Este o tehnica imagistica sectionala care produce imagini ale corpului uman prin masurarea variatiilor regionale ale densitatii protonilor.
Denumirea initiala era "rezonanta magnetica nucleara\" (RMN), dar din cauza conotatiei negative a cuvantului "nuclear\", asociat frecvent cu "pericolul nuclear\", denumirea metodei a devenit "imagistica prin rezonanta magnetica\" (IRM). De fapt, imaginile obtinute isi au originea in proprietatile particulelor nucleare.
Principiul metodei
IRM se bazeaza pe absorbtia si emisia de energie aflata in gama undelor radio, unde care apartin spectrului electromagnetic. Unii nudei atomici dotati cu proprietati magnetice emit semnale radio atunci cand, plasati intr-un camp magnetic, sunt stimulati/ excitati cu unde radio de o anumita frecventa. Pentru a forma imagini in IRM sunt utili acei atomi care au o proprietate speciala numita spin, iar dintre acestia, mai ales izotopii care sunt suficient de abundenti in structura corpului uman pentru a fi detectati: 1H, 2H, 31P, 23Na, 14N, 13C, 19F. Avand in vedere ca apa si
grasimea sunt majoritare in structura corpului uman, rezulta ca nucleii de hidrogen au o contributie esentiala in generarea imaginilor, reprezentand 63% din totalul atomilor. Nucleul hidrogenului este constituit dintr-un singur proton,
sarcina electrica pozitiva aflata intr-o continua miscare in jurul axului sau ("to spin\"). O sarcina electrica in miscare induce in jurul sau un camp magnetic numit moment magnetic, reprezentat de un vector de magnetizatie microscopica.
Din acest punct de vedere protonii se pot asimila cu mici dipoli magnetici. Orientarea tuturor dipolilor magnetici din corp este intamplatoare, ceea ce face ca suma lor, vectorul de magnetizatie macroscopica, sa fie nula in conditii normale. Atunci cand corpul uman este plasat in scanner-ul IRM, campul magnetic generat de magnetul scanner-ului determina orientarea dipolilor magnetici dupa liniile sale de forta, paralel sau antiparalel. Aceasta aliniere a vectorilor de magnetizatie microscopica determina aparitia prin sumare a unui vector de magnetizatie macroscopica diferit de zero. Pentru a forma imagini scurte pulsuri de unde radio sunt emise cu ajutorul unei antene speciale catre regiunea de examinat, ceea ce determina reorientarea dipolilor magnetici pe o alta directie. Cand actiunea pulsului de unde radio inceteaza, are loc relaxarea, revenirea la pozitia initiala de echilibru, in cursul relaxarii se emit slabe semnale radio care, receptionate de o antena, vor fi sursa imaginii generate de un calculator.
Aparatura in IRM
Elementele principale ale sistemului imagistic sunt: magnetul, bobinele de gradient, antena/antenele.
Magnetul este elementul cel mai important, cel care realizeaza un camp magnetic static, intens, constant si omogen. Dupa tipul lor magnetii pot fi:
- magneti permanenti, alcatuiti din doua placi feromagnetice (polul nord si sud) care au unele avantaje (cost redus, nu consuma curent electric si crio-geni pentru a mentine campul magnetic) si ca inconvenient faptul ca este vorba de un magnet greu ce genereaza un camp relativ slab;
- magneti rezisti, alcatuiti dintr-o bobina de fir metalic parcursa de curent electric care au avantajele ca nu consuma criogen si consumul de curent electric poate fi redus prin inchiderea curentului campului magnetic in afara sedintelor de lucru;
- magneti superconducatori, alcatuiti dintr-o bobina de fir metalic special (aliaj niobium-titan) introdusa intr-un criostat ce contine helium lichid la -269° C/4 grade Keln, care au unele avantaje (practic fara consum de curent electric se obtin campuri inalte), dar si dezavantaje (costuri mari la instalare, consum de heliu).
Clasificarea dupa intensitatea campului magnetic realizat se face astfel:
- camp slab/jos de la 0,02 la 0,25 Tesla;
- camp mediu de la 0,25 tesla la 1 Tesla;
- camp puternic/inalt peste 1 Tesla.
Bobinele de gradient, situate in interiorul magnetului, realizeaza o variatie gradata a valorii campului magnetic, ceea ce permite codificarea semnalului prin excitarea selectiva a protonilor. Astfel, se obtin date despre localizarea volumului supus excitatiei, marimea acestuia (grosimea de sectiune), cat si despre orientarea fata de ul axial al corpului.
Antenele permit emisia impulsurilor radio si recep-tionarea semnalului de rezonanta magnetica. Antenele pot fi folosite pentru zualizarea unor zone intinse ale corpului uman - antene de trunchi, cap, genunchi sau zone restranse ale corpului, in contact cu care sunt plasate (antene pentru coloana vertebrala).
Alte componente ale unui sistem imagistic prin RM includ masa de examinare, computer performant care achizitioneaza datele, asigura reconstructia prelucrarea si stocarea temporara a imaginilor, gestioneaza celelalte periferice, console de zualizare si prelucrare a imaginilor, sistemele de inregistrare a imaginilor pe suport material si magnetic/optic.
Indicatiile IRM
IRM poate zualiza intreaga anatomie a corpului uman. Este modalitatea imagistica de electie pentru studiul creierului, coloanei vertebrale, maduvei spinarii si extremitatilor.
Contraindicatii
- absolute: - stimulatorul cardiac poate fi perturbat de actiunea campului magnetic;
- relative: imturi metalice, proteze ( listele de compatibilitate cu examinarile IRM), corpii straini metalici (exista pericolul proiectarii la distanta sau incalzirii acestor corpuri metalice) primul trimestru de sarcina, claustrofobia.
Pregatirea pacientului pentru examinarea IRM
- pregatirea psihologica, informarea, asigurarea, psihoterapie la cei cu claustrofobie;
- se vor prelua de la pacient toate obiectele care ar putea fi distruse/infuentate de expunerea la camp magnetic si unde de radio-frecventa (ceasuri, carti de credit etc), toate obiectele metalice care ar putea fi
atrase de magnet sau care ar putea afecta calitatea imaginii (chei, monezi, agrafe de par, catarame, piese metalice ale lenjeriei intime, imbracaminte cu butoni metalici, electrozi ECG, catetere i.v. cu componenete metalice, seringi sau dispozitive de perfuzie cu componenete metalice etc);
- se va verifica daca pacientul nu se inscrie pe lista contraindicatiilor absolute pentru examinarea IRM, care este probabilitatea ca pacientul sa dezvolte o reactie adversa la substantele de contrast injectate i.v.
Principiile interpretarii imaginilor in IRM
Operatorul in US si CT are putine optiuni in ceea ce priveste formarea imaginilor. in IRM exista mai multe modalitati de a forma imaginile. in functie de tipul pulsului de unde radio folosite la excitatia protonilor, tesuturile vor fi albe (stralucitoare), negre (intunecate) sau in tonuri intermediare. Imaginea obtinuta este dependenta de abilitatea operatorului, totusi esential este ca pe imaginea obtinuta sa se poata identifica anatomia normala si apoi caracteriza in termeni morfologici sau functionali anomalia detectata. Secventele imagistice esentiale sunt cele ponderate in T1, T2, densitate de protoni si cele care pun in edenta fluxul.
