Al optulea nerv cranian are doua componente, una sti -bulara si una auditiva. Simptomele si semnele afectarii portiunii stibulare sunt discutate in modulul 20 si in aceasta sectiune. Nervul auditiv si afectiunile sale sunt discutate in modulul 29.
SINDROMUL MENIERE Boala Meniere, sau sindromul Meniere, este numele dat rtijului recurent asociat cu tinitus si surditate progresiva. Tinitusul si/sau
surditatea pot fi absente in timpul atacului (atacurilor) initial(e) de rtij, dar in mod invariabil apar pe masura ce boala evolueaza progresiv si au o seritate crescuta in timpul unui atac acut. in formele mai usoare ale sindromului, pacientul se poate ge mai mult de un disconfort cefalic, de o usoara insilitate si de o dificultate de concentrare decat de rtij si poate fi considerat ca fiind anxios sau deprimat. Cu conditia ca surditatea sa nu fie completa, poate fi demonstrat fenomenul de refacere ( modulul 29).
Boala Meniere isi are debutul cel mai frecnt in deceniul al cincilea de viata, desi adultii mai tineri si varstnicii nu sunt crutati. Modificarile morfopatologice sunt considerate ca fiind constituite dintr-o dilatatie a sistemului endolimfatic care duce la o degenerescenta a celulelor ciliare delicate stibulare si cohleare. Relatia dintre aceste modificari morfopatologice si
tulburari paroxistice ale functiei labirintice este necunoscuta.
TRATAMENTIn timpul episodului acut, repausul la pat este cel mai eficient tratament, din moment ce pacientul de obicei poate gasi o pozitie in care rtijul este minim. Dimenhidrinatul, ciclizina sau meclizina in doze de 25 pana la 50 mg administrate de trei ori pe zi sunt utile in tratamentul atacurilor prelungite. O
dieta hiposodata inca este folosita in tratament, dar valoarea sa este dificil de apreciat. Sedatile usoare pot fi utile la pacientii anxiosi intre atacuri. De obicei surditatea este unilaterala si progresiva, iar atunci cand este completa, atacurile de rtij inceteaza. Totusi, evolutia este variabila, iar daca atacurile persista intr-o maniera sera, o ameliorare permanenta se poate obtine prin distrugerea chirurgicala a labirintului sau prin sectionarea portiunii stibulare a nervului opt situata intracranian.
VERTIJUL POZITIONAL BENIGN
O alta tulburare a functiei labirintice este caracterizata prin aparitia de rtij paroxistic si nistagmus la adoptarea anumitor pozitii critice ale capului. Acesta este rtijul pozitional al lui Barany, de asa-numitul tip paroxistic benign ( modulul 20). In cazurile refractare, in care atacurile continua, pot fi utile exercitiile pentru aparatul stibular.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL VERTIJULUI Exista mai multe cauze de rtij acut, cum ar fi labirintita purulenta care complica meningita, labirintita seroasa datorata infectiei urechii medii, "labirintita toxica\" datorata intoxicatiilor cu diferite substante (de exemplu cu alcool, chinina, strepto-micina, gentamicina si alte antibiotice), raul de miscare, traumatismele si
hemoragiile din urechea interna. in aceste cazuri, atacurile de rtij tind sa dureze mai mult decat in forma recurenta, dar in alte cazuri simptomele sunt similare. Antibioticele aminoglicozidice pot leza celulele ciliate fine ale organelor terminale stibulare si produc o tulburare permanenta de echilibru (ca si de auz), in special la pacientii mai varstnici ( de asemenea modulul 20).
A fost descris un sindrom clinic dramatic, caracterizat prin debutul brusc cu rtij ser,
greata si
varsaturi fara tinitus sau pierderea auzului. Vertijul persista mai multe zile sau saptamani si functia labirintica este disparuta permanent pe o parte. Ocluzia ramurii labirintice a arterei auditi interne ar explica logic acest sindrom, dar pana acum nu s-a obtinut confirmarea morfopatologica sau angiografica a acestei ipoteze.
Vertijul cu originea in nervul stibular poate aparea in boli care afecteaza nervul in osul pietros sau in unghiul cerebelopontin. Cu exceptia faptului ca acesta este mai putin ser si este mai rar paroxistic, are multe din caracteristicile rtijului labirintic. Ramura auditiva adiacenta a celui de-al optulea nerv cranian poate fi de asemenea afectata, lucru care explica asocierea frecnta a rtijului cu tinitus si surditate. Functia nervului cranian opt poate fi alterata de
tumori ale recesului lateral (in special neurinomul acustic), mai putin frecnt de inflamatiameningeala din aceasta regiune si, rareori, de un vas anormal care comprima nervul.
Neuronita stibulara si rtijul recurent benign sunt denumirile aplicate unui sindrom clinic care apare in principal la varstele mijlocii si la adultii tineri (uneori la copii) si este caracterizat de un debut brusc cu rtij, greata, varsaturi, fara diminuarea auzului. Atacurile sunt scurte si lasa pacientul pentru cateva zile cu un rtij pozitional usor. Poate aparea numai o data sau poate sa recidize cu diferite grade de seritate. Cauza este necunoscuta. Tratamentul medical este acelasi ca si pentru boala Meniere.
