mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Regimuri si cure alimentare
Index » Dieta nutritie » Regimuri si cure alimentare
» Sunt parazitii buni sau rai?

Sunt parazitii buni sau rai?





In ultimele doua secole, oamenii de stiinta au alocat timp si resurse materiale importante cercetarii sinistrilor paraziti. Oamenii au turnat antibiotice in organismul lor pana cand au ajuns sa sufere de alergii severe, de suprimarea functiei limfatice, de dezvoltarea unor culturi micotice, de disfunctii la nivel tisular si de alte boli caracteristice lumii moderne, inclusiv afectiuni critice ca MRSA - staphilococcus aureus rezistent la meticilina. In numeroase cazuri, tratamentul cu antibiotice a dus la decesul pacientilor. sectiunelul format din industria farmaceutica, guvernul Statelor Unite si diverse comunitati ai oamenilor de stiinta au facut experimente prin campanii de "ccinare" adeseori cu efect letal, asa cum am prezentat in modulul 4.

Cuprins:

Date generale

Viruşi

Bacterii

Proteus

Viermi

Rezumat


Date generale

sus sus
Vaccinurile s-au dovedit a fi unii dintre cei mai mari ucigaşi inventaţi vreodată de om. Odată cu punerea în practică a acestei metodologii, noi înşine am iniţiat o catastrofă genetică pe care nu o mai putem opri şi care este la originea tulburărilor degenerescente şi cronicizate pe care
le întâlnim frecvent la nou-născuţi şi la copii. Fiindcă am declanşat atâtea mutaţii la bacterii, am creat atâţia viruşi mutanţi şi mortali, încât aceşti patogeni distrug rapid specia umană.
Oamenii devin de cele mai multe ori atât de obsedaţi de aspectele intelectuale, încât nu mai reuşesc să vadă pădurea de copaci. Să privim natura încercând să nu mai complicăm lucrurile, ci să înţelegem de ce a creat de fapt natura (Dumnezeu) paraziţii. Dicţionarul Webster defineşte paraziţii ca .organisme care trăiesc şi se hrănesc pe seama altui organism". Din perspectiva abordării noastre, aş reformula definiţia astfel: «organisme care se hrănesc de pe urma toxicităţii şi slăbiciunii altor organisme."
Pentru a înţelege cât mai corect rolul pe care îl joacă paraziţii, vă propun să ne gândim ce se întâmplă dacă împuşcăm o căprioară. (Este doar un exemplu.) Muştele sunt primele fiinţe care sunt atrase de cadavru. Sarcina lor este de a depune ouă, care se vor transforma în larve şi în viermi.

Ce fac apoi viermii? Ce ar face orice alt parazit de tip proteus (capabil să scindeze proteina) pentru a distruge cadavrul căprioarei. Aceasta este modalitatea prin care natura se debarasează de gunoaie. Altfel, toate cadavrele animalelor moarte de-a lungul mileniilor ar fi şi astăzi printre noi. Natura este într-un permanent proces de transformare, schimbându-se continuu dintr-o formă în alta.
Ştiaţi că viermii sunt utilizaţi în mod curent în spitale pentru dezinfectarea (curăţarea) rănilor? în timpul primului război mondial, când lumea medicală reacţiona cu lentoare, iar rănile atât de multor răniţi se infectau până la apariţia viermilor, aceşti viermi erau cei care menţineau parţial curăţenia rănilor, iar datorită lor mulţi au scăpat cu viaţă.
Cu siguranţă, Dumnezeu nu a creat paraziţii cu scopul de a ataca ţesuturile sănătoase, altfel toţi am fi fost demult morţi. Paraziţii se întâlnesc la tot pasul şi puteţi constata ce rol important, vital, joacă ei pe planeta noastră, ajutând natura să îi elimine pe cei slabi, astfel încât cei puternici să poată trăi în continuare. Prin intervenţia lor, ciclul naturii se perpetuează. Atomii nu sunt niciodată distruşi, ci doar transformaţi prin intermediul acţiunilor şi reacţiilor diverse, cum ar fi oxi-darea, ionizarea şi intervenţia paraziţilor, pentru a aminti doar câteva dintre ele.

