Cresterea caolismului proteic si reducerea masei musculare reprezinta factori importanti in dezvoltarea oboselii postoperatorii, si a intarzierii globale a recuperarii.
Hipercaolismul este determinat de raspunsul la agresiunea chirurgicala, de imobilizare si de semi-inanitie. Aceste modificari fiziologice, dupa chirurgia majora, pot persista pana la cate luni la bolnavii care primesc o ingrijire de rutina (62).
Masurile terapeutice pentru reducerea caolis-mului si implicit reducerea pierderilor de tesut muscular sunt: reducerea raspunsului la agresiune, mobilizare precoce, electrostimulare musculara si nutritie enterala precoce.
Nutritia enterala si parenterala specializata sunt acum elemente standard ale ingrijirii pacientilor cu stare acuta caolica. Impactul major in practica clinica a nutritiei in terapie intensi este reprezentat de alimentatia enterala. Suplimentarea gluta-minei si utilizarea unor lipide specializate au un potential de reducere a hipercaolismului.
Utilizarea hormonului somatotrop si a altor factori de crestere, ca si administrarea de hormon tiroidian deschid perspective noi in tratamentul starilor caolice acute (98).
Sonda naso-gastrica/tuburi de dren
Unele recomandari postoperatorii acceptate in practica de rutina nu au intotdeauna baza stiintifica, in acest sens utilizarea tuburilor de dren si a sondelor naso-gastrice nu este intotdeauna lidata stiintific si este foarte probabil abuzi.
Prezenta sondei gastrice intarzie reluarea alimentatiei enterale si creste incidenta complicatiilor pulmonare. Tendinta actuala unanim acceptata este reluarea cat mai precoce a alimentatiei enterale (70).
Utilizarea tuburilor de dren in operatii ificate, cum ar fi colecistectomia, chirurgia colonica si histerectomia radicala se pare ca nu este justificata (79, 92).
Situatiile de urgenta
Un mare numar de pacienti sufera de agresiuni acute care nu pot fi anticipate si prevenite (elul VI). Complicatiile infectioase, accidentele traumatice, insuficientele acute hepatice si renale sunt situatii in care nu exista posibilitatea interventiei inaintea injuriei, masurile terapeutice trebuind a fi initiate, in cel mai bun caz, odata cu inceperea procesului patologic.In aceste situatii pacientii necesita in primul rand interventii terapeutice specifice, ca, resuscitarea cardio-respiratorie, tratamentul leziunilor traumatice, drenajul focarelor infectioase, antibioterapie.
Aceste masuri terapeutice odata instituite vor fi urmate de masurile terapeutice caracteristice perioadelor intra- si post-injurie (elul VII).
Scaderea incidentei complicatiilor postoperatorii (cardiace, pulmonare, tromboembolice, infectioase etc.) nu poate fi realizata decat printr-un abord multimodal care cuprinde: o eluare si terapie pre-operatorie adecte, o reducere a stresului intra-operator si un control strict al modificarilor fiziologice din perioada postoperatorie. Utilizarea mobilizarii precoce, a nutritiei enterale precoce si administrarea unor factori anabolizanti (factori de crestere) sunt tendinte actuale unanim acceptate (70, 98).
