Bolile inflamatorii pancreatice pot fi acute sau cronice. Cu toate ca exista date suficiente in ceea ce priveste frecventa pancreatitei acute (circa 5.000 de noi cazuri pe an in Statele Unite, cu o mortalitate de circa 10%), numarul pacientilor care sufera de pancreatita acuta recurenta sau pancreatita cronica nu este silit cu exactitate. Nu este disponibil decat un studiu prospectiasupra incidentei pancreatitei cronice; acesta a aratat o incidenta de 8,2 cazuri noi la 100.000 locuitori pe an si o prevalenta de 26,4 cazuri la 100.000 locuitori. Aceste cifre probabil subestimeaza considerabil incidenta si prevalenta reala, atat timp cat pancreatita neindusa de consumul de alcool a fost in mare masura ignorata. La autopsie, prevalenta pancreatitei cronice variaza intre 0,04 si 5%. Relativa inaccesibilitate a pancreasului la examinarea directa si nespecificitatea durerii abdominale asociata pan-
creatitei fac diagnosticul pancreatitei dificil si, de regula, dependent de cresterea nivelurilor amilazei serice. Multi dintre pacientii cu pancreatita cronica nu au niveluri ridicate ale amilazemiei. Unii dintre pacientii cu pancreatita cronica dezvolta semne si simptome de
insuficienta pancreatica exocrina, astfel putand fi demonstrata in mod obiectiboala pancreatica. Totusi, functia pancreatica exocrina poseda un mare rezervor functional. Pentru aparitia maldigestiei grasimilor si proteinelor, trebuie ca peste 90% din pancreas sa fie afectat. Chiar si testul de stimulare cu secretina, care reprezinta cea mai sensibila metoda de evaluare a functiei pancreatice exocrine, devine probabil anormal abia atunci cand este pierduta peste 60% din functia exocrina. Testele neinvazive, indirecte, ale functiei pancreatice exocrine (bentiro-mid, tripsinogen seric) sunt mult mai frecvent anormale la pacientii cu boala pancreatica evidenta, ca de exemplu, prezenta calcificarilor pancreatice, steatoreei sau diabetului zaharat, decat la cei cu boala oculta. Astfel, numarul pacientilor cu disfunctie exocrina subclinica (cu o diminuare a functiei exocrine cu mai putin de 90%) ramane necunoscut.
Manifestarile clinice ale pancreatitei acute si cronice si ale insuficientei pancreatice sunt variabile. Astfel, pacientii se pot prezenta cu hipertrigliceridemie, malabsorbtie de vitamina B12, hipercalcemie, hipocalcemie, hiperglicemie, ascita, revarsate pleurale si
durere abdominala cronica cu valori normale ale amilazemiei. intr-adevar, daca clinicianul suspicioneaza diagnosticul de pancreatita numai atunci cand pacientul prezinta o simptomatologie clinica clasica (durere epigastrica severa, continua, care iradiaza in spate, in paralel cu o crestere a amilazelor serice), doar o mica parte dintre pacienti pot fi diagnosticati corect.
Asa cum se subliniaza in modulul 304, atat etiologia, cat si manifestarile clinice ale pancreatitei sunt destul de variate. Cu toate ca se considera ca pancreatita este frecvent secundara abuzului de alcool si afectiunilor tractului biliar, ea poate fi cauzata, de asemenea, de medicamente, traumatisme si infectii
virale si poate fi asociata cu boli meolice si ale tesutului conjunctiv. La aproximati20% dintre pacientii cu pancreatita acuta si la 25-40% dintre pacientii cu pancreatita cronica etiologia ramane necunoscuta.
