Foscarnetul (acid fosfonoformic) este un pirofosfat continand componente care sunt puternic inhibitore pentru virusurile herpetice, inclusiv CMV. El inhiba ADN polimeraza virala la nivelul situsurilor de legare a pirofosfatului, la concentratii care au un efect relativ mic asupra polimerazelor celulare. Deoarece foscarnetul nu necesita fosforilare pentru a-si exercita actiunea, el este activ impotriva izolatelor de HSV si VZV rezistente la acyclovir datorita deficientelor in timidin kinaza si impotriva majoritatii izolatelor de CMV rezistente la ganciclovir. Foscarnetul inhiba, de asemenea, revers transcriptaza virusului imunodeficientei umane (HIV) si este activ impotriva HIV in vivo.
Foscarnetul este putin solubil si trebuie administrat intravenos intr-o solutie diluata, perfuzata 1-2 ore. Timpul plasmatic de injumatatire al foscarnetului este 3-5 ore si creste cu reducerea functiei renale, deoarece medicamentul este eliminat, in principal, pe cale renala. S-a estimat ca 10-28% din doza poate fi depozitata in os, unde poate persista luni de zile. in general, doza initiala este de 60 mg/kg la 8 ore, timp de 14-21 zile, urmata de o doza de intretinere de 90-l20 mg/kg, administrata o data pe zi.
Foscarnetul este autorizat pentru tratamentul retinitelor cu CMV la pacientii cu SIDA. intr-un studiu clinic ativ, el pare a avea o eficacitate similara cu ganciclovirul in retinita cu CMV, dar este asociat cu o supravietuire mai lunga, posibil datorita activitatii sale anti-HIV. Administrarea intraoculara de foscarnet a fost folosita pentru tratarea retinitei cu CMV. Foscarnetul a fost, de asemenea, incercat in tratamentul infectiilor cu HSV si VZV rezistente la acyclovir, ca si in
infectiile cu CMV rezistente la ganciclovir, desi rezistenta la foscarnet a fost raportata la izolatele CMV in timpul terapiei.
Toxicitatea majora a foscarnetului este reprezentata de afectarea renala, de aceea functia renala va fi atent monitorizata, in special la inceputul tratamentului. Deoarece foscarnetul leaga ionii metalelor divalente, pot aparea hipocalcemie, hipomagnezemie, hipopotasemie si hipo- sau hiperfosfatemie. Hidratarea salina si perfuzia lenta par sa protejeze pacientul impotriva nefrotoxicitatii si tulburarilor electrolitice. Desi au fost observate anomalii hematologice (cel mai frecvent, anemia), foscarnetul nu are in general actiune mielosupresoare, si poate fi administrat concomitent cu medicamente mielosupresoare ca zidodina.