Prin termenul de "polip\" se descrie orice leziune care proemina in lumenul unui organ cavitar (32). Cuvantul deriva din latinescul polypus care inseamna "cu mai multe picioare\". Acest tip de polip reprezinta doar unul dintre multiplele aspecte macro-scopice existente. Clinic, descrierea macroscopica devine limitata daca nu se definesc si aspectele histologice. Denumind un polip adenomatos sau hamartomatos inseamna sa-i apreciem evolutia si prognosticul.
Pot fi sesili sau pediculati. Variaza ca marime, forma si comportament, sunt congenitali sau dobanditi, benigni sau maligni, simptomatici sau asimpto-matici, singulari, localizati sau raspanditi pe toata mucoasa colonului.
Clasificare (20)
Boala polipoasa
Polipi non-neoplastici
1. Polipi metaplastici (hiperplastici)
2. Polipi hamartomatosi
3. Polipi inflamatori
4. Polipul limfoid benign Polipi neoplastici Singulari:
1. Adenomul (tubular, tubulovilos, vilos)
2. Carcinoidul
3. Polipi ai tesutului conjunctiv (fibroame, li-poame, leiomioame etc.
Multipli.
Polipii non-neoplastici
Polipii metaplastici sau hiperplastici
"Hiperplastic\" este termenul folosit de americani (celulele de la baza criptelor sunt hiperplastice) -iar "metaplastic\" de englezi (sugerand mai degrab
tulburari de crestere decat o activitate nucleara si o regenerare celulara anormale). Sunt de obicei mici, de 2-3 mm diametru, avand aceeasi culoare ca si mucoasa normala. Pot fi intalniti la orice varsta, dar in special la batrani, mai frecnt pe sigmoid. Raportul barbati/femei fiind de 4 la 1. Reprezinta 10% din totalul polipilor mai mici de 5 mm localizati pe colon, restul fiind in marea lor majoritate adeno-matosi.
Etiologia este necunoscuta. Cu privire la pato-genitate se sugereaza ca celulele ce formeaza un polip metaplastic cresc mult mai incet si au o du-
rata de viata mai lunga decat a celulelor mucoasei normale adiacente (15).
Un astfel de epiteliu devine hipermatur fapt ce a facut pe unii autori sa sugereze asocierea polipilor metaplastici cu adenocarcinomul, dar nu exista date suficiente care sa sustina aceasta ipoteza.
De obicei sunt asimptomatici, fiind descoperiti cu ocazia unei sigmoidoscopii de rutina, avand un aspect semipedunculat sau sesil, motiv pentru care se confunda cu polipii adenomatosi.
Tratamentul este o problema de filozofie individuala, indepartarea polipilor metaplastici reduce riscul lasarii pe loc a polipilor adenomatosi si a carci-nomului. Recomandam examen bioptic din cel mai reprezentativ polip. Daca este negativ urmarirea evolutiei in timp a afectiunii este obligatorie.
Polipii hamartomatosi
Termenul a fost inntat de Albrecht (1904) pentru a-i distinge de o leziune neoplastica adevarata.
Hamartomul este o malformatie asemanatoare unei
tumori in care tesuturile unei parti distincte a organismului sunt aranjate dezordonat, de obicei cu una sau mai multe din componentele sale dezvoltate in exces. Leziunea nu are o tendinta de crestere excesiva, iar dupa adolescenta cresterea inceteaza.
Doua tipuri de polipi intra in aceasta categorie: polipii junili si polipii Peutz-Jeghers (38).
Polipii junili
Descrisi pentru prima data de Verse (1908) polipii junili sunt diferentiati de alti polipi dupa caracteristicile macroscopice si aspectul microscopic. Se intalnesc cel mai frecnt in primul deceniu de viata, dar au fost descrisi si la adulti.
Majoritatea polipilor junili au 1-2 cm diametru, suprafata neteda si un pedicul subtire, acoperit cu mucoasa colonica de aspect normal.
Un polip junil poate fi macroscopic identificat cu usurinta prin stralucirea preparatului histologic. La examinarea microscopica se caracterizeaza prin spatii dilatate, chisturi pline cu mucus, spatii delimitate de un epiteliu columnar. Prevalenta eozinofi-lelor a facut pe unii autori sa sugereze ca polipii junili sunt rezultatul unei reactii alergice. Statistic s-a dodit o crestere semnificativa a incidentei reactiei alergice la copii cu polipoza junila si la familiile acestora (1).
Clinic polipii junili dau urmatoarele simptome:
hemoragii digesti inferioare,
invaginatia colonului asociata cu ocluzie, diaree. Se pot produce si torsiuni pediculare urmate de hemoragii si eliminarea tesutului tumoral odata cu materiile fecale.
Diagnosticul se pune prin colonoscopie, care trebuie sa fie instigatia de prima linie la toti pacientii tineri cu sangerari rectale. Simultan cu sig-moido-colonoscopia diagnostica se realizeaza si indepartarea polipului. Recurenta polipilor junili este de 10-20% din cazuri (18, 21).
Polipii Peutz-Jeghers
Sunt descrisi spre sfarsitul modulului.
Polipii inflamatori
Polipii inflamatori se intalnesc la persoanele care sufera de o boala inflamatorie cronica. in trecut \"a\\j fost numiti pseudopolipi pentru a-i deosebi de polipii neoplastici, dar termenul preferat astazi este cel de polipi inflamatori. Se asociaza cel mai frecnt colitei ulceroase; bolii Crohn, amoebiazei, schistosomiazei si ocazional dirticulitei. Nu au tendinta la malignizare.
Polipii limfoizi benigni
Polipii limfoizi benigni fac parte din categoria modificarilor date de hiperplazia limfoida. Hiperpla-zia focala sau difuza are loc unde foliculii limfatici sunt mai bogat reprezentati (ileonul terminal, cec si rect).
Acesti polipi sunt frecnt inclusi in categoria polipilor inflamatori, dar unii autori ii considera malformatii congenitale sau hamartoame (13). Aceasta ipoteza se bazeaza pe incidenta familiala ocazionala si asocierea lor cu polipoza familiala.
Majoritatea sunt sesili mai frecnt la barbati si in deceniile trei si patru de viata (5, 6, 31). Marimea variaza de la cativa mm in diametru la 3 cm.
Microscopic sunt compusi din tesut limfoid relativ normal avand un model folicular cu un centru germinai clar conturat. Uneori pot fi observate leziuni de tip sarcoid cu ombilicarea suprafetei, cu sau fara ulceratia mucoasei. Prinderea stratului muscular este foarte rara. Aceasta structura relativ bine organizata si absenta invaziei structurilor profunde diferentiaza acesti polipi de limfomul malign.
Pot fi asimptomatici sau pot prezenta simpto-mele obisnuite date de polipi in general: sangerari, dureri abdominale, invaginatie (mult mai rar).
La irigografia cu dublu contrast caracteristic este prezenta unei "pete\" in centrul polipului (19). Frecnt regreseaza spontan (29), dar indepartarea lor se recomanda pentru diagnosticul de certitudine (6, 16, 17). Recurenta este rara, in jur de 5%, nu se transforma
malign (6, 37).
