mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Reumatologie
Index » Boli si tratamente » Oftalmologie » Reumatologie
» Reumatismul #i;i sportul

Reumatismul #i;i sportul


Share





Reumatismul si sportul se afla intr-o corelatie reciproca, care, din pacate, se rasfrange adesea negativ asupra pacientului reumatic, intrucat acesta, fie nu-si apreciaza corect handicapul si se suprasolicita, ceea ce poale duce la accidente, fie, din punct de vedere psihic, din cauza imbolnavirii, nu mai poate practica sportul preferat si ajunge la stari depresive. Acest lucru nu trebuie sa se intample, deoarece, respectand cateva reguli de baza, o boala reumatica nu implica in mod expres incetarea activitatii sportive.In prima instanta, se impune o diferentiere intre bolile sau suferintele reumatice cauzate de o activitate sportiva si dorinta unui pacient reumatic de a continua sa faca sport sau chiar sa inceapa o activitate sportiva noua, in ciuda imbolnavirii. In primul caz putem vorbi, cu rezerve, despre "reumatism cauzat de sport", in cel de-al doilea caz, de "reumaticul sporti".


Cuprins:

Reumatismul cauzat de sport

Artroza

Artroza femuropatelară

Sporturi de apă



Reumatismul cauzat de sport

sus sus
Cānd vrem să definim reumatismul drept suma īmbolnăvirilor si a modificărilor aparatului locomotor si de susţinere caracterizate prin dureri şi limitarea mişcărilor, sportul este, desigur, īn numeroase cazuri, factorul cauzal al acestor manifestări. Adesea, apar īmbolnăviri de uzură şi suferinţe reumatice ale părţilor moi legate de o activitate sportivă intensă. Intensitatea şi numărul acuzelor pot fi foarte diferite: de la dureri nesemnificative pānă la deformări articulare masive. Spre deosebire de sportivul de performantă, la care modificările apar ca o consecinţă a suprasolicitării extreme, la sportivul amator, din pricina antrenamentului insuficient, survine un dezechilibru īntre ambiţie şi capacitatea proprie de efort. īn asemenea situaţii, proverbul "sportul este sănătos" īşi pierde, de multe ori, valabilitatea.



O boală reumatică primar inflamatoare nu poate fi provocată de exerciţiile fizice. Există īnsă posibilitatea ca o suprasolicitare a unei astfel de īmbolnăviri aflate "īn faşă" (la debut) să declanşeze boala. Anumite predispoziţii cresc riscul la īmbolnăvire prin activităţi sportive. Pentru o coloană vertebrală deja afectată, de exemplu, săriturile artistice prezintă un real dezavantaj. Factori ca vārsta, sexul, constituţia fizică, gradul de antrenament predispun la suferinţe primare sau secundare ale sistemului osos şi muscular. īn acest sens, o deformare nu prea gravă a coloanei vertebrale, ca īn "boala Scheuermann" (o boală a tānărului, relativ benignă, marcată de o deformare accentuată, īn special a coloanei toracice), prin antrenament intensiv sau prin practicarea unui sport neadecvat (de exemplu, vāslitul), poate căpăta o evoluţie nedorită, care duce la o īncurbare evidentă a coloanei vertebrale. O asemenea īmbolnăvire poate fi diagnosticată de timpuriu printr-o examinare medicală de specialitate, şi astfel ambiţiile sportive ale tānărului pot fi reorientate pozitiv.

Mai multe dificultăţi creează tipul constituţional, care impune limitele de bază ale solicitării şi ale performanţei. Acesta este prescris genetic, şi o performanţă sportivă se poate atinge numai dacă pentru un anume tip constituţional se alege sportul potrivit (crosul, săritura, lupta). Sportivii multilaterali, cum sunt decatloniştii, reprezintă mai degrabă o raritate şi. prin multitudinea de accidentări pe care le acuză, indică faptul că o asemenea activitate sportivă este o problemă.
Din păcate, rareori poate fi stabilit cu siguranţă tipul constituţional īnaintea vārstei de şaisprezece ani. īn consecinţă, decizia pentru o activitate sportivă care să-i ofere tānărului bune performante īn perspectivă devine foarte dificilă. Pericolul de a-l suprasolicita pe tānăr mai tārziu, sau de a-1 supune accidentărilor şi suferinţelor, este marc. De aceea, recunoaşterea timpurie a tipului constituţional este unul dintre principalii factori de profilaxie a suferinţelor sportive la nivelul aparatului locomotor şi de susţinere.

Deoarece tipul constituţional nu poate fi recunoscui din copilărie, atunci cānd copilul dumneavoastră doreşte să practice un sport de performanţă, cereţi neapărat sfatul unui medic sportiv. EI are experienţă īn problema efectelor diferitelor sporturi asupra corpului uman şi poate, eventual, să aprecieze ce consecinţe negative ar putea suferi copilul īn cazul īn care ar face un anumit sport.
E de īnţeles că, o dată cu vārsta, din pricina scăderii elasticităţii oaselor şi a tcndoanelor, precum şi a posibilităţilor slabe de reīnnoire a ţesuturilor, se intensifică uzarea articulaţiilor şi a coloanei vertebrale, prin activitate sportivă. La vārste avansate, creşte pericolul fracturilor osoase si. īn general. pericolul accidentelor. Adesea, apar fracturi ale corpurilor vertebrale sau fracturi de col femural, chiar numai prin simple căderi. Prin rarefierea substanţei osoase, osteoporoza este. si ea. frecvent implicată. Un alt factor īl constituie apărarea redusă oferită de o musculatură mai puţin eficientă, care ar trebui să protejeze structurile articulare şi osoase.

A fost dovedit prin diverse studii că un organism sănătos face faţă, fără a fi afectat, unui training intens, corect, care presupune un efort mare. Rareori apar sindroame de suprasolicitare, dacă se oferă corpului timp suficient să atingă performantele dorite şi dacă nu se īncearcă depăşirea propriilor limite, mai ales cu ajutorul mijloacelor dopping interzise. Se recomandă ca medicul sportiv care-1 examinează pe tānăr să pună accentul īncă de timpuriu pe componentele "sănătos" şi "bine legat", pe care trebuie să le pretindă orice antrenor şi īndrumător responsabil. Aceasta cu atāt mai mult cu cāt pregătirea sportivă pentru performanţele de mai tārziu īncepe īn copilărie, vārstă la care puţine afectări organice pot
avea efecte fatale.

Atleţii, ca şi īndrumătorii lor, au tendinţa de a bagateliza accidentările şi suferinţele uşoare. Ca atare, nu poate fi depistată īntotdeauna legătura dintre boala reumatică şi leziunea primară, petrecută uneori cu mulţi ani īn urmă. Acuzele pot apărea după multă vreme de la īncetarea carierei sportive.
Aparatul locomotor este format dintr-o parte activă şi una pasivă. Partea activă o constituie muşchii, cea pasivă cuprinde tendoanele, ligamentele, oasele şi cartilajele. Bolile reumatice produse de activităţi sportive vizează, īn mod special, părţile pasive ale aparatului de mişcare. īn acest sens există un spectru larg de posibile īmbolnăviri reumatice cauzate de sport: artroze (degenerări articulare), enteziopatii (īmbolnăviri ale tendoanelor de inserţie), necroze osoase aseptice (distrugerea osoasă fără infecţie), fracturi de "oboseală", osteocondroza disecantă (desprinderea cartilajului de pe os), pseudoartroza (o aparentă articulaţie la nivelul unei fracturi nevindecate), spondiloze (uzări ale coloanei vertebrale), spondilolize (rarefieri ale corpurilor vertebrale) şi spondilolisteze (alunecarea corpurilor vertebrale).

Toate aceste modificări nu numai că īmpiedică nemijlocit funcţia segmentului respectiv, ci, de exemplu, ca urmare a modificării de statică, provoacă fenomene degenerative īn articulaţiile vecine sau la nivelul coloanei vertebrale.
Tabloul clinic este adesea deosebit de complex, iar factorul cauzal nu poate fi īntotdeauna depistat. Poate exista o perioadă de latenţă de cāţiva ani, şi la apariţia primelor semne de boală activitatea sportivului de elită sau a celui amator poate fi de mult īncheiată.

