Aspect extern: incearca sa silesti daca ambii ochi au aceleasi dimensiuni. Examineaza simetria pleoapelor precum si retractia lor normala care se produce atunci cand ochii privesc in sus. Ptoza palpebrala este reprezentata de pleoapa care cade si care, deci, nu se retracta (p. 552). Examineaza
conjunctiva pentru inflamatie. Examineaza corneea cu o lupa, incercand sa descoperi eroziuni; cand le suspectezi, instileaza fluoresceina 1% pentru a pune in edenta defectele epiteliului corneean, defecte care se coloreaza in verde.
Pupilele: Pupilele trebuie sa aiba aceeasi dimensiune. Ele trebuie sa-si micsoreze diametrul atunci cand se proiecteaza lumina pe rand in fiecare ochi precum si atunci cind procesul de acomodare focalizeaza prirea asupra unui obiect apropiat.
Miscarile extraoculare: Testarea este foarte importanta la cei cu diplopie (p. 558). Roaga pacientul sa priveasca un creion pe care il misti orizontal, apoi vertical. Eta extremitatile campului zual unde incapacitatea de a mentine fixatia va stimula nistagmusul.
Acuitatea: Astfel se masoara vederea centrala dar nu se vor detecta pierderile de camp zual. ^Testeaza intotdeauna acuitatea zuala deoarece scaderea brusca a acuitatii este un semn grav. in mod ideal se foloseste optotipul Snellen, dar o testare rapida se poate realiza evaluand capacitatea pacientului de a citi o sectiune tiparita cu litere mici; procesele patologice afecteaza mai frecvent vederea de aproape decat pe cea de departe. Persoanele care nu pot citi caracterele N5 cu ochelari de citit sau cu ajutorul unui orificiu punctiform necesita o evaluare de catre un specialist. Optotipul Snellen este citit cu fiecare ochi de la distanta de 6 metri. Ultima linie citita corect va indica acuitatea vederii la distanta in cazul ochiului respectiv. Optotipul este construit in asa fel incat linia de sus poate fi citita de o persoana cu vedere normala de la o distanta de 60 de metri, urmatoarea linie poate fi citita de la 36 de metri, iar celelalte de la 24, 12, respectiv 6 metri. Acuitatea se exprima sub forma unor rapoarte 6/60, 6/36, 6/24, 6/12 sau 6/6 (acest ultim raport corespunzand vederii normale) in functie de numarul de linii citite de catre pacient. La persoanele care poarta de obicei ochelari, acuitatea zuala se determina folosind ochelarii. Daca pacientul nu are ochelarii la el, testeaza-i acuitatea zuala rugandu-l sa priveasca printr-un orificiu punctiform pentru a minimaliza erorile de refractie. in cazul unei acuitati mai mici de 6/60, pacientul trebuie apropiat de optotip la o distanta la care poate vedea literele de sus (ex: la 4 metri), iar acuitatea zuala se exprima in functie de aceasta distanta (4/60). Alta metoda consta in a ruga pacientul sa precizeze numarul de degete pe care le poate vedea la 6 metri, iar in cazurile mai grave testeaza daca vede lumina. Evaluarea vederii de aproape se face folosind caractere standard plasate la 30 cm.
Campurile zuale: Roga pacientul sa priveasca la nasul tau si sa precizeze atunci cand sesizeaza patrunderea in campul zual (pentru fiecare ochi in parte) a unui deget sau a unui ac de palarie cu capat rosu (celalalt ochi fiind acoperit). Prin atie cu campul tau zual vei putea depista defectele majore. Pentru testarea cu precizie a campurilor zuale este necesara perimetria. Trebuie testat si conturul defectului de camp zual.
Oftalmoscopia: Ofera informatii asupra structurilor oculare aflate in spatele irisului. Aseaza-te in fata pacientului care fixeaza un obiect adecvat. Foloseste ochiul tau drept pentru a examina ochiul drept al pacientului (si stangul pentru ochiul stang al pacientului). incepe cu numerele + mari (rosu) pentru a depista opacitatile cristalinului. in cazul unui ochi normal se observa un reflex rosu (o stralucire rosie) pana cand lumina este focalizata pe retina. Absenta reflexului rosu apare in cazul cataractelor dense si a
hemoragiilor intraoculare. Cand fasciculul este focalizat pe retina, examineaza cu atentie discul optic (trebuie sa aiba limite precise si o depresiune centrala, p.578). Noteaza paloarea sau edemul. Dilata pupila (p.594) pentru a examina vasele si macula (roaga sa priveasca spre fasciculul luminos).
Examenul cu lampa cu fanta: Se foloseste in spitale, realizeaza o amplificare a imaginii corneei (pentru depistarea corpilor straini si eroziunilor). Edentiaza bine depozitele existente in camera anterioara si posterioara (in irita). Procedeele tonometrice permit masurarea presiunii intraoculare.
