Boala afecteaza ambele sexe in procente sensibil egale, cu un maxim de incidenta intre 25 si 60 ani, fiind mai frecventa la rasa alba (13).
Achalazia se poate manifesta oricand in viata individului, de la
nastere pana in deceniul noua de viata. Varsta medie de debut este cuprinsa intre 30 si 60 ani, cu un rf in jurul a 40 ani. Incidenta riaza intre 0,4 si 0,6 la 100 000 locuitori, iar prelenta are o loare de aproximativ 8 la 100 000 de locuitori. Procente de 2 pana la 5 din achalazie sunt date de cazurile pediatrice.
FIZIOPATOLOGIE
Presiunea dezvoltata de sfincterul esofagian inferior (SEI) riaza in achalazie; dupa diverse studii, lorile extreme sunt cuprinse intre 15 si 57 mmHg, cu lori medii de 24 ± 2 mmHg (loarea normala a presiunii SEI este de 10 ± 2 mmHg). Ar fi de asteptat ca pacientii cu presiuni crescute ale SEI sa prezinte o simptomatologie accentuata, pierdere ponderala mai mare, ecuare esofagiana mult diminuata. Cu toate acestea, hiperpresiunea SEI nu se coreleaza cu ecuarea esofagiana diminuata. Aceasta sugereaza ca golirea esofagului e influentata de alti factori, cum ar fi:
1. presiunea generata de o coloana de lichid in esofagul distal;
2. riatiile in timp ale presiunii SEI;
3. sensibilitatea si statusul contractii al esofagului;
4. efectul presional al bolusului asupra contractiilor musculaturii netede a esofagului distal.
Studiile radiologice la bolnavii cu achalazie arata ca golirea esofagiana e dependenta de inaltimea coloanei de bariu. Pe masura ce aceasta creste, presiunea exercitata asupra SEI e mai mare, pana cand presiunea hidrostatica a coloanei baritate devine egala si apoi o depaseste pe cea de la nivelul SEI, moment in care sfincterul se deschide si permite golirea esofagului in stomac. Ecuarea esofagiana descreste in intensitate si in cele din urma inceteaza odata ce coloana baritata diminua; inaltimea coloanei lichidiene reflecta presiunea SEI. Astfel, presiuni ale SEI de 10, respectiv 20 mmHg sustin coloane lichidiene de 13,5 respectiv 27 cm. Daca aceste date ar fi labile, ar insemna ca mult mai multi pacienti ar prezenta regurgitatii alimentare, deoarece lungimea medie a esofagului este de 25 cm. Evident, presiunea SEI nu este singurul factor ce afecteaza ecuarea esofagiana.In achalazie, raspunsul SEI la
hormonii endogeni este paradoxal si e influentat de pierderea riatilor stimuli inhibitori. Presiunea SEI este determinata de caracteristicile contractile intrinseci asupra carora isi manifesta efectul stimulator sau inhibitor stimuli endogeni sau exogeni a carorInfluenta riaza in cursul zilei. in mod caracteristic, pacientii descriu situatii sau activitati care exacerbeaza disfagia, ca de pilda sfress-ul emotional, in vreme ce o masa luata in liniste, cu inghitituri mici si intr-o atmosfera relaxata, amelioreaza simptomatologia (10). Studii recente sugereaza ca sistemul nervos central moduleaza probabil functia esofagiana (1).
Sensibilitatea esofagiana la distensie poate determina pierderea ponderala la unii bolnavi. Aceste simptome apar precoce in cursul bolii, cand esofagul e relativ nedilatat si pot fi asociate cu
durere si senzatie de disconfort in cursul alimentatiei. Din cauza ca regurgitatiile diminueaza durerea data de distensia esofagiana, pacientii dezvolta in timp teama de
alimentatie si pierd din greutatea corporala din cauza ingestiei reduse cantitativ si nu din cauza ecuarii esofagiene defectuoase (35).
Studiul Adams (57) rele ca pe masura ce esofagul se dilata, durerea diminua ca intensitate si frecventa.
Dilatatia esofagiana este data in mare masura de presiunea persistenta a continutului esofagian asupra peretilor organului. Pe masura ce esofagul se dilata, peretii sai se subtiaza si creste com-plianta. in acest fel, cu dilatarea esofagului si com-plianta sa crescuia se acumuleaza alimente si sali ce realizeaza o coloana hidrostatica mai joasa, pentru ca se distribuie pe o suprafata mai mare. Astfel, scaderea presiunii generate de coloana alimentara asupra esofagului distal determina o scadere a golirii esofagului si staza mai accentuata (45).
Se obser frecvent contractii esofagiene in portiunea medie si distala, legate sau nu de actul deglutitiei. Aceste contractii pot initia ecuarea esofagului sau din contra pot determina regurgitari in cazul in care nu reusesc sa depaseasca presiunea de la nivelul SEI sau a sfincterului cricofa-ringian. in cursul deglutitiei, contractiile faringiene pot fi efectiv transmise prin esofagul plin cu lichid catre portiunea sa distala, rezultand astfel ameliorarea ecuarii esofagului.
