Primul sistem de antigene de grup sanguin, identificat in 1900, a fost sistemul ABO, cel mai important pentru medicina transfuzionala. Grupele majore ale acestui sistem sunt A, B, AB si O. Aceasta din urma, include globulele rosii care nu au nici antigen A, nici antigen B. Antigenele sunt constituite din hidrati de carbon care sunt atasati la un schelet precursor si pot fi gasite pe membrana celulara fie sub forma de glicosfingolipide, fie ca glicoproteine, si sunt secretate in plasma si in
lichidele biologice sub forma de glicoproteine. Substanta H este precursorul imediat la care se adauga antigenele A si B. Substanta H se formeaza prin adaugarea de fucoza la glicolipid sau la structura glicoproteica. Adaugarea ulterioara a W-acetilga-lactozaminei formeaza antigenul A, in timp ce adaugarea de galactoza produce antigenul B
Genele care determina fenotipurile A si B se gasesc pe cromozomul 9p si sunt exprimate in maniera mendeliana codominanta. Produsele genice sunt glicozil-transferaze care confera capacitate enzimatica de atasare a carbohidratului antigenic specific. Persoanele carora le lipsesc transferazele "A\" Si ,3\" sunt de tip fenotipic "O\", in timp ce acelea care mostenesc ambele transferaze sunt de tip "AB\". Rareori, unor persoane le lipseste gena H, care codifica sinteza fucozo-transferazei, si nu pot sintetiza substanta H. Acestia sunt homo-zigoti pentru alela h muta (hh) si au fenotipul Bombay (Oh).
Sistemul ABO al grupelor sanguine este important deoarece, practic, toti indivizii produc
anticorpi fata de antigenul glucidic ABH care le lipseste. Anticorpii naturali anti-A si anti-B au fost denumiti izoaglutinine. Astfel, persoanele de tip A produc anti-B, in timp ce persoanele de tip B produc anti-A. La persoanele din grupul AB, nu se gaseste nici una din izoaglutinine, in timp ce persoanele ce apartin grupei O produc atat anti-A, cat si anti-B. Astfel, persoanele din grupa AB sunt "receptori unirsali\", deoarece nu au anticorpi impotriva fenotipului ABO, in timp ce persoanele din grupa O pot dona sange practic tuturor receptorilor, deoarece celulele lor nu sunt recunoscute de nici una din izoaglutininele ABO. Rarele persoane cu fenotip Bombay produc
anticorpi fata de substanta H (prezenta pe toate globulele rosii, cu exceptia celor cu fenotip hh), ca si fata de ambele antigene A si B, si sunt, deci, compatibile numai cu alti donatori hh.
La majoritatea persoanelor, antigenele A si B sunt secretate de catre celule si sunt prezente in circulatie. Persoanele nonsecretorii sunt susceptibile la o serie de infectii (Candida albicans, Neisseria meningitidis, Streptococcuspneumoniae, Haemophilus influenzae). Multe organisme se pot lega de polizaharidele de pe celule; antigenele solubile de grup sanguin pot bloca aceasta legare.
SISTEMUL Rh Sistemul Rh este al doilea sistem de grup sanguin din punct de dere al importantei pentru controlul pretransfuzional. Antigenele Rh se gasesc pe o proteina de 30-32 kDa din membranele globulelor rosii, o proteina care nu are o functie definita. Desi au fost descrise mai mult de 40 de antigene din sistemul Rh, imensa majoritate a fenotipurilor se datoreaza la cinci determinanti. Prezenta antigenului D confera "pozitivitate\" in sistemul Rh, in timp ce persoanele carora le lipseste antigenul D sunt Rh-negati. De asemenea, pe proteina Rh se gasesc doua perechi de alele antigenice, E/e si C/c. Cele trei gene Rh, E/e, D si C/c sunt dispuse in tandem pe cromozomul 1 si sunt mostenite ca haplotip, adica cDE sau Cde. Doua haplotipuri pot determina exprimarea fenotipica a doua-cinci antigene Rh.
Antigenul D este un alloantigen puternic. Aproximativ 15% din indivizi nu au acest antigen. Expunerea acestor persoane Rh-negati fie chiar la cantitati mici de celule Rh-poziti, prin transfuzie sau prin sarcina, poate aa drept rezultat producerea de alloanticorpi anti-D.
