Peretele gastric are o grosime apreciabila si este alcatuit din mai multe straturi (tunici) distincte.
Seroasa este reprezentata de peritoneul visceral a carui descriere a fost facuta mai sus. Este un strat cu mare putere de plasticitate avand in acelasi timp o rezistenta apreciabila de care se tine cont in suturile gastrice.
Musculara gastrica este foarte bine dezvoltata, ea fiind substratul intinsei activitati motorii a peretelui gastric. Are o grosime medie de 2 mm, dar aceasta este variabila in functie de regiunea considerata: foarte groasa la nilul antrului in cinatatea pilorului, este mai subtire pe marea curbura si indeosebi la nilul fornixului gastric. Musculara gastrica se compune din 3 straturi succesi din afara-inauntru: stratul longitudinal, stratul circular (formeaza sfincterul piloric) si stratul oblic (specific stomacului)
Submucoasa este alcatuita din tesut conjunctiv lax si contine o retea vasculara importanta, limfatice si plexul nervos Meissner. Acest strat este slab aderent la musculoasa si intim aderent la mucoasa. Din aceste moti, la sectiunea peretelui gastric, sero-musculoasa se retracta, submucoasa fiind solidara cu mucoasa; se poate realiza cu usurinta hemostaza vaselor submucoase. Este considerata un strat de rezistenta in suturile digesti.
Mucoasa, in exces fata de submucoasa, formeaza o multitudine de pliuri, unele longitudinale orientate in axul mare al stomacului, indeosebi in cinatatea micii curburi (soseaua gastrica), altele mai mici orientate transrsal situate indeosebi pe marea curbura si fetele stomacului.
Mucoasa, in opozitie cu submucoasa este friabila si deci putin rezistenta la sutura. Ea nu are o grosime egala pe toata intinderea stomacului, fiind subtire si mai fragila in regiunea cardiala si a fornixului (1 mm si chiar mai putin), mai groasa (2 mm) si de consistenta mai ferma in regiunea antropi-
lorica, fapt care permite decolarea ei mai usoara de restul peretelui gastric.
Epiteliul mucoasei gastrice este de tip cilindric unistratificat cu celule de tip mucoid delimitandu-se net, fara tranzitie, de epiteliul pavimentos stratificat al mucoasei esofagiene- la nilul cardiei de-a lungul unei linii neregulate (linia Z). Celulele epi-teliale sunt de tip mucoid, continand granule de mucina - catre polul extern.
Glandele gastrice, extrem de numeroase, sunt de tip tubular si se deosebesc dupa regiunile stomacului in care se afla. Glandele cardiale se gasesc intr-o zona limitata (0,5-4 cm) din jurul cardiei, fiind alcatuite din celule producatoare de mucus. Glandele fundice sau gastrice proprii sunt localizate la nilul fornixului si corpului gastric si cuprind in structura lor 3 tipuri de celule: celule mucoide se-cretoare de mucus dispuse catre gatul glandei, celule principale sau de zimogen aflate in portiunea distala a glandei care secreta pepsinogenul si celule parietale, mai mari, departate de lumenul glandular cu care comunica prin capilare extrace-lulare si care secreta acidul clorhidric. Glandele pi-lorice sunt localizate in regiunea antrala fiind alcatuite predominent din celule asemanatoare cu celulele mucoase din gatul glandelor fundice. Antrul gastric este de asemenea sediul celulelor endocrine din care cel mai bine cunoscute sunt celulele G, responsabile de secretia de gastrina.
