mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anatomia sl fiziologia duodenului
Index » Duodenul » Anatomia sl fiziologia duodenului
» Fiziologie

Fiziologie







Duodenul, locul in care se intalnesc 3 sucuri digestive (bila, sucul pancreatic si sucul duodenal) joaca un rol crucial in cadrul procesului de digestie a principiilor alimentare.

Motilitatea duodenala este constituita in general din cele 2 tipuri de miscari peristaltice specifice intestinului subtire.
- Contractiile segmentare sunt contractii localizate si concentrice, care se intind pe o lungime de aprox. 1 cm, fiind separate intre ele de portiuni variabile de intestin necontractat. Ele sunt declansate de umplerea segmentului respectiv cu chim si au rolul de a amesteca continutul cu sucurile digestive.


Aparand intr-un ritm de 7-l2/minut (7) contractiile segmentare sunt generate de raspunsurile reflexe ale neuronilor motori din plexul mienteric la stimulii inregistrati de baroreceptori.
- Miscarile propulsive se deplaseaza cu aprox. 1,5-2 cm/sec (7) de-a lungul intregului intestin spre anus antrenand, odata cu ele, si continutul. De obicei sunt contractii slabe care inceteaza dupa cativa centimetrii astfel ca, per total, viteza de deplasare a chimului nu este decat de 1 cm/ minut. Miscarile propulsive sunt stimulate postprandial atat prin asa-numitul reflex gastroenteric (distensia gastrica duce la stimularea baroreceptorilor de la acest nivel, care proa impulsuri de-a lungul plexului mienteric spre duoden) cat si prin stimularea chemoreceptorilor duodenali de catre chimul ajuns la acest nivel. Stimulii mentionati produc, prin intermediul plexului mienteric initial, contractia stratului muscular longitudinal urmata de contractii ale stratului circular (23).
Contractiile sunt controlate de un ritm electric bazai, generat de stratul muscular longitudinal si care la nivelul duodenului este de aprox. 12 unde/ minut. Ritmul electric bazai nu genereaza contractii, el constituind mai degraba fundalul necesar pentru aparitia propriu-zisa a contractiilor (7). in cursul fazei pozitive a acestor unde lente apar varfuri de potential, care produc contractii musculare segmentare si propulsive. Frecventa maxima a ritmului electric bazai este inregistrata in treimea medie a lui D2 in jurul ampulei Vater, aceasta zona functionand ca un adevarat pacemaker intestinal (7, 23).
- Contractia fibrelor musculare din muscularis mucosae, controlata tot de reflexe cu punct de plecare in plexul mienteric, duce la aparitia unor pliuri mucoase suplimentare marind astfel suprafata de mucoasa expusa chimului. Fibrele musculare de la nivelul vilozitatilor se contracta atat prin intermediul plexului mienteric cat si ca raspuns la actiunea unui hormon numit vilikinina secretat de mucoasa duodenala la contactul cu chimul.
Motilitatea duodenului prezinta cateva particularitati fata de modelul descris. Aceasta zona formeaza un complex functional cu regiunea antropi-lorica. Contractiile gastrice sunt coordonate cu cele
ale duodenului in sensul ca duodenul incepe sa se contracte doar atunci cand unda contractila gastrica a ajuns la pilor. Contractiile duodenale se produc doar in momentele de depolarizare a musculaturii sale netede. Ritmul acestor depolarizari este de 4 ori mai mare in duoden fata de stomac ceea ce face ca la o contractie gastrica duodenul sa raspunda printr-una sau mai multe contractii.
Odata stomacul golit acesta, impreuna cu duodenul, se contracta in cicluri de aproximatv 90 de minute impartite in 3 faze. in prima faza de aprox. 40 de minute nu apar contractii gastroduodenale. Urmeaza o faza intermediara in care numarul contractiilor gastrice creste progresiv pana la 3 contractii/minut iar cel al contractiilor duodenale pana la 12 contractii/minut in faza a 3-a, care dureaza 10 minute, ritmul contractiilor se mentine constant la maximumul atins in faza precedenta dupa care ciclul se reia daca intre timp nu a avut loc o in-gestie de alimente (23).
Duodenul influnteaza la randul sau motilitatea gastrica, feedbac/c-urile declansate de la nivelul sau constituind factorul principal de reglare a golirii gastrice. Astfel cand concentratia de proteine, glucide sau lipide este prea mare in duoden sau chimul este fie hipo fie hiperosmolar chemoreceptorii si osmoreceptorii de la acest nivel genereaza reflexe ducand la inchiderea pilorului care prezinta in continuare o serie de contractii spastice intr-un ritm intermediar fata de cel gastric (3 contractii/min) si cel duodenal (12 contractii/min). Cercetarile recente par sa infirme teoria clasica potrivit careia pilorul ar sta in majoritatea timpului inchis. Datele de mano-metrie si ecografie intracavitara arata contrariul, iar pH-metria a evidentiat episoade frecvente de reflux duodenogastric la persoane sanatoase si asimpto-matice (23).