Un exemplu elocvent de acumulare parazitologică în interiorul organismului uman a fost cel al unei adolescente de nouăsprezece ani. Când s-a prezentat ia clinica mea, tânăra suferea de subnutriţie şi de malabsorbţie alimentară. Era tot timpul obosită şi nu se simţea niciodată bine, aşa cum ar fi trebuit să se simtă. Avea dureri musculare şi tulburări digestive. Din momentul în care am supus-o tratamentului meu de detoxificare, a început să elimine cantităţi mari de mucozităti, ceea ce reprezintă un efect standard. A început să remarce în materiile fecale .nişte vietăţi cu aspect foarte ciudat". A început să mi le descrie; iar imaginile m-au îngrozit chiar şi pe mine. Două dintre vietăţi erau viermi laţi -unul un vierme lat şi plat, specific bovinelor, iar celălalt unul obişnuit. Văzuse viermi cilindrici şi în formă de ac, trematode («creaturi cu aspect de meduză") şi alţi paraziţi neidentificaţi. A intrat în panică şi s-a prezentat de urgenţă la camera de gardă a spitalului local, unde medicul i-a spus că "americanii nu au paraziţi". Tânăra a insistat să i se facă o analiză coprologică, ceea ce medicul a efectuat după multe discuţii şi insistenţe.

Rezultatul analizei de laborator a indicat faptul că eşantionul era plin de paraziţi.
Organismul uman găzduieşte o multitudine de paraziţi, dintre care unii sunt de natură microbiană. Sunt convins că între 40 şi 75% din homo sapiens au cei mai mari paraziţi care se pot întâlni pe planetă, cu condiţia să îi cauţi. Există numeroase tipuri de paraziţi, printre care drojdii, micoze, negi, viruşi, bacterii, viermi de toate tipurile şi trematode. Mulţi oameni au în organism numeroşi paraziţi din fiecare tip. Toţi oamenii au ciuperci (Candida) sau micoze în organism, în organismul uman, sunt prezente peste treizeci de varietăţi diferite de microorganisme. Tipul de ciupercă de fermentaţie este localizat în special în cavitatea bucală, pentru a susţine digerarea zahărului şi a amidonului. Oamenii care au culturi micotice denumite Candida albicans, care se pot dezvolta oriunde în organism, suferă de oboseală, nelinişte, prurit, iritaţii şi infecţii cutanate, pentru a aminti doar câteva dintre simptome.
Candida creează pofta de zaharuri şi de compuşi pe bază de amidon, iar pacienţilor li se recomandă în mod eronat că nu trebuie să mănânce fructe din cauza conţinutului lor bogat în zaharuri. După cum am descoperit într-unui din capitolele anterioare, fructoza şi glucoza sunt două dintre principalele surse de energie sau principalii combustibili de care are nevoie o celulă.

Acestea sunt zaharuri simple, fiind necesare pentru organism, care le va utiliza drept combustibil de bază. Fructele sunt esenţiale în lupta pe care o poartă organismul cu scopul de a elimina Candida, deoarece ele au puternice proprietăţi antioxidante şi astringente. Datorită acestor proprietăţi, ele reuşesc să înlăture congestiile limfatice din ţesuturi, aspect esenţial deoarece inflamaţia este "căminul" acestor vieţuitoare microscopice. Cu zaharurile complexe este însă o cu totul altă poveste. Ele constituie combustibili superiori (sau hrană) pentru Candida, însă ele nu pot fi utilizate drept combustibil de către organism, decât după ce au fost descompuse până la zaharuri simple. Cei care suferă de tulburări asociate cu Candida vor avea enorm de câştigat dacă vor apela la un program de curăţare a sistemului limfatic de paraziţi, pe bază de plante medicinale, capabile să "ucidă\' paraziţii în mod eficient.

