Calciul este un element din grupa metalelor alcalino-teroase care, alaturi de fosfor, este un component mineral major al oaselor. Corpul uman contine aproximativ 1000-1200 g calciu din care 90% in oase si dinti. O mica parte este calciu circulant, din care jumatate este legat de proteine si cealalta jumatate se gaseste sub forma disociata si este difuzibila.
Necesarul zilnic de calciu este de 800 mg, fiind asigurat printr-o
alimentatie echilibrata. Nevoile sunt crescute in perioada de crestere, in
sarcina si in perioada alaptarii.
Absorbtia se face in
duoden si jejunul proximal prin intermediul unei proteine care face parte dintr-un sistem de transport activ. Din calciul ingerat se absoarbe numai 30-40%, restul eliminandu-se prin scaun. Calciul indeplineste numeroase roluri in organism. Calciulextracelular are rol in mentinerea integritatii membranei celulare si regleaza excitabilitatea celulara. Regleaza permeabilitatea membranei pentru K+ si Na+, deficitul creste permeabilitatea, iar excesul o scade. Sub actiunea unor stimuli are loc deschiderea canalelor calcice voltaj-dependente. Dupa deschiderea acestora urmeaza un influx rapid de calciu sau se produce eliberarea acestui ion din depozitele intracelulare.
Dupa cresterea concentratiei intracelulare de Ca++ are loc fixarea ionilor de proteinele receptoare din citoplasma, calmodulina si troponina, prin intermediul carora sunt modulate multe procese biochimice si fiziologice.
Astfel, calciul intervine in activarea unor enzime, in cuplarea excitatiei cu contractia musculara, in procesul de secretie glandulara, are rol in eliberarea mediatorilor chimici si in transmiterea sinaptica.
Calciul intervine in coagularea sangelui, are rol in stimularea inimii si scade permeabilitatea capilara. Este cel mai important element in structura si metabolismul oaselor si ale dintilor. In afara rolului mecanic, oasele constituie un rezervor de calciu si fosfor. Initial, calciul este precipitat pe matricea de colagen a oaselor, sub forma de fosfat de calciu solubil la inceput. Intre acesta si calciul extracelular exista un echilibru. in timp, fosfatul de calciu se transforma in hidroxiapatita insolubila, care reprezinta 99% din calciul osos. Metabolismul calciului si homeostazia sa este controlata de vitamina D, parathormon si calcitonina. Se descriu stari de hipocalcemie si hipercalcemie. in hipocalcemie creste excitabilitatea neuromusculara, cu aparitia fenomenului de tetanie (spasmofiliE). Hipocalcemia de durata duce la mobilizarea calciului osos cu aparitia osteoporozei sau a osteomala'ciei. Un bilant negativ al calciului Ia copii poate duce la rahitism. Hipocalcemia poate sa apara in carente alimentare, malabsorbtie, steatoree, sarcina, alaptare, hipovitaminoza D. Hipocalcemia apare in conditii patologice, de exemplu in
tumori cu metastaze osoase insotite de osteoliza, hiperparatiroidism. In aceste situatii, spade excitabilitatea neuromusculara, poate sa apara
litiaza renala. Unele medicamente sau toxice pot deregla homeostazia calciului. Astfel, dupa administrarea cronica de furosemid, glucocorticosteroizi sau intoxicatii cu fluor, poate apare hipocalcemia. Hipercalcemia poate apare dupa supradozarea unor preparate cu calciu, a vitaminei A, a vitaminei D sau dupa diuretice tiazidice. In anumite carente insotite de tetanie cronica, osteomaIacie, osteoporoza, rahitism, in perioada de sarcina si alaptare, deficitul de calciu se corecteaza prin administrarea de medicamente continand calciu, per os, uneori in asociere cu vitamina D. Administrarea parenterala se face in hiperexcitabilitate neuromusculara, tetanie, anafilaxie, intoxicatii cu fluor si plumb.
Calciul poate produce si reactii adverse, dintre care amintim: gustul neplacut, iritarea tubului digestiv, diareea, formarea de calculi urinari. Dupa administrarea iv, calciul irita vena, iar la administrare paravenoasa poate produce necroza tesutului. In caz de injectare prea rapida, apare senzatia de caldura, transpiratie, hipotensiune arteriala,
aritmii cardiace.
Este contraindicat in hipercalcemie, hipercalciurie, litiaza calcica,
insuficienta renala, hipervitaminoza D, hipertiroidism. Calciul scade absorbtia tetraciclinelor si creste toxicitatea digitalicelor.
Preparate continand calciu sau asocieri sunt foarte multe, amintim doar cateva: Lactat de calciu (Calciu lactiC) comprimate a 500 mg; Glucobionat de calciu (Calciu SandoZ) solutie injectabila de 10% a 10 ml si comprimate efervescente a 500 mg; Gluconat de calciu (Calciu gluconiC) fiole 10% a 10 ml; Clor ura de calciu (Calcedin, ClorocalciN) solutie orala 180 mg/ml etc.
Fosforul. Corpul omenesc contine aproximativ 650 mg fosfor din care 3/4 se afla in oase, impreuna cu calciul. In plasma, in lichidul intra si extracelular si in membranele celulare se gaseste sub forma de fosfati. De asemenea, fosforul intra in compozitia unor substante importante pentru organism ca fosfolipidele, acizii nucleici,adenozinfosfatii etc.
Se absoarbe lent din tubul digestiv, iar in prezenta calciului sialuminiului se formeaza complexe neabsorbabile. Absorbtia este favorizata de pH-ul acid. in sange, fosfatul monosodic (20%) si fosfatul disodic (80%) formeaza un sistem tampon. Se elimina pe cale renala siprin fecale.
Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este
interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii. Termeni
si conditii - Confidentialitatea
datelor
