HIPOACUZIA
Hipoacuzia sau
surditatea este scaderea acuitatii auditive uni sau bilaterala, iar cand
auzul este pierdut complet o denumim cofoza.
Dupa mecanismul de producere hipoacuzia este de trei tipuri:
de transmisie prin afectarea transmisiei sunetului prin urechea externa si urechea medie
de perceptie sau de receptie( de tip neurosenzoriaL) prin afectarea receptiei sunetului la nivelul urechii interne sau a transmisiei precare a influxului nervos pe nerv sau prin viciu de perceptie corticala
de tip mixt
Hipoacuzia de transmisie
1.Caractere:
acumetria fonica:
auz diminuat pentru vocea soptita
auz putin diminuat pentru vocea de conversatie
acumetria instrumentala:
campul auditiv releva o scadere de auz pentru tonurile joase
proba Weber lateralizata la urechea bolnava
proba Schwabach-prelungit
proba Rinne-negativ
audiometria tonala,Fig.nr. 6
denota o ridicare a pragurilor in conducerea aeriana aproximativ egala pentru toate frecventele sau cu o accentuare pentru cele joase, iar curba conducerii osoase este normala
Cantitativ pierderea de auz maxima este de 65 dB, situatie in care vocea de conversatie se mai aude.
2. Etiologie:
Boli ale pavilionului si ale conductului auditiv extern:
atrezii
stenoze
corpi straini
inflamatii
tumori benigne si maligne
Boli ale timpanului
perforatii traumatice
sechele cicatriceale
inflamatii acute cu timpanul in stadiul preperforativ
perforatii in otite
Boli ale lantului osicular
malformatii
imobilizari prin sechele cicatriceale sau otoscleroza
intreruperi ale lantului prin traumatism sau supuratii auriculare
Boli prin
tulburari ale presiunii tubare
barotraumatismele
obstructii tubare
otita seroasa
Hipoacuzia de perceptie (neurosenzorialA)
1.Caractere
acumetria fonica:
auz diminuat pentru vocea de conversatie
auz abolit pentru vocea soptita
acumetria instrumentala
campul auditiv arata o scadere a auzului pentru tonurile inalte
proba Weber-lateralizat la urechea sanatoasa
proba Schwabach-scurtata
proba Rinne-pozitiv scurtata
audiometria tonala,Fig.nr 7
arata o ridicare a pragurilor curbei aeriene si osoase pentru frecventele inalte
Hipoacuzia neurosenzoriala poate da pierderi de auz de grade diferite pana la cofoza.
2.Etiologie
Leziuni cohleare
malformatii
traumatisme mecanice
trauma sonora
presbiacuzia
ototoxicoza
labirintitele
sindromul Meniere
tulburari vasculare
afectiuni ale urechii medii cu degenerari cohleare
Leziuni radiculare
intoxicatii nervoase
zona Zoster
neurolabirintite
meningonevrite
arahnoidita
tumori ale nervului acusticovestibular
Leziuni centrale prin afectiuni ale sistemului nervos central la nivelul trunchiului cerebral sau cortexului.
HIPERACUZIA
Hiperacuzia, o coborare anormala a pragului de auz, este o afectiune extrem de rara fiind descrisa in isterie.
Hiperacuzia dureroasa, percepere senzitiva nu senzoriala se manifesta prin aparitia unei dureri endaurale, fara ca pragul auditiv sa fie modificat.
Apare in paralizia faciala periferica, in debutul otitelor acute sau in leziunile ligamentare osiculare care determina relaxarea acestora.
AUTOFONIA
Autofonia consta in rezonanta exagerata a propriei voci si o intalnim in leziunile aparatului de transmisie.
ACUFENELE
Acufenele, zgomotele auriculare sau tinitusurile sunt senzatii auditive percepute de bolnav, dar care nu sunt produse in mediul ambiant.
Zgomotele auriculare:
fiziologice, dovedite insa fara importanta practica
patologice obiective (auzite si de mediC) sau subiective (auzite numai de bolnaV)
Acufenele obiective sunt:
generate de
spasme ale musculaturii casei timpanului sau trompei
zgomote (suflurI) vasculare
zgomote in articulatia temporomandibulara
Acufenele subiective, frecvente sunt descrise de bolnav in cele mai diverse si pitoresti feluri si pot fii uni sau bilaterale. Ele au o influenta nefavorabila asupra psihicului bolnavului.
OTALGIA
Otodinia este durerea otica si reprezinta un simptom important in patologia otica atat inflamatorie cat si tumorala.
Otalgia reflexa sau otalgia este generata de afectiuni faringiene, stomatologice sau ale coloanei vertebrale cervicale.
OTOREEA
Otoreea este scurgerea unui lichid patologic din ureche si poate avea un caracter seros, mucos, mucopurulent sau sanghinolent.
Scurgerea de sange din ureche poarta numele de otoragie.
Scurgerea de lichid cefalorahidian prin ureche poarta numele de otolicvoree
SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC
Sindroamele vestibulare sunt periferice sau centrale dupa sediul leziunii (periferica sau centralA) care traduce suferinta din teritoriul aparatului vestibular.