Viruşi

sus sus
Am inclus "viruşii" în categoria paraziţilor. Cu toate acestea, nu se ştie cu exactitate ce este un virus. Unii oameni de ştiinţă susţin că viruşii sunt părţi componente din structura celulelor descompuse. Alţii consideră că sunt microorganisme. Ceea ce ştim cu certitudine este că viruşii sunt un fel de structură proteinică şi că nu dispun de o formă cunoscută de "viaţă", asemenea bacteriilor şi protozoarelor. Eu consider că viruşii sunt un catalizator proteic pentru reacţia imunitară. Când o celulă este epuizată, ea poate elibera propriul "virus" (propria proteină), provocând astfel reacţie imunitară dirijată împotriva sa cu scopul autoeliminării. în lumea în care trăim, cei slabi sunt întotdeauna devoraţi. Aceasta este ordinea simplă a lumii, menită să asigure perpetuarea vieţii. Cei puternici, sau rezistenţi, vor supravieţui întotdeauna, iar această afirmaţie este valabilă şi la nivel celular. De aceea, este vital ca organismul să îşi poată elimina singur structurile slabe, pentru a-şi consolida structurile puternice.
Multe tipuri de viruşi, inclusiv virusul herpesului (care pare a fi de tip proteus), sunt "agenţi de scindare a proteinelor". Ei îşi fac apariţia în medii caracterizate prin hiperaciditate, care se formează în special după consumul alimentar bogat în proteine. în cazul herpesului genital sau Herpex simplex, excluderea proteinelor din dietă va inactiva aceşti viruşi sau îi va menţine într-o stare de latenţă.

Fără să ţină seamă de adevăratul rol pe care îl îndeplinesc paraziţii, oamenii de ştiinţă au creat conceptul devastator de vaccinare, introducând pe această cale în organism viruşi care provoacă moartea sau care pot modifica structura ADN, în chiar numele imunizării organismului. Cum majoritatea viruşilor cresc în culturi care se dezvoltă în ţesutul şi sângele animal, contaminarea cu aceste culturi a devenit un fapt comun, dând naştere unor monştri ca virusul Sim-40, care este implicat în apariţia a numeroase forme de cancer. Viruşii HIV şi E. coli constituie un alt exemplu de viruşi creaţi pe cale artificială, care au fost inoculaţi cu bună ştiinţă în oameni - dar care au* ignorat că sunt folosiţi drept cobai umani -creând un adevărat coşmar al suferinţei şi durerii, tablou din care face parte moartea a mii de oameni.

Guvernul Statelor Unite a vaccinat mii de oameni angajaţi în armată în numele "imunizării" lor. Sindromul Războiului din Golf este doar unul dintre exemplele cutremurătoare ale efectelor secundare pe care le poate provoca acest tip de gândire ticăloasă. Persoanele care au iniţiat aceste programe ar trebui să răspundă pentru nesfârşita suferinţă şi moartea a numeroase persoane, mai odioase şi mai numeroase chiar şi decât cele pe care Ie-a pus la cale Hitler.
Sute, dacă nu chiar mii de oameni au contractat poliomielită imediat după ce au fost vaccinaţi împotriva poliomielitei. Mii de alţi oameni au dezvoltat forme de cancer şi alte boli grave după ce li s-au inoculat bacterii şi viruşi vii în organismul deja intoxicat. Vaccinurile au făcut asemenea ravagii în organismul nostru, încât vom avea nevoie de câteva generaţii pentru a le depăşi... cu condiţia să ne trezim la timp.

Bacterii

sus sus
Cu toţi suntem familiarizaţi cu denumirea de "bacterii", care se referă la acele organisme unicelulare care nu au în structura lor un nucleu adevărat. Există câteva tipuri diferite de bacterii. în primul rând, sunt bacteriile cilindrice sau de formă sferică, existând fie ca unicelulare singulare, denumite micrococi, fie în perechi, denumite diplococi. în această categorie intră bacteriile de tip ciorchine, denumite stafilococi, în timp ce bacteriile dispuse ca nişte lănţişoare sunt denumite streptococi. Grupările cubice ale acestor bacterii de tip lanţ se numesc sarcinae.
în al doilea rând, avem bacterii în formă de bastonaş sau bacili. Dacă au formă ovală, ele se numesc cocobacili. Aceştia formează lanţuri care se numesc streptobacili.
în al treilea rând, avem bacteriile spiralate, iar dintre acestea cele rigide sunt denumite spirili. Cele mai flexibile sunt binecunoscuţii spirocheţi. Spiralele curbate, sau în formă de virgule, sunt denumite vibrioni.
Bacteriile sunt organisme microscopice care trăiesc şi se hrănesc de pe urma congestiilor limfatice. Reţineţi că ţesutul limfatic este sistemul sanitar al organismului, el transportând deşeurile celulare şi produşii secundari rezultaţi din metabolism, spre locurile de evacuare din organism.

Aceste deşeuri celulare şi produşi secundari pot fi sub formă de mucozităţi depozitate la nivel cutanat, în tractul gastrointestinal şi în orice parte a organismului în care sunt prezente toxine. Bacteriilor le plac zaharurile complexe, laptele şi produsele derivate din amidon. Din acest motiv, când "prindeţi" răceala, organismul însuşi iniţiază procesul de purjare a sistemului limfatic, provocând descărcarea în exterior a mucoaselor şi paraziţilor care se hrănesc de pe urma acestora. Acest proces de purificare se face remarcat mai ales la nivelul sinusurilor, al plămânilor, rinichilor şi intestinelor. însă organismul declanşează procesul de purificare a întregului sistem, ceea ce explică senzaţia de "durere generalizată".
Există bacterii (denumite şi floră) de-a lungul tractului gastrointestinal, al căror rol este acela de a ajuta organismul să descompună alimentele. Multe vitamine sunt create ca urmare a acţiunii bacteriilor. Un exemplu elocvent în acest sens este cel al diverselor bacterii care trăiesc în tractul gastrointestinal şi care creează vitaminele din complexul B, provenind din descompunerea alimentelor pe care le consumaţi.

O perspectivă spirituală Nu trebuie să trăim sub imperiul spaimei faţă de legile naturii şi fiinţele care susţin aceste legi. Nu trebuie decât să învăţăm cum funcţionează aceste legi. Paraziţii nu sunt cei care creează sau provoacă boala, ei doar se hrănesc de pe urma bolii. Uităm adeseori cine este creatorul tuturor lucrurilor şi că acest Creator a ştiut exact ce să facă şi cum să pună lucrurile în mişcare. O simplă cercetare a minunilor care se produc în corpul fizic ar putea face din orice ateu un om credincios. Zăboviţi o clipă şi puneţi-vă următoarea întrebare: "De unde vine conştiinţa?" Nu procesele cognitive care induc procesul de învăţare, comparaţiile sau luarea deciziilor, ci conştiinţa care se ascunde în spatele gândurilor - adică tu cel care eşti w chiar dacă te afli la volan, pe plajă, sau acasă; acel tu de care nu poţi scăpa indiferent unde te-ai duce. Tu eşti întotdeauna prezent, fiindcă timpul nu este altceva decât o succesiune a unor momente actuale.

Tu, ca fiinţă înzestrată cu conştiinţă, trăieşti permanent în momentul prezent. Cu toate acestea, mintea trăieşte în timp - în trecut şi în viitor. Acordaţi-vă răgazul de a vă studia. învăţaţi să vă relaxaţi. Controlaţi-vă procesele de gândire. încetaţi de a vă mai dori atât de multe lucruri şi începeţi să trăiţi din plin clipa prezentă. Bucuraţi-vă şi însuşiţi-vă experienţa fiecărui moment, cu tot ce vă aduce clipa respectivă; apoi bucuraţi-vă de clipa care urmează şi de tot ce vă aduce ea. A trăi în trecut sau în viitor înseamnă a trăi o viaţă "moartă". Viaţa există cu adevărat numai în eternul prezent.

Proteus

sus sus
Un alt tip de parazit este proteus sau tipul proteolitic, adică agenţii de scindare a proteinelor. Asemenea virusului care provoacă herpesul, acest parazit se poate ataşa unei celule epuizate sau poate pătrunde în interiorul acesteia. Este vorba în acest caz de paraziţi acizi, care înfloresc în organism atunci când se instalează hiperaciditatea. Ei au sarcina de a descompune proteinele sau de a dezagrega celulele epuizate. Dacă o celulă sănătoasă trăieşte într-un mediu alcalin, în proximitatea ei nu se va manifesta niciodată acest tip de paraziţi. Numai că o dietă bogată în proteine va fi o invitaţie deschisă pentru cei mai nocivi paraziţi. Dietele cu conţinut proteic bogat creează hiperaciditate la nivelul întregului organism, provocând tulburări şi afecţiuni hepatice, pancreatice şi, în special, renale. Iar corpul capătă un miros neplăcut din cauza excesului de proteine nedigerate care sunt depozitate interstiţial la nivelul ţesuturilor.

Viermi

sus sus
Am discutat până în prezent despre microorganisme. Vă propun să tratăm în prezent chestiunea "băieţilor" mari - viermi de toate tipurile, ca şi trematode -care pot crea probleme grave în interiorul organismului. Există câteva tipuri de viermi: cu aspect sau formă de ac, de cârlig, cilindrici, spiralaţi şi numeroase varietăţi de viermi plaţi. Ei se pot dezvolta în interiorul organismului şi pot migra prin tot organismul, însă le place, cu precădere, să se fixeze în ficat, pe cord şi în tractul gastrointestinal, inclusiv în stomac. Eu am văzut viermi fixaţi până şi în plămâni. Viermii laţi pot ajunge, desigur, foarte laţi şi foarte lungi. Personal, am văzut viermi laţi cu lungimea de 790 cm.
Am tratat cazul unei femei ajunse la maturitate, căreia i se extirpase vezica biliară în jurul vârstei de douăzeci de ani. La vremea aceea avea dureri cumplite atât în zona colecistului, cât şi în zona dorsală. însă, după ce i-a fost extirpată şi analizată vezica biliară, medicii au constatat că nu aici era problema. In următorii douăzeci de ani, durerile au devenit tot mai acute. Nu putea să mănânce grăsimi sau produse lactate fiindcă vomita imediat. Regiunea stomacului a devenit foarte sensibilă şi dureroasă la atingere. în rarele cazuri când mai consuma carne, o mânca aproape crudă. După ce am început cu ea programul de detoxificare, a găsit în materiile fecale trei tenii mari.

în prezent, i-au dispărut complet durerile şi sensibilitatea din zona abdominală.
Un alt caz cu care am lucrat a fost cel al unui tânăr măcelar portughez. Suferea de o gravă epuizare neurologică, foarte asemănătoare sclerozei multiple. Din cauza ritmului alert de degradare a sistemului nervos, medicii nu i-au mai dat decât două luni de trăit. Imediat ce a început programul de detoxificare, a început să vomite viermi. După trei luni de program, a început din nou să se plimbe cu maşina prin Lisabona.
Cu multă vreme în urmă, adulţii obişnuiau să îşi "deparaziteze" copiii - adică să îi scape de viermişori - în fiecare primăvară. Activităţile noastre zilnice şi hrana pe care o consumăm nu fac decât să introducă mulţi paraziţi în organism. Aceşti paraziţi se hrănesc apoi cu toxinele pe care le-am acumulat şi cu celulele slăbite. Cel mai frecvent, viermii se dezvoltă în tractul intestinal. După câţiva ani, ei devin problema care produce o multitudine de simptome. între timp, noi am uitat câteva adevăruri fundamentale despre viaţă, mai ales atunci când este vorba de paraziţi şi de rolul pe care îl îndeplinesc în natură.
Mulţi oameni au trematode (care seamănă cu meduzele), majoritatea acestora dezvoltându-se în ficat sau în pancreas. Când se dezvoltă în pancreas, aceşti paraziţi vor declanşa probleme digestive şi diabet.