Artroza

sus sus
Alături de modificările survenite la nivelul coloanei vertebrale şi īmbolnăvirile structurilor tendinoase şi liga-mentare, artroza e cea mai frecventă boală reumatică produsă de sport. Suferinţele degenerative articulare şi ale coloanei vertebrale sunt, īn general, cele mai dese boli reumatice īntālnite.
Artroza primară, care apare fără o traumă cunoscută, se deosebeşte de cea secundară, provocată īn urma unei accidentări. Microtraumele repetate pot fi īnsă foarte rar dovedite retrospectiv, aşa īncāt, sub numele de artroze primare, se ascunde un mare număr de artroze secundare. Evoluţia unei artroze se poate īnţelege dacă se cunosc datele anatomice (vezi capitolul I) şi alcătuirea articulaţiei.

Cartilajul articular e format dintr-o substanţă fundamentală, din fibre şi celule cartilaginioase. El are proprietatea de a se supune solicitărilor mecanice: foarte importantă este repartizarea uniformă a sarcinii. īn cazul afectării unui ligament, al accidentării meniscului sau al unei fracturi, se modifică axul sarcinii şi anumite regiuni ale cartilajului articular sunt supuse unor forţe mai mari. care, mai devreme sau mai tārziu, duc la afectarea cartilajului şi la evoluţia nefericită spre artroză. Astfel, factorii mecanici exogeni şi endogeni articulari provoacă leziuni ale cartilajului, suprasolicită capacitatea lui de regenerare şi conduc la apariţia unei artroze (Prokop). Ca urmare, sunt afectate, prin natura lucrurilor, mai ales articulaţiile membrelor inferioare, iar la boxeri, luptători de karate, jucători de baschet şi de volei, şi articulaţiile membrelor superioare.

Defecte minime de axă a articulaţiilor pot fi produse si de o poziţie vicioasă, cu riscul de a scăpa neobservate la o examinare superficială. Un antrenament intens efectuat ani de zile poate duce la o artroză. Nici nu e de mirare atunci cānd privim performanţele atinse de sportivi īn decursul antrenamentelor. Astfel, un patinator care se antrenează cinci zile pe săptămānă efectuează circa o sută de sărituri pe zi, iar un halterofil ridică mai multe tone īn timpul unui singur antrenament. De aceea, este surprinzător cāt de putini sportivi de performantă suferă de boli degenerative articulare grave. Mai degrabă, parc să fie afectat sportivul amator, care se antrenează rareori corespunzător.

Artroza femuropatelară

sus sus
Ea afectează partea de articulaţie situată īntre rotulă si porţiunea anterioară a suprafeţei articulare a osului coapsei. In cazul practicării diferitelor activităţi sportive, asupra acestei regiuni articulare acţionează forte extrem de puternice, īn acest sens. la nivelul articulaţiei apare o forţă de 1 000 kilopound (1 pound = 0.453 kg), numai prin simpla ridicare din poziţia "stānd pe vine".
Alte īmbolnăviri ce survin frecvent la sportivi sunt: distrugerea cartilajului posterior al rotulci (Chondromalazia patelae), edemele articulaţiei genunchiului, cu cantităţi mari de lichide strānse la nivelul cavităţii articulare, care, dacă nu sunt evacuate la timp, pot duce la artroze foarte grave.
Dar nu numai suprasolicitarea directă articulară duce la artroză, ci si eventualele accidentări sau modificări ale suturilor articulare şi ale ligamentelor interne. De pildă, o ruptură a ligamentului īncrucişat, netratată corespunzător, provoacă īn mod sigur artroza genunchiului. īntotdeauna se produce o reacţie tipică, vizānd, de fiecare dată. o articulaţie care-şi pierde funcţia printr-o uzură precoce, indiferent de varietatea influentelor suferite, prin practicarea exagerată sau inadecvată a unei activităţi sportive.

īn principiu, acelaşi lucru se petrece si la nivelul coloanei vertebrale. Suprasolicitările unor porţiuni izolate ale coloanei vertebrale duc la poziţii vicioase şi la apariţia, la acest nivel, a spondilozelor (uzări ale vertebrelor) sau a ostcocondrozelor (uzări ale discurilor intervertebrale). S-a menţionat deja. la īnceputul capitolului, că există pericolul īnrăutăţirii evoluţiei ..bolii Scheuermann" prin antrenamente neadecvate. "Boala Scheuermann" poale fi declanşată de activităţi sportive, dar cauza ci nu este niciodată sportul.
Aşa stau lucrurile īn spondiloliză şi spondilolisteză. Activitatea de performantă īn unele discipline sportive poate fi o cauză directă a acestor īmbolnăviri.
Anumite discipline sportive, cum ar fi vāslitul, gimnastica şi ciclismul, au drept consecinţă apariţia unei.accentuate curburi a spatelui.

Numeroase afecţiuni ale tendoanelor sunt cauzate de sport. Să ne gāndim numai la dureroasa īmbolnăvire a tendonului extern al cotului (Epicondylitis humeri laieralis). O asemenea modificare poate apărea şi la lendonul intern al acestei articulaţii la jucătorii de golf sau la aruncătorii de suliţă. īn principiu, astfel ele īmbolnăviri ale tendoanelor de inserţie pot surveni īn orice regiune articulară, de exemplu, la nivelul inserţiei muşchiului triunghiular al umărului, pe partea internă a articulaţiei genunchiului, sau chiar la nivelul călcāiului, la inserţia tendonului lui Achile.
Toate aceste afecţiuni pot evolua cu dureri mari si cu o diminuare substanţială a funcţionalităţii articulare. De la caz la caz, prin starea excesivă de iritare, pot lăsa impresia unei reacţii inflamatoare. Nu este īnsă vorba despre un fenomen inflamator primar, īntrucāt semnele de inflamaţie īn probele de laborator sunt negative, iar diferenţierea lor de suferinţele articulare inflamatoare se face de obicei cu uşurinţă.

īmbolnăvirile musculare cauzate de sport, care aparţin grupei bolilor reumatice, sunt rare şi vizează adesea accidentările, ca īntinderi şi ruperi. Interesantă este miozita osifi-cantă (depuneri de calcar la nivel muscular), care apare īn urma a unui hematom şi trebuie diferenţiată de o īmbolnăvire a ţesutului conjunctiv. Pānă acum am discutat despre afecţiunile reumatice produse de activităţi sportive. Am constatat că acestea apar prin suprasolicitare, solicitare inadecvată şi prin accidentări. Solicitarea inadecvată se motivează prin vārstă, tip constituţional sau chiar sex. īn mod special, trebuie luată īn considerare o eventuală preafectare articulară, care poate fi evidenţiată, de la caz la caz, numai printr-o examinare minuţioasă.
O īmbolnăvire reumatică constituie o preafectare gravă. Dacă dorim să analizăm reumaticul ca sportiv, e necesar să ţinem cont, īn mod special, de evitarea eforturilor inadecvate. După cum am aflat din capitolele precedente, nu toţi reumaticii trebuie priviţi la fel. Dacă dvs. suferiţi, de exemplu, de poliartrită cronică, ambiţiile dvs. sportive sunt altele decāt cele ale unui pacient care a avut unul sau mai multe atacuri de gută. Pentru luarea unei atitudini, nu contează numai tipul de boală, ci şi vārsta pacientului, gradul de antrenament şi, mai ales, stadiul īn care se află boala.



īn cazul unui pacient cu poliartrită cronică, se pune rar problema debutului īntr-un sport nou. El va prefera să continue o eventuală activitate sportivă īncepută cu ani de zile īn urmă. Din păcate, există puţine discipline sportive pe care un asemenea pacient le poate practica: īntre altele, īnotul si. cu prudentă, ciclismul. Dacă. īn mod excepţional, nu sunt afectate membrele inferioare, sunt permise alergările uşoare, cu pantofi adecvaţi.
In principiu, cānd un ..reumatic" doreşte să rămānă sau să devină activ īntr-o disciplină sportivă, trebuie să aibă īn vedere trei reguli de bază, care, īn funcţie de tipul de īmbolnăvire reumatică, au o importanţă diferită:
1. Nu se recomandă ca un bolnav reumatic să facă sport de performantă. Excepţiile privind poziţiile vicioase ale coloanei vertebrale nu pot să fie decāt īncă un argument īn favoarea acestei reguli. Nu vă lăsaţi influenţaţi de ambiţia personală sau de influente din afară (club sportiv, antrenor) pentru a vă mări performantele sportive, care. īn situaţia dvs. sunt deosebit de dăunătoare.
2. Dacă aţi practicat un sport pānă la declanşarea bolii. preferaţi-1 pe acesta īnaintea oricărei alte discipline sportive, dacă nu sunt contraindicaţii pentru afecţiunea reumatică
existentă.

3. In orice caz, consultaţi. īn prealabil, medicul, deoarece argumentele pro şi contra nu ţin numai de tipul de boală, ci şi de gradul dvs. de antrenament şi de dificultatea exerciţiilor. Trebuie să discutaţi şi problema tipului de disciplină sportivă pe care doriţi s-o practicaţi. Ceea ce unuia īi poate folosi, constituie, eventual, un dezavantaj pentru altul. De aici decurg īntrebările: "Ce am voie? Ce pot? Ce ar trebui?" Răspunsul este adesea greu de dat chiar pentru un specialist, şi, īn cazul īn care consulţi mai mulţi medici, părerile pot fi diferite. Sunt mulţi factori implicaţi şi rolul lor trebuie bine cāntărit pentru a oferi un răspuns adecvat fiecărui bolnav īn parte. Datorită prezenţei aproape permanente a durerilor la nivelul aparatului de mobilizare şi de susţinere, bolnavul reumatic, spre deosebire de un handicapat (īn urma unui accident, sau cu un defect īnnăscut), nu este īn.stare să practice un sport de performanţă. īn sportul pentru
persoane handicapate se are īn vedere potrivirea handicapului la o anumită disciplină sportivă si. īn acest sens, există anumite reguli care trebuie respectate. Chiar o persoană paralizată de la mijloc īn jos sau căreia īi lipseşte un membru inferior, īn urma unui accident, poate fi de altfel perfect sănătoasă si deci poate atinge performante bune īn sport.

Jocurile olimpice pentru handicapaţi, paraolimpice. desfăşurate după īncheierea celor pentru sportivii obişnuiţi, sunt un exemplu deosebit de convingător īn acest sens. Nu vom găsi niciodată un reumatic pe vreo listă de participanţi Ia un concurs sportiv, deoarece el este nu numai "handicapat", ci mai ales bolnav şi suferind, astfel īncāt posibilităţile sale de a atinge performante sportive sunt, mai mult sau mai puţin, reduse. In rāndurile următoare dorim să analizăm diferite discipline sportive din punctul de vedere al bolnavului de reumatism, deşi e dificil de luat īn considerare fiecare tablou clinic īn parte. In consecinţă, ne vom referi numai la unele grupe de boli: poliartrita cronică (PC), ca reprezentantă a īmbolnăvirilor articulare inflamatoare cu afectare poliarticulară (mai multe articulaţii), "boala Bechterew" (BB), ca reprezentantă a īmbolnăvirilor inflamatoare ale coloanei vertebrale şi ale scheletului de susţinere, mai puţin a celor care afectează articulaţiile periferice, colagenozele (afecţiuni ale ţesutului conjunctiv de cauză autoimună). spondiloza, ca reprezentantă a bolilor degenerative ale coloanei vertebrale, si "sindromul fibromialgic" ca reprezentant al īmbolnăvirilor reumatice ale părţilor moi. Aprecierea concordantei activităţilor sportive cu diferitele tablouri clinice reumatice se referă la sportul de plăcere (amator). Posibilele traume vizează numai pericolele asupra aparatului locomotor si de susţinere.


Sporturi de apă

sus sus
. īnot
Posibile leziuni: afectarea meniscului la stilul bras. Afectări ale coloanei vertebrale la stilul delfin, care pot merge pānă la spondiloză. Lezarea coloanei cervicale la īnotul īn stil bras. cu capul deasupra apei. Umezeală si temperaturi scăzute.
PC: admis pānă īn stadiul II de boală: temperatura apei să fie de 24"C. optim 26"C. In cazul afectării coloanei cervicale, să nu se mai īnoate īn stilul bras (eventual, folosind tubul de respirat si ochelarii, cu capul sub apă).
BB: un sport adecvat.
Colagenozc: nu există contraindicaţii atāt timp cāt pielea este intactă (fără leziuni). īn caz de afectare pulmonară si cardiacă, se recomandă īnotul Ia malul apei si īn prezenta altei persoane. A se evita expunerea directă la soare.
Spondiloză: fără contraindicaţii.
Fibromialgic: fără contraindicaţii.

. Sărituri de In trambulină Posibile leziuni: tasarea vertebrelor. PC: contraindicaţii.
BB: contraindicatici. Colagcnoze: contraindicaţii. Spondiloză: contraindicaţii.
Fibromialgie: contraindicaţie relativă (īn coexistenţa sindromului cervical).
. Scufundări
Această disciplină sportivă este permisă numai oamenilor sănătoşi!
Posibile leziuni: sindromul de decompresiune (..boala de cheson"). tasări ale vertebrelor cervicale, declanşarea unui atac acul de boală prin frig si umezeală.
PC: contraindicaţie.
BB: contraindicaţie.

Colagenoze: contraindicaţie.
Spondiloză: posibil.
Fibromialgic: posibil.
. Vāslit, bărci cu pānze
Posibile leziuni: accentuarea curburii coloanei vertebrale, spondiloze, hiperinsolatie.
PC: contraindicaţie.
BB: contraindicaţie.
Colagenoze: contraindicaţie.
Spondiloză: contraindicaţie relativă, īn funcţie de stadiul bolii.
Fibromialgie: posibil
Ciclism
Posibile leziuni: accentuarea curburii coloanei vertebrale (cocoaşa biciclistului), scurtări musculare (la nivelul flexorilor gambei), īmbolnăviri ale tendoanelor.
PC: maximum pānă īn stadiul I de boală, cu o adaptare corespunzătoare a ghidonului.

BB: posibil, atāt timp cāt există o direcţie orizontală a privirii; accentuarea curburii coloanei vertebrale duce la limitarea acestei activităţi sportive.
Colagenoze: posibil, īn funcţie de stadiul bolii şi de afectarea articulaţiilor si a organelor interne.
Spondiloză: posibil, cu adaptarea corespunzătoare a ghidonului.
Fibromialgie: posibil.
Golf
Posibile leziuni: afectarea tendoanelor de la nivelul articulaţiilor umărului şi cotului, suprasolicitarea coloanei vertebrale.
PC: contraindicaţie.
BB: contraindicaţie.

Colagenoze: posibil, dacă nu există afectarea organelor interne şi īn funcţie de gradul de afectare articulară.
Spondiloză: posibil, timp limitat si cu o consecventă gimnastică a coloanei vertebrale. Fibromialgie: posibil.
Călărie
Posibile leziuni: afectarea coloanei vertebrale prin poziţii incorecte (fig. 6), bursite la nivelul articulaţiei genunchilor, membre inferioare īn O (O-Bein la călăreţii de profesie).
PC: pānă īn stadiul 1 de boală, dacă pacienţii ştiu să călărească (au călărit si īnainte de apariţia bolii) si dacă membrele inferioare nu sunt afectate.
BB: contraindicaţie.
Colagenoze: posibil, dacă evoluţia bolii e fără complicaţii si fără manifestări articulare.
Spondiloză: posibil, īn forme minore de boală si prin stăpānirea unei bune tehnici de călărie.
Fibromialgie: posibil.

Tenis
Posibile leziuni: afectarea tendoanelor de la nivelul articulaţiei cotului (epicondilita). suferinţe ale articulaţiei umărului (tendinite), accentuarea unor suferinţe preexistente la nivelul coloanei vertebrale si īn articulaţiile membrelor inferioare.
Tenis de masă
Posibile leziuni: īmbolnăviri ale tendoanclor musculare ale braţelor (la sportivii de performanţă).
PC: posibil, pānă īn stadiul I de boală, fără a forţa puterea de lovire.
BB: posibil, īn caz de neafectare a articulaţiilor, pānă īn stadiul III de boală, īn funcţie de gradul de curbare a coloanei vertebrale.
Colagenoze: posibil, sub formă de uşoare schimburi de mingi īn evoluţii necomplicate si fără simptome articulare grave.
Spondiloză: posibil.
Fibromialgie: posibil.
Sporturi de iarnă

. Schi
Posibile leziuni: īntinderi, tasări. leziuni ale meniscului. suferinţe ale tendoanclor articulaţiei genunchiului.
PC: contraindicaţic.
BB: posibil īn stadiul I de boală, mai tārziu pericolul accidentării prin căderi este prea mare.
Colagenoze: contraindicatie (expunerea la soare sau la frig)
Spondiloză: posibil, cu evitarea slalomului.
Fibromialgie: posibil.
. Schi-fond
Posibile leziuni: artroza articulaţiei de bază a degetului mare de la picior.
PC: contraindicatie.
BB: posibil pānă īn stadiul 11 de boală, fără afectare articulară.

Colagenoze: contraindicatie (expunere la soare sau la frig)
Spondiloză: posibil. Fibromialgie: posibil.
. Patinaj
Posibile leziuni: bursită la nivelul călcāiului, suferinţe ale coloanei vertebrale.
PC: contraindicatie.
BB: posibil pānă īn stadiul II de boală.
Colagenoze: posibil īn evoluţii necomplicate cu suferinţe articulare.
Spondiloză: posibil, respectarea pauzelor, gimnastică a coloanei vertebrale.
Fibromialgie: posibil.
. Mersul pe munte (plimbarea)
Posibile leziuni: suferinţe ale tendonului lui Achile.
PC: posibil pānă īn stadiul II de boală, īn funcţie de gradul afectării articulare la nivelul membrelor inferioare.

BB: posibil pānă īn stadiul IV de boală.
Colagenoze: plimbarea la īnălţimi nu prea mari (zăpadă, gheaţă) este posibilă cu o protecţie corespunzătoare contra soarelui si īn cazul ncafectārii organelor interne.
Spondiloză: posibil.
Fibromialgie: posibil.
Atletism
. Alergări
Posibile leziuni: bursite. suferinţe ale tendoanelor. PC: contraindicatie. BB: posibil pānă īn stadiul II de boală. Colagenoze: posibil īn faze iniţiale ale bolii, fără evoluţie complicată.

Spondiloză: posibil. Fibromialgie: posibil.
. Alte discipline atletice sunt, din păcate, interzise reumaticilor, deoarece există pericolul de accidentare īn disciplinele de sărituri sau aruncări printr-o suprasolicitare bruscă a muşchilor, a tendoanelor si a cartilajelor articulare.
Fotbal, handbal, baschet
Posibile leziuni: accidentări prin contact direct cu adversarul īn situaţii de dinamism crescut. PC: contraindicaţie. BB: contraindicaţie. Colagenoze: contraindicaţie. Spondiloză: contraindicaţie. Fibromialgie: posibil.
Volei
Posibile leziuni: accidentări la nivelul umărului, al genunchiului si ăl articulaţiei māinii.

PC: contraindicaţie.
BB: se recomandă īn toate stadiile de boală, dacă nu există afectare articulară periferică.
Colagenoze: posibil īn stadiul de īnceput, cu evoluţie fără complicaţii si fără afectarea organelor interne.
Spondiloză: posibil atāt timp cāt nu există suferinţe mari ale discurilor intervertebrale.
Fibromialgie: posibil.
Disciplinele sportive de luptă (box, karate, judo) sunt total interzise pacienţilor reumatici (prin contactul corporal direct cu adversarul, există un mare pericol de accidentare, la box fiind chiar scopul urmărit), ca si ridicarea de greutăţi (apare o imensă suprasolicitare a scheletului axial şi a cartilajelor articulare ale membrelor).

Cānd aveţi o suferinţă reumatică, observaţi că posibilităţile dvs. de mobilizare scad si, prin aceasta, apare o nesiguranţă īn mişcări. Printr-o durere apărută brusc, există pericolul unei reacţii atipice, ceea ce măreşte īn mod serios pericolul de accidentare pricinuit de o activitate sportivă.
Totuşi, ca reumatic, nu trebuie să renunţaţi la sport, ci. īmpreună cu medicul, să alegeţi acea disciplină sportivă care īmbină absenta riscului pentru sănătate cu un eventual efect terapeutic pozitiv. Desigur că īn această alegere e nevoie să se ţină cont şi de preferinţele dvs.: īn societatea modernă, petrecerea timpului liber fără sport este greu de īnchipuit, posibilităţile de practicare a unei discipline sportive sunt multiple, iar trecerea de la un sport la altul se face cu şurinţă, īn limitele descrise mai sus.


Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor

  Sectiuni Boli si tratamente:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai