MANIFESTARI
Cele mai multe infectii cu virusul polio sunt asimptomatice. Dupa o perioada de incubatie de 3 pana la 6 zile, aproape 5% dintre pacienti fac o boala minora (poliomielita aborti) manifestata prin febra, stare de rau general, dureri in faringiene, anorexie, mialgii si dureri de modulul Aceste simptome se remit de obicei in 3 zile. Aproape 1 % dintre pacienti se prezinta cu meningite aseptice (poliomielita neparalitica). Examinarea LCR pune in evidenta o pleiocitoza limfocitara, un nivel normal al glucozei si un nivel normal sau usor ridicat al proteinelor; leucocitele polimorfonucleare din LCR pot fi prezente in stadiul incipient. La unii pacienti, in special la copii, starea de rau general si
febra preced instalarea meningitei aseptice.
Cea mai putin obisnuita forma de prezentare este cea a bolii paralitice. Dupa una sau mai multe zile, semnele meningitei aseptice sunt urmate de dureri severe cervico-dorso-lombare si musculare si de instalarea rapida sau gradata a unei slabiciuni motorii. in unele cazuri boala pare a fi bifazica, cu meningita aseptica, urmata mai intai de o recuperare aparenta iar mai apoi (o zi sau doua mai tarziu) de revenirea febrei si de dezvoltarea paraliziei; aceasta forma este mai frecventa in randul copiilor decat adultilor. Scaderea fortei musculare este in general asimetrica, localizata mai mult proximal decat distal si poate implica membrele inferioare (cel mai obisnuit); bratele sau muschii abdominali, toracici sau bulbari. Paralizia se dezvolta in timpul fazei febrile a bolii si de obicei nu progreseaza dupa defervescenta. Poate aparea, de asemenea, retentie urinara. Examinarea pune in evidenta scaderea fortei musculare, fasciculatii, scaderea tonusului muscular si reflexe reduse sau absente in zonele afectate. Hiperreflexia tranzitorie precede uneori pierderea reflexelor. Pacientii acuza frecvent simptome senzoriale, dar testele senzoriale obiective furnizeaza de obicei rezultate normale. Paralizia bulbara conduce la disf agie, dificultati in eliminarea secretiilor sau disfonie. Pot aparea
insuficienta respiratorie datorata aspiratiei, implicarii centrului respirator din bulb sau paralizarii nervilor frenic sau intercostal, iar implicarea severa a bulbului poate conduce la colaps circulator. Cei mai multi dintre pacientii cu
paralizie isi recupereaza unele functii in cate saptamani sau luni dupa infectare. Aproape doua treimi dintre pacienti au sechele neurologice reziduale.
Boala paralitica este mai obisnuita in randul persoanelor in rsta, al femeilor gravide si al persoanelor care fac eforturi intense sau sufera un traumatism in timpul simptomelor SNC. Amigdalectomia predispune la poliomielite bulbare, iar injectiile intramusculare cresc riscul paraliziilor la nivelul membrelor implicate.In prezent, singurele cazuri de poliomielita in Statele Unite se datoreaza ccinului cu virus polio viu; in fiecare an sunt raportate 5 pana la 10 astfel de cazuri. Aproape jumatate din aceste cazuri apar la cei ccinati; boala indusa prin ccinare este cea mai frecventa in randul sugarilor dupa prima doza. Interlul mediu de la ccinare pana la aparitia simptomelor este de trei saptamani. Majoritatea celorlalte cazuri apar prin contactele apropiate cu acesti pacienti - de obicei persoane in rsta de peste 20 de ani care nu au primit o doza intreaga de ccin. Aproape 5% din cazurile de poliomielita asociata ccinurilor apar la membrii comunitatii care n-au avut contact direct cunoscut cu cei ccinati. Aproape 15% dintre toate cazurile de poliomielita asociata ccinurilor implica copii sau adulti imunodeficienti, majoritatea cu hipo- sau agamaglobulineinie. La acesti pacienti interlul mediu intre ccinare si aparitia simptomelor este de 6 saptamani, dar boala poate aparea pana la 6 luni dupa ccinare. Riscul aparitiei poliomielitei dupa ccinarea orala este estimat la 1 caz / 2,5 milioane doze administrate. Riscul aparitiei bolii paralitice dupa ccinarea orala este de aproape 2000 de ori mai crescut in randul pacientilor imunodeficienti decat in randul copiilor imuno-competenti.
Sindromul postpolio se prezinta ca un nou episod de scadere a fortei musculare, fatigabilitate, fasciculatii si dureri cu atrofie asociata a grupei musculare afectate in timpul bolii paralitice initiale, avuta cu 20 pana la 30 ani in urma. Debutul este insidios, iar deficitul motor se extinde uneori spre muschii care nu au fost afectati in timpul bolii initiale. Prognosticul este in general bun; evolutia spre agrare a deficitului motor este in general lenta, cu o perioada de stagnare ce poate dura de la 1 pana la 10 ani. Se crede ca sindromul se datoreaza disfunctiei progresive si pierderii neuronilor motori care au compensat functia neuronilor pierduti in timpul infectiei de origine, si nu unei infectii persistente sau reactite cu virusul polio.
PREVENIRE SI ERADICARE ( de asemenea modulul 122) Dupa un rf de 57.879 cazuri de poliomielita in Statele Unite in 1952, introducerea ccinului inactit in 1955 si a ccinului oral in 1961 a eradicat in final in emisfera vestica boala datorata virusului polio de tip salbatic. Asemenea boala nu a mai fost inregistrata in Statele Unite din 1979, cand au aparut cazuri in randul grupurilor religioase care au refuzat imunizarea. In emisfera vestica, paralizia datorata virusului polio de tip salbatic a fost ultima data inregistrata in 1991.In 199 8, Org anizatia Mondiala a Sanatatii a adoptat o rezolutie pentru eradicarea poliomielitei pana in anul 2000. Din 1985 pana in 1994, numarul cazurilor a scazut in lume cu 84%, cu 6241 cazuri raportate in 1994 in 51 de tari. Peste 70% din cazurile din lume au fost de pe subcontinentul indian; izbucnirile de poliomielita in Europa si America de Nord au fost puse pe seama cazurilor importate din aceasta regiune. Poliomielita inca apare in Africa sub-sahariana si in unele parti ale Asiei (incluzand cate republici din fosta Uniune Sovietica) si este o sursa de ingrijorare pentru calatorii din acste regiuni neimunizati sau imunizati partial. Cu siguranta, eradicarea globala a virusului polio este necesara pentru eliminarea riscului importarii virusului salbatic. Se crede ca izbucnirile de poliomielita au fost inlesnite de rata suboptimala a ccinarii, existenta grupurilor izolate de copii neccinati,
supraaglomerare si conditii sanitare precare, conditiile improprii de pastrare a ccinurilor si nivelul scazut de raspuns la unul din serotipurile din ccin.
Pentru realizarea ccinului oral viu antipolio (VPO) continand toate cele trei serotipuri, virusul de tip salbatic a fost atenuat prin trecerea in culturi de celule
renale de maimute. Subtipurile din VPO se deosebesc de subtipul salbatic printr-un numar limitat de modificari ale nucleotidelor (respectiv mai putin de 60). Doze multiple sunt necesare pentru a asigura infectia si dezvoltarea imunitatii la toate cele trei serotipuri. VPO este administrat la 2, 4 si 6 pana la 18 luni si la rsta de 4 pana la 6 ani. in timp ce injectiile intramusculare ale altor ccinuri (vii sau atenuate) pot fi administrate concomitent cu VPO, injectiile intramusculare care nu sunt necesare trebuie evitate pe parcursul primei luni de dupa ccinare, din cauza riscului paraliziei asociate ccinului.
Vaccinul inactit antipolio (VPI) este generat prin inactirea cu formaldehida a celor trei serotipuri de virus polio viu. Din 1988, in Statele Unite a devenit disponibil un ccin inactit antipolio cu putere crescuta (potentat- VPI-p). VPI-p este recomandat adultilor datorita gradului usor mai mare de risc de paralizie cu VPO la adulti decat la copii. Atat copin, cat si adultii imunizati cu VPI-p trebuie sa primeasca trei doze; copin trebuie sa primeasca o a patra doza cand merg la scoala. Indicatiile si contraindicatiile curente pentru ccinurile VPO si VPI-p sunt prezentate in elul 195-l.
Eficienta ccinului VPO dupa trei doze este estimat la aproape 100%. VPO si VPI-p induc
anticorpi care persista cel putin 5 ani. Ambele ccinuri induc anticorpi IgG si IgA. ativ cu cei ce primesc VPI-p, cei care primesc VPO raspandesc mai putini virusuri si dezvolta reinfectia cu virusul salbatic mai putin frecvent dupa expunerea la virusul polio. Desi VPI-p este sigur si eficare, VPO a fost folosit in imunizarea de rutina in Statele Unite, datorita administrarii usoare, costului redus si inducerii imunitatii intestinale, and ca rezultat reducerea riscului transmisiei in comunitate a virusului salbatic. in timp ce VPO a fost ccinul de electie pentru imunizarea copiilor in Statele Unite, CDC a recomandat la sfarsitul anului 1996 un program secvential de ccinare a copiilor, compus din doua doze de VPI-p, urmate de doua doze de VPO. Un program de patru doze fie de VPI-p, fie de VPO este o optiune accepila care poate fi preferata in anumite circumstante. Se asteapta ca ccinarea in
regim secvential sa reduca numarul cazurilor
de poliomielita asociata ccinurilor CU 50 pana la 75%.