Rezumat

sus sus
Menţineţi organismul curat, fără mucozităţi şi impurităţi, şi fortificaţi celulele. Nu uitaţi că paraziţii se instalează abia după ce apare problema. Ei se dezvoltă în medii încărcate de toxine şi de mucozităţi, deoarece acestea constituie sursa lor principală de hrană. Celulele sănătoase nu sunt hrană pentru paraziţi. Numai cei puternici supravieţuiesc pe această planetă. Redobândiţi-vă sănătatea şi vitalitatea, iar viaţa vi se va schimba radical, de o manieră inimaginabilă.
Verificaţi permanent scaunul în timpul perioadei de purificare şi detoxificare. în cursul programului de detoxificare s-ar putea să vedeţi cu ochiul liber în scaun paraziţi dintre cei mai mari. Celor curioşi să ştie mai mult pe această temă, le recomand să consulte un tratat de parazitologie, care le poate furniza ilustraţii şi imagini de interes. Paraziţii de dimensiuni microscopice nu pot fi văzuţi decât prin analiză coprologică efectuată pe o coprocultură de un practician în domeniul îngrijirii sănătăţii sau de un laborator de specialitate.

Paraziţii cel mai frecvent întâlniţi
Paraziţii sunt clasificaţi î n funcţie de mărime, de la cei mai mici la cei
mai mari, astfel: viruşi, bacteri , drojdii, protozoare şi viermi (nematode).
DENUMIRE LOCALIZARE
BACTERII
Streptococi (câteva tipuri) Plămâni, limfă, sinusuri, intestinul subţire
Salmonella Tract gastrointestinal, ficat, creier
Shigella Dysenteriae Dizenterie
Staphilococcus aureus Plămâni, limfă, articulaţii, ochi
Clostridium Difficile Colon
E. coli Rinichi, vezică, tract gastrointestinal
Pseudomonas Plămâni, limfă, tract urinar
Campylobacter Jejuni Tract gastrointestinal - principala cauză a
diareei

FUNGI (CIUPERCI, DROJDII, MUCEGAIURI)
Candida albicans Sistem limfatic, tract gastrointestinal
Drojdii (altele) In organism
Mucegaiuri Piele
Fungi (general) Sistem limfatic, sub unghii, în tractul
gastrointestinal etc.
PROTOZOARE
Trypanosoma Cruzi Cord, muşchi
Ciardia Lemblia Trophozolte Intestinul subţire, vezica biliară
Neospora Caninum Creier, măduva spinării, toate ţesuturile
Sarcocystis (amoebe) Muşchi, inimă, plămâni, glande, ficat, tract
gastrointestinal
Isospora Intestine
Pneumocystis Plămâni
Cryplosporidium Intestine
Entameoba spp. Tract gastrointestinal
Plasmodium spp. (malaria) Ficat, globule roşii
Toxoplasma Condii Creier, măduvă, toate ţesuturile

VIERMI
Viermi laţi Tract gastrointestinal, ficat, creier, vezică
urinara
Viermi în formă de cârlig Piele, sânge, plămâni, intestine
Viermi cilindrici {Trichinosos Intestine, ochi, creier, urechi
etc.)

Viermi fusiformi (oxiuri) Intestinul gros (se maturizează în intestinul I
subţire)
Trematode (tipologie diversă) Pancreas, ficat, plămâni
Viermi lungi (Triehuris Intestine trichiura)
Viermi spiralaţi (Trichinella Muşchi, intestine spiralis)
Trematode sanguine Sânge, vezica urinară, intestin subţire, vene (schistozomi)


Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor