mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Reactii adverse medicamentoase
Index » Farmacologie clinica » Reactii adverse medicamentoase
» Toxicitatea nelegata de activitatea farmacologica primara a medicamentului

Toxicitatea nelegata de activitatea farmacologica primara a medicamentului







Reactii citotoxice intelegerea asa-numitor reactii idiosincrazice a fost mult imbunatatita prin recunoasterea faptului ca multe dintre acestea se datoreaza legarii ireversibile a medicamentului sau meolitilor sai de macromolecule tisulare, prin legaturi covalente. Unele substante carcinogene, de tipul agentilor alchilanti, se combina direct cu ADN-ul. De obicei, legaturile covalente se produc numai dupa activarea meolica a medicamentului, prin formarea de meoliti reacti. Aceasta activare are loc, de obicei, in sistemul oxidazic microzomal cu functie mixta, sistem enzimatic hepatic responsabil de meolizarea multor medicamente (modulul 68). in cursul meolizarii medicamentului, meolitii reacti se pot lega covalent la macromoleculele tisulare, determinand lezarea tesutului respectiv. Datorita reactitatii acestor meoliti, legaturile covalente se produc deseori in apropierea locului lor de formare. in mod caracteristic, acela este ficatul, dar sistemul oxidazic cu functie mixta se gaseste si in alte tesuturi.


Un exemplu al acestui tip de reactie adversa medicamentoasa este hepatotoxicitatea asociata cu izoniazida. Acest medicament este meolizat in principal prin acetilare la acetilizoniazida, care este apoi hidrolizata la acetilhidrazina. Meolizarea ulterioara a acetilhidrazinei de catre sistemul oxidazic cu functie mixta duce la eliberarea unor meoliti reacti, care se leaga covalent de macromolecule hepatice, determinand necroza hepatica. Administrarea unor medicamente care cresc actitatea sistemului oxidazic microzomal cu functie mixta - de exemplu, fenobarbitalul sau rifampicina - concomitent cu izoniazida este asociata cu o productie crescuta de meoliti reacti, cu formarea unui numar mare de legaturi covalente si cu un risc mai mare de leziuni hepatice. Necroza hepatica produsa prin supradozarea acetaminofenului este, de asemenea, determinata de meoliti reacti. in conditii normale, acesti meoliti sunt epurati prin combinarea cu glutationul hepatic. Cand glutationul este epuizat, meolitii se leaga de proteinele hepatice, provocand leziuni ale hepatocitelor. Necroza hepatica produsa prin ingestia de acetaminofen poate fi prevenita, sau cel putin atenuata, prin administrarea de substante de tipul N-acetilcisteinei, care reduce legarea meolitilor electrofili de proteinele hepatice. Riscul de necroza hepatica este crescut la pacientii care primesc medicamente de tipul fenobarbitalului, care creste rata meolizarii medicamentoase si a productiei de meoliti toxici.
Este probabil, desi inca nu s-a demonstrat, ca alte reactii idiosincrazice sunt provocate de legarea covalenta a meolitilor reacti de macromoleculele tisulare, cu efect citotoxic direct sau prin initierea unui raspuns imun.
Mecanisme imune Majoritatea agentilor farmacologici au o imunogenitate scazuta, deoarece sunt molecule mici, cu greutate moleculara sub 2000. Stimularea sintezei de anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi sau sensibilizarea limfocitelor sub actiunea unui medicament ori a unui meolit al acestuia necesita de obicei activarea in vo si legarea covalenta de proteine, glucide sau acizi nucleici.
Stimularea sintezei de anticorpi sub actiunea unui medicament poate media lezarea tisulara prin unul sau mai multe mecanisme. Anticorpii pot ataca medicamentul cand acesta este atasat la o celula printr-o legatura covalenta, producand distrugerea celulei. Acest mecanism se produce in anemia hemolitica indusa de penicilina. Complexele anticorp-antigen medicamentos pot fi adsorbite pasiv pe suprafata unei celule, care este apoi distrusa prin activarea complementului; acest mecanism apare in trombocitopenia indusa de chinina si chinidina. Medicamentele sau meolitii lor acti pot produce alterari ale tesutului gazda, facandu-l antigenic si stimuland sinteza de autoanticorpi. De exemplu, hidralazina si procainamida pot modifica chimic continutul nuclear, stimuland formarea anticorpilor antinucleari si provocand ocazional lupus erite-matos. Sinteza de autoanticorpi poate fi stimulata de medicamente care nici nu interactioneaza cu antigenele gazdei, nici nu au asemanare cu tesutul-gazda; de exemplu, alfa-me-tildopa stimuleaza frecvent formarea de anticorpi fata de eritrocitele gazdei, cu toate ca medicamentul in sine nu se ataseaza la eritrocit si nici nu are similaritati structurale cu determinatii antigenici de pe suprafata eritrocitelor.


Aplazia eritrocitara pura indusa de medicamente (modulul 110) are la baza o reactie imunologica fata de medicamente. Formarea eritrocitelor in culturile de maduva osoasa poate fi inhibata de fenitoina si de IgG purificata obtinuta de la un pacient cu aplazie eritrocitara pura datorata fenitoinei.
Boala serului (modulul 310) este determinata de depozitarea complexelor anticorp-medicament circulante pe suprafata endoteliului. Are loc activarea complementului, sunt generati local factori chemotactici si se dezvolta un raspuns inflamator la locul fixarii acestor complexe. Pot sa apara artralgii, urticarie, limfadenopatie, glomerulonefrita sau cerebrita. Actualmente, penicilina este cea mai frecventa cauza a bolii serului. Multe medicamente, in particular agenti antimicrobieni, induc sinteza de IgE, care se ataseaza de membranele mastocitelor. Contactul cu un antigen medicamentos initiaza o serie de fenomene biochimice in interiorul mastocitului, avand ca rezultat eliberarea unor mediatori care pot produce urticarie, wheezing, rinoree, congestie si ocazional hipotensiune - caracteristice anafilaxiei.
Medicamentele pot stimula, de asemenea, raspunsul imun mediat celular. Substantele administrate topic pot interactiona cu gruparile sulfhidril sau amino de la nivelul pielii si reactioneaza cu limfocite sensibilizate, producand rash-ul caracteristic dermatitei de contact. Alte tipuri de rash pot sa apara, de asemenea, in urma interactiunii dintre factorii serici, medicamente si limfocitele sensibilizate. Nu este cunoscut rolul limfocitelor activate de medicament in mecanismele imune raspunzatoare de distructia tisulara scerala.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Farmacologie clinica:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai