INFECTII CHIRURGICALE ACUTE LOCALIZATE
Infectiile chirurgicale acute localizate pot fi cantonate la nivelul:
- tegumentelor si anexelor sale (foliculita, furuncul, carbuncul, erizipel, hidrosadenita, etc.)
- altor tesuturi (supuratia de plaga) abces cald, flegmon difuz, limfangita, limfadenita, etc.)
INFECTII CHIRURGICALE ACUTE LOCALIZATE LA TEGUMENTE SI ANEXE
FOLICULITA
Reprezinta localizarea procesului septic strict la foliculul pilos. De cele mai multe ori este cauzata de:
- STAFILOCOC, dar si alti germeni PIOGENI (face parte din stafilococii cutanate)
- CONDITII FAVORIZANTE sunt:
- microtraumatismele locale,
- factori iritativi locali,
- igiena locala precara,
- îndeletniciri diferite
Poate apare în orice regiune a corpului unde exista foliculi pilosi, dar predomina la nivelul mâinii si antebratului (pielea paroasa a capului, regiunea pubiana, antebrat, gamba).
CLINIC se manifesta în stadiul de debut ca o:
- zona limitata de hiperemie, centrata de un folicul pilos, cauzând o senzatie de prurit,
- ulterior se dezvolta o mica flictena, pe fond edematiat, si apare durerea,
- evolueaza spre ecuarea flictenei împreuna cu firul de par si retrocedarea fenomenelor inflamatorii,
- pot apare foliculite „în serie” prin infectii succesive de la un folicul la celalalt.
TRATAMENTUL consta în:
- extragerea firului de par,
- antiseptice locale,
- expunerea la raze ultraviolete poate fi benefica,
- evitarea factorilor iritativi si igiena locala riguroasa pot preveni recidivele.
FURUNCULUL
DEFINITIE
Furunculul reprezinta tot o stafilococie cutanata la care procesul supurativ intereseaza foliculul pilos, glanda sebacee adiacenta si o mica parte din dermul înconjurator, cu caracter distructiv (necrozant).
Uneori furunculele apar concomitent sau succesiv la acelasi bolnav, când vorbim de FURUNCULOZA.
ETIOPATOGENIE
- agentul determinant este de obicei STAFILOCOCUL (cu virulenta crescuta si plurirezistent la antibiotice).
- conditii favorizante sunt reprezentate de:
- iritatii cutanate mecanice,
- igiena defectuoasa,
- acnee, seboree,
- teren (surmenaj, avitaminoze, diabet zaharat, alcoolism, imunosupresie, etc.)
- vârsta tânara.
- se dezvolta numai în regiunile cutanate prezute cu foliculi pilosi si glande sebacee.
ANATOMOPATOLOGIC furunculul se caracterizeaza printr-o necroza extinsa a aparatului pilosebaceu spre dermul din jur. Necroza septica genereaza un tesut purulent – necrotic sub forma de „dop” – BURBION, cu tendinta de fistulizare si eliminarea burbionului, urmata de vindecare spontana, dar prin cicatrici cheloide.
CLINIC debuteaza ca o foliculita:
- zona hiperemica centrata de un fir de par, apoi,
- tumefactia locala se accentueaza (1-2cm)
- se formeaza burbionul, înconjurat de reactie edematoasa (semnele inflamatiei),
- simptomatologic este domninata de durere locala, prurit,
- dupa 5-6 zile evolutia este spre fistulizare si eliminarea burbionului (diminua simptomatologia clinica),
- se pot asocia semne de limfangita si adenita regionala,
- nu rareori furunculul determina aparitia semnelor generale ca: febra, (38-39 gC), frisoane, cefalee, anorexie, alterarea starii generale, inapetenta, etc.
COMPLICATIILE furunculului, mai ales a furunculozei, survin la cazurile neglijate sau incorect tratate, constând în:
- limfangite, limfadenite, chiar adenoflegmoane,
- erizipel,
- abcese secundare (pulmonare, hepatice, perineale, osoase, etc.)
- generalizarea infectiei (septicemie)
FORME CLINICE
- FURUNCULOZA, situatie în care apar concomitent sau succesiv mai multe furuncule, în aceeasi zona sau în zone diferite, dar în general cu evolutie clinica obisnuita. Necesita explorari suplimentare pentru depistarea factorilor favorizanti ( exemplu: diabet zaharat).
- FURUNCULUL BUZEI SUPERIOARE si a NASULUI se încadreaza în stafilocociile maligne ale fetei. Datorita particularitatilor de drenaj venos al jumatatii superioare a fetei (catre sinusul cavernos), poate genera o tromboza septica, cu evolutie rapida spre exit. De aceea NU se vor efectua manevre de ecuare prin compresie sau incizie a unui furuncul situat superior de comisura bucala.
TRATAMENTUL
- PROFILACTC al furunculului presupune:
- evitarea microtraumatismelor,
- igiena riguroasa a regiunilor piloase,
- CURATIV – trebuie sa fie complex si eficient
- LOCAL (chirurgical)
- toaleta riguroasa locala,
- manopere de „colectare”(prisnite, ihtiol, etc.) în faza initiala,
- incizie si ecuare în faza de colectie.
ETIOLOGIC se efectueaza prin ANTIBIOTERAPIE conform antibiogramei, mai ales în cazurile cu complicatii,
- PATOGENIC cuprinde:
- repaus,
- sustinere imunologica (gamaglobulina, ccinoterapie, autoccin, etc.),
- corectarea factorilor favorizanti (diabet zaharat, avitaminoze, iritatii locale, etc.).
CARBUNCULUL (FURUNCULUL ANTRACOID – ANTRAX)
DEFINITIE: Carbunculul reprezinta o AGLOMERARE DE FURUNCULI, în diferite stadii de evolutie, unite între ele printr-o supuratie a dermului, realizând un placard cutanat, sub care se dezvolta un proces flegmonos întins, cu necroze epifasciale.
Locul de electie al carbunculului este zona cefei si regiunea dorsala a toracelui (cu foliculi pilosi si glande sebacee, expusa microtraumatismelor repetate prin haine si uneori igienei precare – transpiratie, praf, etc.)
ETIOLOGIC este determinat în majoritatea cazurilor de STAFILOCOC. Factorii favorizanti principali sunt:
- diabetul zaharat,
- pacienti imunodeficienti,
- vârsta înaintata.
ANATOMOPATOLOGIC se caracterizeaza prin localizare în derm a procesului ce intereseaza de la început glomoerulul glandei sudoripare, nefiind centrat de firul de par.
SIMPTOMATOLOGIA CLINICA este zgomotoasa:
- LOCAL debutul este prin aparitia unei tumefactii nodulare, dure, dureroase, de culoare rosie-violacee, cu aderenta la tegumente.
- EVOLUTIA „diferentiata” a leziunilor locale duce spre abcedare si fistulizare succesi.
- SEMNELE GENERALE sunt prezente în majoritatea cazurilor de carbuncul constând în:
- alterarea starii generale,
- febra, frison,
- cefalee, anorexie, insomnie,
- semne clinice de generalizare a infectiei la diabetici.
EVOLUTIA spontana a carbunculului este spre extindere, fistulizare, rareori spre vindecare spontana, chiar spre generalizarea infectiei la bolnavii „tarati”.
TRATAMENTUL carbunculului respecta aceleasi principii ale terapiei furunculului:
- în faza initiala
- manoper de „colectare” (prisnite, antiseptice locale, ichtiol)
- în faza supurati
- incizia „în cruce” sau radiare,
- excizia tesuturilor necrozate,
- toaleta riguroasa cu antiseptice,
- mesaj al cavitatii reziduale pentru drenaj eficient.
- terapie etiologica – antibiotice conform antibiogramei,
- patogenic se urmareste:
- corectarea factorilor favorizanti (diabet),
- sustinere imunologica (ccinoterapie).
ERIZIPELUL
DEFINITIE: Erizipelul reprezinta o boala infecto-contagioasa, cu localizare dermica, determinata de STREPTOCOCUL beta-hemolitic din grupa A FEHLEISEN (mai rar stafilococ)
ETIOPATOGENIE.
