Cucerirea imperiului incas a pus in contact pe conchistadorii spanioli cu frunzele arbustului Erythroxylon Coca, considerat ca fiind un dar al zeului Manco Capac, fiul soarelui, ca simpatie pentru suferinta oamenilor. Relatarile contemporanilor ca si studiile antropologice au demonstrat folosirea amestecului de frunze de coca si sali la tratarea ranilor, procedura ce schiteaza
anestezia locala (2).
Anestezia spinala
Rahianestezia
Inventarea seringii de sticla si a acului hipodermic ca si punerea in evidenta a proprietatilor analgetice ale cocainei, de catre Koller in 1884, au fost pasii premergatori aparitiei anesteziei spinale.
In 1885, Corning, care era neurolog, administreaza primul
cocaina Tn spatiul subarahnoidian, dar in mod accidental si fara sa-si dea prea bine seama ce face. Rezultatul fiind spectacular, Corning sensibilizat continua experimentele, care din pacate nu au mai avut aceleasi rezultate. Premisa de la care pornea era total eronata, el credea ca administrarea
cocainei intre doua apofize spinoase ar fi urmata de absorbirea ei de catre vene si transferata "in inima maduvei, provocand anestezia fibrelor senzitive si poate a celor motorii\" (4). De altfel, chiar Wood, inventatorul, in 1853 al acului hipodermic, era convins ca inventia sa nu reprezinta decat mijlocul tehnic de a depune morfina in vecinatatea fibrelor nervoase ce conduc durerea, numerosi practicieni ai timpului crezand ca administrarea morfinei langa leziunea responsabila de durere, ii mareste acesteia eficacitatea.
Metoda intrucat laborioasa (folosea un reper mobil montat pe ac), lipsa de tehnica (seringa era plina cu solutia de cocaina), lipsa de precizie a masuratorii (20 de picaturi de cocaina 2%), dar in special lipsa unui scop precis au condus pe contemporani la ignorarea experientelor lui Corning.In 1891, Essex Wynter descrie pe scurt obsertia asupra a 4 bolnavi la care practica
punctie lombara cu un tub Soutney (utilizat in tratamentul edemului si a ascitei) cu scopul de a drena continuu lichidul cefalorahidian pentru tratarea hipertensiunii intracraniene, asociata unei meningite tuberculoase, descriind scurgerea lichidului cefalorahidian ca semn patognomonic de reperare a spatiului subarahnoidian.
Cate luni mai tarziu, cunoscand si lucrarea lui Wynter, Quincke descrie tehnica punctiei lombare, labila si astazi (4). in 1899, publica o lucrare in care descrie 6 cazuri de bolnavi care au primit 10-20 mg cocaina in spatiul subarahnoidian, in scop anestezic, pentru interventii chirurgicale pe membrul inferior, primul fiind anesteziat la 16 august 1898.
Epoca de pionerat, Bier si asistentul sau Hilde-brand, experimenteaza pe ei insisi efectele cocainei administrate subdural, ajungand la concluzia ca cefaleea si
greata sunt legate de pierderea de LCR in timpul punctiei, amendate in decubit dorsal, iar rsaturile violente ale lui Hildebrand datorandu-se unei iritatii meningeale (3).
Tuffier injecteaza, pentru prima data, cocaina in sacul durai pentru a ameliora durerile provocate de un sarcom de gamba, rezultatele fiind remarcabile dar limitate in timp. Un articol ulterior, din 1901, al
aceluiasi autor, demonstreaza importanta masurilor de asepsie, a inaltimii punctiei ca si a pozitiei bolnavului imediat dupa punctie, reusind astfel sa extinda aria interventiilor chirurgicale de la membrele inferioare si perineu la rinichi, stomac si san (4,5).In 1907 Barker, profesor de chirurgie, la London\'s University College Hospital, publica primul articol dintr-o serie de 3, in British Medical Journal, in care aprofundeaza cercetarile clinice asupra anesteziei spinale. A folosit o solutie de stoina-glucoza izotona, gandind ca toate solutiile injectate trebuie sa aiba aceeasi osmolaritate cu cea a plasmei. A subliniat importanta acuratetei tehnice, recomandand ca bizoul acului sau al canulei sa se gaseasca in intregime in interiorul spatiului durai, pentru a nu se pierde solutia in spatiul peridural. insista, de asemeni, ca seringa si acul folosite sa fie rezerte numai rahianesteziei. Preconizeaza calea mediana de abord a spatiului durai. Un alt chirurg englez, Dean, preconizeaza folosirea rahianesteziei in urgenta, articolul sau continand si prima referire la perfuzia din timpul rahianesteziei pentru tratarea hipotensiunii. (4)
Este o onoare a aminti aportul scolii medicale romanesti, Thoma ionescu descriind intr-un articol in Britsh Medical Journal, in 1909, tehnica de punctie durala cervicala, anestezia
cervicala realizata folosind-o in interventiile pe craniu, fata si gat.
Cunoscand la inceputul secolului o perioada de ant, rahianestezia a fost explorata si dincolo de limitele sale. Blocul simpatic intins,
hipotensiunea majora ca manifestare clinica, au putut fi tratate cu succes dupa introducerea in practica medicala a efedrinei, principiu activ al tei "ma huang\", izolat si purificat de Nagai, in 1887 (7,8). Tot in aceasta ordine de idei, rahianestezia totala (rahianestezia masi - Vehrs - 1934) (5), a fost acceptata cu entuziasm de unii autori, ca tehnica anestezica de reducere a pierderilor sangvine intraoperatorii, dar si respinsa brutal de altii, fiind considerata drept complicatia majora a ei. Cert este ca aceasta tehnica a stat la baza aparitiei tehnicii de hipotensiune controlata (6).
Noile anestezice locale au impus rahianestazia; G. Pitkin, in 1927, folosea doua substante: Spino-caina (hipobara) si Gravicaina (hiperbara), amandoua and ca substanta acti procaina, sintetizata de Einhorn in 1904.
Timpul de actiune relativ scazut al primelor anestezice locale (cocaina, tropocaina, stoina, procaina) ca si insatisfactia asociatiei lor cu adrenalina, a condus dupa primul razboi mondial la aparitia
