Cele mai importante enimente in formarea neutro filelor sunt ilustrate in ura 62-l. La oamenii normali, neutro filele sunt produse numai in maduva osoasa. Cele mai bune estimari indica faptul ca numarul adecvat al celulelor
stern pentru a sustine hematopoieza este de 400-500. Exista do convingatoare ca monocitele si macrofagele tisulare umane produc factori stimulanti ai coloniilor,
hormoni necesari cresterii monocitelor si neutrofilelor in maduva osoasa. Nu numai ca sistemul hematopoietic produce destule neutrofile (aproximativ 1,3 x IO11 pe zi la o persoana de 80 kg) pentru a indeplini functiile fiziologice, dar are si o mare rezerva depozitata in maduva, ce poate fi mobilizata ca raspuns la infectie sau inflamatie. Cresterea numarului de neutrofile in sange este denumita neutrofilie, iar prezenta celulelor imature este denumita deplasare la stanga. Scaderea numarului neutrofilelor circulante este denumita neutropenie.
Neutrofilele si monocitele provin din celulele stern pluri-potente, sub influenta citokinelor si a factorilor de stimulare a coloniilor (ura 62-2). Mieloblastul este primul precursor care poate fi recunoscut, urmat fiind dcpromielocit (sa IV-l5). Promielocitul evolueaza daca sunt produse granulele lizozomale clasice, denumite granule primare sau azurofile. Granulele primare contin hidrolaze, elastaze, mieloperoxidaze, proteine cationice si proteine bactericide care cresc permeabilitatea (PCP), importante pentru distrugerea bacteriilor gram-negati. Granulele azurofile contin siproteine de protectie (defensine), o familie de polipeptide bogate in cisteina, cu o activitate antimicrobiana larga impotriva bacteriilor, fungilor si a unor virusuri cu inlis. Promielocitul se divide si da
nastere mielocitului, o celula raspunzatoare pentru sinteza granulelor secundare sau specifice ce contin constituenti unici (specifici) cum sunt lactoferina, proteinele ce leaga vitamina B12, componentele membranare ale nicotinamid-adenin-dinu-cleotid fosfat (NADPH) oxidazei necesara in procesele de productie a hidrogenului peroxid, histaminaze si receptori pentru unii factori chemotactici si proaderenti (CR3), ca si receptori pentru laminina din tesutul conjunctiv. Granulele secundare nu contin hidrolaze acide si, de aceea, nu sunt lizozomi clasici. Ei sunt eliberati prompt in spatiul extracelular si mobilizarea lor este probabil importanta in modularea inflamatiei. Pe parcursul etapelor finale de maturatie nu exista diviziune, celula trecand prin stadiul de metamielocit si apoi de neutrofil tanar, cu un nucleu de forma alungita (sa IV-l7). Cand celulele tinere se matureaza, nucleul devine lobat. Nucleul neutrofilelor contine in mod normal pana la patru segmente. Segmentarea excesiva (mai mare de cinci lobi nucleari) poate fi manifestarea unui deficit de vitamina B12 (sa IV-l8). Anomalia Pelger-Hiiet (sa IV-l9 B), o caracteristica mostenita, benigna si rara, duce la aparitia neutrofilelor cu nuclei bilobati, ce trebuie distinse de formele tinere. Rolul fiziologic al nucleilor multilobati ai neutrofilelor este necunoscut, dar acesta poate permite o mai mare deformare a neutrofilelor in timpul migratiei spre tesuturi, la locul inflamatiei. La debutul infectiei bacteriene sere, ocazional, sunt observate granulele citoplasmatice proeminente ale neutrofilelor, denumite granulatii toxice (sa IV-l6). Se stie ca granulele toxice sunt granule azurofile imature sau colorate anormal. Incluziunile citoplasmatice, denumite si corpi Dohle (sa IV-l7), pot fi observate in timpul infectiilor si, probabil, sunt fragmente ale reticulului endoplasmatic bogat in ribozomi. Vacuole mari ale neutrofilelor sunt frecnt prezente in
infectiile bacteriene acute si se formeaza probabil prin pinocitoza (internalizare).
Neutrofilele au fost mult timp considerate o populatie omogena de celule. Totusi, studiile asupra functiei neutrofilelor au sugerat ca sunt heterogene. Recent au fost sintetizati
anticorpi monoclonali care recunosc numai un subgrup din neutrofilele mature. Semnificatia heterogenitatii neutrofilelor este necunoscuta.
