- imaginea CT are un contrast natural mai bun de cat imaginea radiografica;
- realizeaza imagini axiale, eliminand efectul de sumatie al urilor strabatute succesiv de razele X;
- poate ghida manevre diagnostice si terapeutice;
- spre deosebire de US, calitatea examinarii este mai putin dependenta de abilitatea operatorului.
Limitele metodei
- utilizeaza radiatii ionizante, metoda fiind contraindicata in aceleasi situatii ca si pentru radiografie;
- rezolutia spatiala este mai putin buna decat in radiografie;
- imposibilitatea obtinerii de imagini primare in orice al spatiului;
- costul examinarilor si distributia inegala in teritoriu a aparaturii sunt limite relative ale metodei.
Contrastul in CT
Contrastul natural in CT este generat de diferentele de atenuare ale diferitelor tesuturi si structurilor anatomice normale sau patologice. Uneori, aceste diferente de atenuare sunt mult prea mici, incat imaginea nu are valoare diagnostica. Numeroase substante de contrast (compusi chimici care contin atomi cu numar de masa mare) pot fi utilizate pentru a accentua aceste diferente de atenuare pana in domeniul in care imaginea dene utila in detectarea si caracterizarea leziunilor. Substantele de contrast injectate i.v. sau administrate parenteral, intracatar accentueaza diferentele de atenuare intre vase si tesuturi, intre diferitele tesuturi sau intre leziuni si tesuturile ce contin aceste leziuni.
Valoarea diagnostica a CT
Radiografia,
tomografia conventionala si CT zualizeaza si caracterizeaza structura corpului uman apeland la ajutorul razelor X. Valoarea acestor metode in practica clinica este foarte inegala, desi intr-o masura foarte diferita toate pot fi utile depistarii si diagnosticului celor mai multe boli. in rtutea faptului ca diferitele tesuturi absorb in mod diferit radiatiile X, radiografia poate diferentia doar patru structuri ale corpului uman, ceea ce in
radiologie inseamna rezolutie prin contrast slab. Cele patru trepte de diferentiere radiologica a structurilor corpului uman sunt: - os (inclusiv calcificari normale sau patologice); -aer; tesuturi moi si fluide, - grasime.
Fata de radiografie, CT are avantajul ca "a castigat pentru radiodiagnostic cea de-a treia dimensiune a corpului uman\" oferind imagini axiale ale anatomiei. Pe de alta parte, metoda poate caracteriza structurile corpului uman in functie de capacitatea lor de a absorbi razele X. Astfel, sistemele imagistice sunt calibrate in asa fel incat apa sa corespunda unei valori de atenuare egala cu 0, iar aerul cu -l000. Acest interval este impartit in 1000 de parti egale, fiecare definind o unitate de atenuare CT, unitate Hounsfild. Pe aceasta scara osul are valori de atenuare de 800-3000, tesuturile parenchimatoase 40-80,
grasimea pura in jur de -l00.
CT poate zualiza orice structura anatomica a corpului uman. Examinarea CT este doar o etapa a algoritmului de diagnostic si evaluare al unei boli. in acest cadru, CT isi disputa locul cu alte metode imagistice, fiecare dintre acestea fiind caracterizate de sensibilitate si specificitate diferite pentru detectarea si caracterizarea aceleiasi patologii. Alegerea metodei/tehnicii imagistice este dictata nu numai de locul acesteia in algoritmul diagnostic, raportul cost/ beneficiu, ci si de nivelul de adresabilitate.In cadrul acestor algoritmuri CT isi disputa locul cu IRM. Metoda va fi aleasa in functie de randamentul diagnostic
Solicitarea examenului CTva fi emisa de catre un medic specialist. Acesta va oferi si date semnificative din anamneza si examenul fizic al pacientului. Trebuie de asemenea sa fie mentionat obiectivul examenului CT pentru ca radiologul sa aleaga cea mai potrita tehnica de examinare.
