Neutrofilia apare prin cresterea productiei, a eliberarii din maduva sau a insuficientei marginatii a neutrofilelor (elul 62-2). Cea mai importanta cauza acuta a neutrofiliei, necesitand atentie medicala prompta, este infectia. Neutrofilia din infectie apare atat prin cresterea productiei, cat si a eliberarii din maduva. Productia crescuta este asociata si cu inflamatia cronica si cu unele boli mieloproliferative. Cresterea eliberarii din maduva si a mobilizarii leucocitelor marginate este indusa de glucocorticoizi. Eliberarea de noradre-nalina in efortul fizic sustinut, emotie sau stres va mobiliza neutro filele marginate din
splina si plamani si va dubla numarul acestora. Leucocitoza de 10 000-25 000 celule/tii apare ca raspuns la infectie si la alte forme de inflamatie acuta si este determinata atat de mobilizarea rezervelor medulare, cat si de eliberarea leucocitelor marginate. Neutrofilia persistenta de 30 000-50 000 celule/fii sau mai mult este denumita reactie leucemoida, un termen ce face distinctia intre acest tip de neutrofilie si leucemie. intr-o reactie leucemoida, neutro filele circulante sunt, de obicei, mature si nu derivate clonale.
Anomalii functionale ale neutrofilelor Tipurile de anomalii mostenite si dobandite ale functiei fagocitelor sunt descrise in elul 62-3. Bolile determinate de acestea sunt cel mai bine tratate ca defecte ale aderentei, chemotactismului si activitatii bactericide. Elementele caracteristice celor mai importante defecte mostenite ale functiei fagocitelor sunt prezentate in elul 62-4, unele dintre ele fiind discutate mai jos.
Au fost descrise doua tipuri ale deficientei de adeziune leucocitara (LAD); amandoua sunt transmise autosomal recesisi determina incapacitatea neutrofilelor de a parasi circulatia pentru a ajunge la locul infectiei, ceea ce duce la o leucocitoza constanta si susceptibilitate crescuta la infectii. Pacientii cu LAD 1 au mutatii in CD 18, componentul comun al integrinelor LFA-l, Mac-l si p 150,95, ceea ce duce la un defect in adeziunea stransa dintre neutrofile si endoteliu. Heterodimerul format de CD18/CDllb (Mac-l) este si receptor pentru opsonina derivata din complement C3bi (CR3). GenaCD18 este localizata pe cromozomul distal 21q. Exprimarea variabila a defectului determina gravitatea loului clinic. Lipsa completa de expresie a proteinelor de adeziune leucocitara de catre neutrofilele inactive determina fenotipul sever in care citokinele inflamatorii nu cresc exprimarea proteinelor de adeziune leucocitara pe neutrofile sau celulele B sau T activate. Anomaliile functionale sunt predictibile din cauza rolului pe care il joaca aceste molecule in functionarea leucocitara normala. Neutrofilele (si monocitele) pacientilor cu LAD 1 adera slab la celulele endoteliale si la suprafetele acoperite de proteine si prezinta deficiente de migrare, agregare si chemotactism. Pacientii cu acest sindrom prezinta infectii bacteriene si fungice recurente ale pielii, mucoasei orale si genitale, tracturilor respirator si intestinal, leucocitoza persistenta (15 000 -20 000 neutrofile/[il) deoarece celulele nu margineaza si, in cazuri severe, istoric de separare intarziata de cordonul ombilical. Infectiile, in special cele tegumentare, tind sa devina necrotice, cu margini ce se largesc progresiv, cu intarzierea vindecarii si dezvoltarea cicatricelor cheloide. Cea mai frecventa bacterie este Staphylococcus aureus si
bacteriile gram-negative intestinale. LAD 2 este determinata de o anomalie a SLe\" (CD15s), ligandul neutrofilelor ce interactioneaza cu selectinele celulelor endoteliale.
Chemotactismul anormal al neutrofilelor si monocitelor apare in infectia recurenta cu hiperimunoglobulina E (HIE) sau sindromul Job. Baza moleculara a acestui sindrom este necunoscuta, dar unele cazuri par a se transmite autosomal dominant. Pacientii cu acest sindrom prezinta facies grosolan, anomalii osoase, incluzand hiperostoza frontala externa, hiper-telorism, cifoscolioza, osteoporoza si eczeme. Ei dezvolta infectii recurente sinopulmonare si cutanate care tind sa fie mult mai putin inflamate decat ar corespunde severitatii infectiei, denumite "abcese reci\". Un grad mare de suspiciune este necesar pentru a diagnostica
infectiile la acesti pacienti care pot parea normali, in ciuda extensiei bolii. Multi ani
abcesele reci au fost considerate rezultatul tulburarii chemotactismului, cu prea putine fagocite ce ajung prea tarziu, probabil secundar unui factor limfocitar ce inhiba chemotactismul. Totusi, nu este clar daca defectul de chemotactism este variabil, iar explicatia fundamentala a alterarii apararii este complexa si incomplet descifrata.
Cel mai frecvent intilnit defect al neutrofilelor este deficienta de mieloperoxidaza, care este transmis autozomal recesisi poate avea o incidenta in jur de 1 la 2000 de persoane. Deficienta izolata de mieloperoxidaza nu se asociaza cu aparare compromisa manifesta clinic, deoarece alte sisteme defensive, cum este generarea de apa oxigenata, sunt accelerate. Activitatea bactericida a neutrofilelor este intarziata, dar nu absenta. Totusi, daca un alt defect in sistemul imun al gazdei, cum ar fi
diabetul zaharat decompensat, insoteste deficitul de peroxidaza, atunci apararea antimicrobiana a gazdei poate fi semnificaticompromisa. O forma dobandita a deficientei de mieloperoxidaza apare in
leucemia mielomonocitara si leucemia mieloblastica acuta.
