O diversitate de boli in plus fata de cele mentionate mai sus pot afecta nervul trigemen. Majoritatea se manifesta cu pierderea sensibilitatii la nivelul fetei sau cu
pareza a muschilor masticatori. Deerea mandibulei la deschiderea gurii indica pareza pterigoidienilor de partea in care deaza mandibula. Tumorile fosei craniene mijlocii (meningioamele), ale nervului trigemen (schwan-noamele) sau ale bazei craniului (tumorile metastatice) pot produce o asociere de semne motorii si senzitive. Leziunile sinusului cavernos pot afecta prima si a doua ramura a nervului trigemen, iar leziunile fisurii orbitale superioare pot afecta prima ramura (oftalmica). Anestezia corneana care le insoteste creste riscul de ulceratie (neurokeratita).
Anestezia obrazului poate fi singura manifestare a malignitatii sistemice. Rareori este intalnita o forma idiopatica de neuropatie trigeminala. Este caracterizata de o senzatie de amorteala si parestezii, uneori bilaterale, cu pierderea sensibilitatii in teritoriul trigemenului, dar fara pareza a muschilor masticatori. De obicei este urmata de recuperare, dar simptomele pot fi suparatoare timp de mai multe luni sau chiar ani. Lepra poate afecta neri trigemeni.
Spasmul tonic al muschilor masticatori, cunoscut sub denumirea de trismus, este un simptom al tetanosului ( modulul 146). Poate aparea de asemenea ca o reactie idiosin-crazica la pacientii tratati cu fenotiazine; gradele mai usoare pot fi asociate bolilor faringelui, ale articulatiei temporo-mandibulare, ale dintilor si ale gingiilor.
