret. in cadrul acestei intelegeri, diversi furnizori impart plata totala in conformitate cu o formula interna negociata. Din ce in ce mai mult, totusi, medicii, deseori impreuna cu spitalele lor, negociaza contractele per capita cu risc maxim impreuna cu angajatii si casele de asigurari. Conform acestui aranjament, furnizorii sunt de acord cu sercii medicale extinse, incluzand de obicei medicina preventiva si pe termen lung, unui anumit numar de persoane, pentru o plata negociata pe membrii si pe luna. Furnizorii care au responsabilitatea ingrijirii medicale a acestor persoane nu vor fi platiti mai mult daca cheltuielile depasesc pretul per capita din contract, dar sunt capabili sa
retina orice pret prenegociat care este in exces fata de costurile serciilor oferite de ei. in multe situatii de capitatie, contractele pentru situatii de risc sunt folosite pentru a nu permite medicilor sa utilizeze mai multe teste sau proceduri decat cele prevazute de catre sistemul asigurarilor medicale. De exemplu, o parte a unei sume castigate de un medic, fie sub forma unui aranjament modificat a platii pentru sercii, fie ca o parte a unei plati lunare per capita, poate fi "retinuta\" pana cand performanta financiara a sistemului se dovedeste a nu fi in deficit. Din 134275, aproape 20% din populatia S.U.A. a fost introdusa in urile de conducere a asistentei medicale, iar in unele zone ale S.U.A., inscrierea in aceste uri a fost peste 50%. Este proiectat ca 70% sau mai mult din populatie sa fie in cadrul acestor uri pana la sfarsitul secolului.
Mecanismele de plata care-l determina pe medic sa rationalizeze serciile medicale sau care realizeaza o legatura directa intre silitatea financiara a patronului medicului si abilitatea de a reduce costurile creeaza un inerent conflict de interese. Desigur, exista un tip diferit de interese in ceea ce priveste plata traditionala pentru sercii, prin care medicul este platit mai mult ca sa faca mai mult.
In sisteme de conducere a asistentei medicale, utilizarea serciilor de sanatate, in principal a celor de specialitate, tinde sa fie din ce in ce mai mica. Ca rezultat, preziunea curenta sugereaza un exces substantial de medici specialisti si paturi de spital. Medicii de medicina generala se considera ca sunt distribuiti inechiil in intreaga tara si numai putin, daca nu deloc, insuficienti ca numar.
In prezenta competitiei si a suprapopularii paturilor de spital, precum si a numarului crescut de medici specialisti, casele de asigurari pot negocia cele mai mici preturi. Ca rezultat, prima de asigurare scade in multe parti ale SUA, chiar daca toate casele de asigurari opresc un procent mai mare din aceasta prima si distribuie un procent mai mic medicilor si spitalelor. Plata totala catre toti medicii si toate spitalele este proiectata sa scada cu 25% in urmatorii ani.