La nivel duodenal se gasesc chemoreceptori pentru aminoacizi (triptofan), glucide, lipide, receptori pentru pH (stimulati de scaderea pH-ului duodenal sub 4), osmoreceptori precum si baroreceptori (stimulati de cresterea presiunii la nivelul bulbului). Stimularea acestora induce un raspuns pe cale nervoasa si altul pe cale hormonala avand ca efect: scaderea contractilitatii gastrice, contractia pilorului, inlocuirea miscarilor duodenale propulsive cu miscari segmentare toate acestea avand drept rezultat final transferul unei cantitati relativ constante de energie (aprox. 2 kcal/min) dinspre stomac spre duoden.
Calea hormonala de reglare a golirii gastrice se realizeaza prin intermediul cholecistokininei secretata de mucoasa jejunala in special la concentratii duodenale mari de lipide (actioneaza ca un inhibitor competitiv al gastrinei), secretinei eliberata de mucoasa duodenala mai ales la scaderea pH-ului, precum si a GIP (gastric inhibitory peptide) produs si eliberat de la nivel jejunal pentru a contracara concentratiile crescute de lipide si glucide. GIP este atat un inhibitor al golirii gastrice cat si un stimulator al secretiei de insulina. (7)
Lu (13) considera ca acidifierea continutului duodenal induce relaxarea stomacului prin mai multe mecanisme: la o scadere mica a pH-ului duodenal inhibarea motilitatii gastrice se realizeaza doar prin intermediul secretinei, in timp ce la acidifieri masive sunt implicate: secretina, cnolecistokinina, precum si stimularea directa a vagului de catre HCI.
Prezenta chimului la nivelul dudenului induce, dupa Geelkerken (5), si un efect vasomotor producand vasoconstrictie la nivelul trunchiului celiac si vaso-dilatatie in teritoriul arterei mezenterice superioare.
Secretia duodenala. Glandele Brunner, descrise anterior, sunt localizate predominant in primii centimetri ai duodenului, intre pilor si papila Vater. Aceste glande secreta mucus ca raspuns la stimulii iritanti locali, stimularea vagala si stimularea prin hormoni intestinali (secretina) (7).
Cu exceptia ariei in care se gasesc glandele Brunner pe intreaga suprafata a mucoasei duodenale (ca de altfel la nivelul intregului intestin subtire) se intalnesc mici depresiuni denumite criptele sau glandele Lieberkuhn. Acestea secreta sucul intestinal, un lichid clar, cu pH neutru care odata secretat este rapid reabsorbit de la nivelul vilozitatilor. Acest turn-over foarte accelerat al fluidului intestinal asigura antrenarea chimului spre vilozitati unde are loc etapa intestinala a digestiei si absorbtia.
Celulele epiteliale de la nivelul marginii in perie a mucoasei intestinale contin enzime digestive: pep-tidaze care desfac peptidele in aminoacizi absor-babili, monozaharidaze (sucraza, maltaza, izomal-taza si lactaza) care transforma dizaharidele in monozaharide, precum si lipaza intestinala, care actioneaza asupra diferitelor forme de lipide trans-formandu-le in acizi grasi si glicerol.
Reglarea secretiei intestinale este asigurata de stimulii locali (tactili si iritativi) prin intermediul unor reflexe nervoase locale si, intr-o masura mult mai mica, prin relee hormonale (cholecistokinina, secretina).

Absorbtia la nivelul duodenului respecta aceleasi reguli ca pe intregul intestin subtire. Principalele principii alimentare (proteine, glucide si lipide) sunt desfacute de-a lungul tractului digestiv, pana la nivelul intestinului subtire in elementele lor constitutive de baza care reprezinta si forma lor absorba-bila: aminoacizi, monozaharide si acizi grasi. Acestea sunt absorbite la nivelul marginii in perie a enterocitelor trecand apoi in sangele portal.
Apa se absoarbe prin difuzie si prin osmoza, acest din urma mecanism contribuind la mentinerea izoosmolaritatii chimului. Sodiul care joaca un rol esential in absorbtia monozaharidelor si a amino-acizilor este la randul lui absorbit printr-un mecanism acti Clorul se absoarbe la nivelul duodenului in special prin difuzie pasiva. Calciul se absoarbe in cea mai mare parte la nivel duodenal, prin mecanism acti Tot prin consum de energie se absorb si alti ioni: Fe, K, Mg, bicarbonati etc.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Duodenul:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai