Endoscopul pentru endoscopie digestiva superioara este un aparat flexibil, de cea 1 cm diametru si 100 cm lungime. Imaginea este transmisa din varful endoscopului fie prin manunchiuri de
fibre optice catre lentilele de la capatul aparatului, fie de catre o camera deo miniaturizata catre un monitor TV. Capatul distal poate fi angulat in unghiuri largi pe toate cele patru grade de libertate prin manevrarea a doua rotite situate pe capatul proximal al endoscopului. Endoscoapele mai contin un canal de insuflatie a aerului in catatile de zualizat spre a produce distensia acestora; prin acest canal se poate trimite si apa catre lentile pentru spalarea lor. Unul sau doua alte canale cu diametre intre 2,8-4,2 mm sunt disponibile pentru aspirarea secretiilor si pentru introducerea instrumentelor (pense de biopsie, perii ci-tologie, foarfeci, ace, anse, coagulator monopolar, sonde LASER etc).
Pentru efectuarea procedurii este necesar ca pacientul sa fie nemancat de cel putin 6 ore. Reflexul de
voma indus de introducerea aparatului in faringe se anihileaza prin anestezie topica cu
spray cu benzocaina sau lidocaina. in scopul diminuarii anxietatii si agitatiei pacientului i se administreaza
sedative i.v. (benzodiazepine).
Esogastroduodenoscopia se incepe cu pacientul pozitionat in decubit lateral stang. intre arcadele dentare se plaseaza o piesa bucala care are scopul de a le mentine intredeschise si de a proteja endo-scopul de o eventuala muscatura. Endoscopistul tine aparatul cu mana stanga, iar cu dreapta, prin miscari simultane de impingere si rotatie axiala ale endo-scopului, introduce aparatul in faringe de unde zualizeaza laringele, iar posterior de cartilajul ari-tenoid, hipofaringele pentru ca, la indicatia data pacientului de a inghiti, sa introduca aparatul prin sfincterul esofagian superior (muschiul cricofarin-gian) in prima portiune a esofagului; aceasta manevra este facilitata de abilitatea endoscopistului de a folosi in acelasi timp, cu degetele mainii stangi, rotitele de angulatie ce permit modelarea varfului aparatului pe curbura faringo-esofagiana. Pastrand permanent o imagine axiala a lumenului esofagian endoscopistul avanseaza endoscopul catre distal utilizand simultan miscari de angulare a varfului si torsiune in ax. Odata patruns in stomac cea mai buna modalitate de a pastra orientarea este de a roti endoscopul in sensul acelor de ceasornic in asa fel incat mica curbura sa ajunga la ora 12 in campul zual. Fornixul si corpul stomacului prezinta initial pliuri proeminente, in timp ce mucoasa antrala este, de obicei, plata. Odata strabatut antrul se zualizeaza pilorul care, pentru a fi strabatut, trebuie abordat centrat axial. Endoscopul este astfel trecut in duoden. Trebuie avut grija ca, datorita presiunii exercitate cu endoscopul pentru a strabate pilorul, trecerea prin bulbul duodenal sa nu fie prea rapida; in aceasta situatie leziunile situate imediat subpiloric pot sa nu fie zualizate. Consecutiv bulbului se patrunde in a doua portiune a duodenului. Uneori trecerea prin genunchiul duodenal superior poate fi dificila datorita unghiului ascutit pe care acesta il
formeaza; in aceste conditii trecerea este usurata daca ne amintim ca duodenul are traiect lateral dreapta, inferior si posterior, miscarile imprimate endoscopului tinand cont de aceasta. Alternand miscarile de introducere cu .cele de rotatie axiala se avanseaza cu endoscopul din a doua catre a treia portiune a duodenului. Uneori, in aceasta etapa a investigatiei se poate zualiza tangential papila Vater. in final endoscopul este retras in stomac unde, prin angularea in antru a varfului pe directia sus-jos cu 180-210 grade (retroflexie) se zualizeaza unghiul gastric, marea curbura, fornixul si regiunea cardio-tuberozitara.