Deci noi ne ocupam de sindroamele vestibulare periferice unde leziunea este la nivelul urechii interne sau pe traiectul nervului vestibular.
Sindroamele vestibulare periferice sunt:
de tip iritativ prin excitatie puternica, intensa a unui vestibul sau cand se produce un dezechilibru important de excitatie intre cele doua vestibule (sindromul Meniere sau labirintita seroasA)
de tip distructiv prin distrugerea anatomica sau functionala a unui vestibul (traumatism cu fractura de stanca sau labirintita supuratA).
Caracterele sindromului vestibular de tip periferic:
Vertijul este o senzatie falsa de deplasare a persoanei sau a obiectelor.
Vertijul periferic este net, amplu, paroxistic, rotator, de cele mai multe ori in plan orizontal si este insotit de tulburari neurovegetative: greturi, varsaturi, transpiratie, paloare, tahicardie la care se adauga si o stare psihica greu de definit cu anxietate, neliniste.
Tulburarile de echilibru constau in tendinta de cadere de partea vestibulului hipovalent (de aceeasi parte cu secusa lenta a nistagmusuluI).
Nistagmusul este amplu, unilateral, paroxistic, orizontal-rotator.
Hipoacuzia neurosenzoriala acompaniaza de obicei sindromul vestibular de tip periferic.
Deviatiile segmentare sunt toate de o singura parte . In sindromul vestibular periferic de tip iritativ deviatiile segmentare sunt de partea sanatoasa , nistagmusul bate de partea urechii bolnave, iar in sindromul vestibular periferic de tip distructiv deviatiile segmentare sunt orientate de partea bolnava, iar nistagmusul bate spre partea sanatoasa, astfel realizandu-se ceea ce numim generic un sindrom armonios.
MALFORMATIILE URECHII
Malformatiile urechii pot fi izolate, ale fiecarui segment al urechii sau asociate intre ele, fiind produse de vicii de dezvoltare ale primelor doua arcuri branhiale.
Etiologia lor recunoaste: ereditatea, administrarea de medicamente teratogene,
infectiile materne, traumatismele
MALFORMATIILE PAVILIONULUI
Absenta totala a pavilionului auricular
Urechea in ansa (urechea decolata sau urechea bleagA) este cea mai des intalnita malformatie a urechii externe. Este determinata de implantare vicioasa a pavilionului (unilaterala in 30% cazurI), si se rezolva chirurgical la varsta prescolara.
Macrotia-pavilion auricular exagerat de mare total sau numai a portiunii sale superioare. Tratamentul este chirurgical.
Microtia-pavilion redus in volum pana la un mugure cartilaginos. Tratamentul este chirurgical, prin interventii succesive, dificile si cu rezultate indoielnice sau preferabil prin proteze din material plastic.
Poliotia este caracterizata prin prezenta unor rudimente cartilaginoase suplimentare situate sub pavilion sau pretragian.
Lobulul bifid sau lobulul hipertrofiat sunt congenitale sau post-traumatice si se rezolva deasemenea chirurgical.
Fistulele congenitale preauriculare cu sediul deasupra tragusului (coloboma auriS) pot fii uni sau bilaterale. Tratamentul este chirurgical.
MALFORMATIILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Malformatiile conductului auditiv extern sunt congenitale sau dobandite si de multe ori acompaniaza malformatiile pavilionului.
Atreziile membranoase sau osoase sunt cele mai frecvente si tratamentul este chirurgical. Se foreaza un nou conduct cu freza si se tapeteaza cu o grefa libera de tegument.
Stenozele conductului sunt dobandite si apar in urma unor inflamatii sau traumatisme (mecanice, arsurI).
MALFORMATIILE URECHII MEDII
Malformatiile urechii medii pot fii izolate (aplazia minoR) sau sa insoteasca malformatiile urechii externe, mai exact ale conductului auditiv extern.
Cel mai des intalnim malformatii osiculare sau ale ferestrelor avand ca simptom principal hipoacuzia de transmisie.
Tot aici sunt catalogate si dehiscentele canalului nervului facial.
Pentru toate tratamentul este chirurgical sau in caz de nereusita, protezare auditiva.
MALFORMATIILE URECHII INTERNE
Malformatiile urechii interne sunt reprezentate de displazii ale labirintului membranos sau osos si pentru ca originea urechii interne este diferita, pot fii independente, neasociate malformatiilor urechii externe sau medii.
Displazia Sheibe reprezinta 70% din cazurile cu surditate ereditara si trebuie subliniat ca
rubeola materna produce 30% din cazuri.
Prematuritatea, traumatismul obstetrical, icterul nuclear prin incompatibilitatea Rh sau anoxia la
nastere nu pot fii practic incriminate pentru ca organogeneza urechii se produce in primele trei luni de sarcina.
Tratamentul se face in scoli speciale pentru copiii hipoacuzici de catre profesori defectologi care reusesc sa demutizeze acesti copii, oferindu-le sansa unei dezvoltari intelectuale normale.
