DEFINITIE. Abcesul cald reprezinta o colectie purulenta acuta localizata, dezvoltata într-o cavitate neoformata, delimitata de o membrana piogena neoformata constituita din distrugeri tisulare, germeni si leucocite.
Aceasta definitie elimina toate colectiile purulente, dezvoltate într-o cavitate anatomica sau spatiu preformat (Exemplu: pleurezie purulenta, peritonita)
ETIOLOGIE
- FACTORUL DETERMINANT este patrunderea si dezvoltarea în tesuturi a unor germeni piogeni
- stafilococ (80%)
- streptococ
- pneumococ
- bacili Gram negativi (E colli)
- germeni anaerobi,
- inocularea septica este accidentala (plaga, evolutia unei infectii chirurgicale localizate, ex. furuncul, etc.)
- etiologia neinfectioasa poate fi cauzata de introducerea în tesuturi a unor substante iritante: iod, calciu, nitrat de argint., generând „ABCESUL DE FIXATIE”.
- introducerea germenilor prin tehnica gresita a injectiilor (nerespectarea asepsiei si antisepsiei) determina ABCESUL PARATERAPEUTIC
- focarul septic infectios la distanta ce poate produce „ABCESE SECUNDARE” (METASTATICE) de obicei pe cale hematogena.
- FACTORII FAVORIZANTI sunt în general comni, care contribuie la aparitia infectiilor chirurgicale:
retentia de corpi straini,
hematoame,
deficiente imunologice locale si sistemice
CLASIFICARE: Abcesele pot fi:
- SUPERFICIALE, accesibile examenului clinic,
- PROFUNDE, inclusiv ale organelor interne cu o simptomatologie specifica
ANATOMIE PATOLOGICA: În forma sa colectata, abcesul are un perete neoformat si un continut.
- CONTINUTUL abcesului este PURULENT, constituit din:
- resturile distructiilor tisulare,
- leucocite,
- microbi.
Aspectul PUROIULUI difera în functie de agentul cauzal:
gros, cremos, nemirositor, bine legat în cazul stafilococului,
sero-purulent, fluid, la streptococ,
rzui, gros, pseudomembranos în cazul pneumococului,
cenusiu-murdar, seros, fetid, cu gaze la infectii anaerobe,
albicios, fluid, cu miros de „varza stricata” la infectii cu Colli.
MICROSCOPIC puroiul contine resturi celulare, germeni, leucocite (polinucleare, limfocite) si histiocite. Examenul materialului biologic (puroi) direct pe frotiu si cultivarea germenilor este obligatoriu si esential în conducerea terapiei.
- PERETELE neoformat al abcesului delimitând cavitatea, este alcatuit din 3 straturi:
- stratul EXTERN (fibroscleros), format din tesut conjunctiv scleros, ferm, constituind o „bariera biologica” în proarea infectiei,
- stratul MEDIU (intermediar) este forma din tesut conjunctiv de neoformatie, bogat vascularizat (tesut de granulatie), având aspectul de „muguri carnosi”.
- stratul INTERN, format dintr-o retea de fibrina, continând numeroase leucocite si germeni microbieni.
SIMPTOMATOLOGIA clinica a abcesului cald se manifesta diferit în functie de stadiul evolultiv al procesului:
- STADIUL DE DIFUZIUNE
durerea este simptomul de debut, are intensitate progresiva, capatând caracter viu, lancinant, uneori pulsatil,
semnele GENERALE (febra 39-400C, frison, curbaturp, anorexie, cefalee, insomnie, indispozitie generala) însotesc constant aceasta faza.
semnele LOCALE sunt cele ale inflamatiei (tumefactie locala, roseata, caldura locala, impotenta functionala)
biologic se remarca hiperleucocitoza cu granulocitoza, anemie, si cresterea VSH-ului.
- STADIUL DE COLECTIE: survine dupa 3-4 zile de evolutie:
- diminua durerea (senzatie de tensiune dureroasa, pulsatila)
- apare fluctuenta ( a se separa de pseudofluctuenta realizata numai pe un singur diametru al ariei cercetate, realizata transrsal pe masele musculare mari, exemplu: fesa)
- fluctuenta poate lipsi la colectiile profunde
- semnele generale pot persista sau chiar progresa spre fenomene septice genrale.
EVOLUTIA naturala a abcesului cald este de obicei spre marirea volumului si fistulizare (la tegumente, într-o cavitate seroasa sau organ cavitar).
- RESORBTIA ABCESULUI este rara, doar în fazele incipiente de evolutie, la organisme rezistente si tratament instituit timpuriu si eficient, constând într-un proces de „autosterilizare”, resorbtie si cicatrizare sclerofibroasa. Nodulul „cicatricial” restant (pseudotumoral) poate fi „reactivat” în timp.
- FISTULARIZAREA ABCESULUI constituie evolutia obisnuita a procesului patologic. Se poate realiza spre:
exterior
într-o cavitate seroasa,
într-un organ cavitar
Dupa evacuare evolutia poate fi spre:
- vindecare,
- vindecare temporara (cu recidi),
- fistularizare cronica.
DIAGNOSTICUL abcesului si a stadiului evolutiv se face pe baza semnelor clinice generale si locale, punctia exploratorie fiind uneori indispensabila, la localizarile profunde.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL trebuie sa excluda:
tumori maligne cu evolutie acuta (ex. mastita carcinomatoasa),
tumori benigne infectate (ex. chist sebaceu – tumora preexistenta)
abces rece suprainfectat (TBC în antecedente)
anevrisme superficiale (pulsatii si sufluri).
COMPLICATIILE abcesului cald pot fi:
- loco-regionale (limfangite, limfadenite, adenoflegmoane, difuziunea în profunzime, fistulizari în cavitati)
- generale (septicemie, septico-piemie, socul toxico-septic)
- agravarea sau decompensarea unei boli preexistente, favorizante (ex. diabet, insuficientta renala)
TRATAMENT: Masurile terapeutice vor fi adaptate fazei evoluti a abcesului:
- în stadiul de DIFUZIUNE:
revulsie locala (comprese alcoolizate 30%)
fizioterapie (ultrasunete, ultraviolete)
sustinerea imunocompetentei (vaccin polimicrobian),
antibioterapie cu scopul favorizarii resorbtiei
- în stadiul de abcedare – colectie:
- accelerarea colectarii prin comprese locale calde, ichtiol
- incizie- contraincizie, evacuare completa, drenaj eficient (incizie larga, în pozitie decliva, cu debridare completa).
- punctiile evacuatorii si instilare de antibiotice sunt depasite,
- anestezia adecvata se impune pentru un „confort” chirurgical adecvat,
- antibioterapia este necesara în cazurile care evolueaza pe un teren tarat.
PROGNOSTICUL abcesului cald este favorabil, daca diagnsosticul este silit corect si masurile terapeutice sunt eficiente. Vindecarea poate fi însotita de cicatrici inestetice, necesitând uneori interntii corecti.