- FACTORUL DETERMINANT este STREPTOCOCUL, existent de obicei ca saprofit vulgar pe suprafata tegumentara sau în diferite cavitati naturale.
- FACTORII FAVORIZANTI:
- leziuni cutanate, chiar minime (traumatice, ulceratii, eczeme, piodermite, etc.),
- regionali (sindrom posttrombotic, limfedem cronic),
- generali (subalimentatie, anemie, etc.)
- CONTAMINAREA poate fi DIRECTA (contact cu un bolnav), INDIRECTA (prin instrumente chirurgicale nesterile) sau AUTOGENA (prin exacerbarea virulentei unor tulpini de streptococi preexistente la bolnav)
ANATOMIE PATOLOGICA: Substratul anatomopatologic este o DERMITA ACUTA, un proces inflamator care afecteaza cu predilectie sele limfatice superficiale, ralizând o leziune locala tipica PLACA ERIZIPELATOASA (placardul erizipelatos). Se prezinta ca o zona eritematoasa, circulara, edematiata. Reactia inflamatorie este mai evidenta la periferia placardului, ca un prag - denumit „BURELET” (este zona de extindere a leziunii, continând un numar mare de streptococi). Pe placard pot apare FLICTENE cu continut seros.
- MICROSCOPIC, dermul prezinta o infiltratie celulara masi (leucocitara), proliferare si metamorfozare a celulelor conjunctive (în celule de tip embrionar) si exudat periscular exprimat.
SIMPTOMATOLOGIE
loul clnic al erizipelului (mai ales al celui chirurgical – dupa plagi, excoriatii, operatii) este caracteristic.
- INCUBATIA este de obice scurta, de câte ore la 4-5 zie,
- DEBUTUL bolii este brutal cu fenomene GENERALE:
- frison puternic, urmat de febra 39-40gC,
- alterarea starii generale,
- cefalee, tahicardie, dureri musculare,
- oligurie,
- aparitia PLACARDULUI ERIZIPELATOS caracteristic în jurul solutiei de continuitate tegumentara, cu evolutie centrifuga,
- asociere frecventa cu limfangita si adenopatia regionala,
- PERIOADA DE STARE dureaza 5-6 zile, simptomele se mentin, dupa care (ziua 6-8) se instaleaza perioada de declin, cu ameliorarea simptomatologiei, placardul devine mai palid, dispare bureletul, pielea devine supla si poate aprae o descmatie furfuracee.
- dupa erizipelul recidint poate persista:
- edem tegumentar cronic (pahidermita),
- eritrodermie locala.
FORME CLINICE:
- erizipelul FLICTENULAR (bulos) care prezinta flictene mici, cu lichid clar, localizat cu predilectie pe fata sau gambe,
- erizipelul SERPIGINOS, cu placarde separate de piele sanatoasa,
- erizipelul ECHIMOTIC (hemoragic), cu extrazari sanguine la nivelul placardului,
- erizipelul FLEGMONOS si GANGRENOS care prezinta evolutie rapida spre gangrene superficiale si suprainfectie, la bolnavi tarati, având o evolutie foarte gra,
- erizipelul RECIDIVANT,
- erizipelul NOU-NASCUTULUI, în jurul ombilicului.
- erizipelul PUERPERAL, în zona organelor genitale,
- erizipelul MUCOASELOR (al faringelui, amigdalelor), greu de recunoscut,
- erizipelul CATAMENIAL este recidint, legat de ciclul menstrual.
DIAGNOSTIC:
Diagnosticul erizipelului se bazeaza pe:
- datele anamenstice,
- debut clinic acut, cu semenele generale,
- aparitia placardului caracteristic,
- examenul bacteriologic, care evidentiaza streptococul cauzator.
Nu trebuie confundat cu:
- alergii cutanate,
- dermatite,
- herpes zoster.
ERIZIPELOIDUL care reprezinta tot o infectie localizata a pielii, asemanatoare erizipelului, cu evolutie benigna, cauzata de BACTERIUM ERYSIPELOTHRIX (bacilul rujetului porcilor). Se transmite de la animale la om prin manipularea carnii de porc infectate. Se localizeaza la mâini si degete, fiind mai întâlnita la macelari, gospodine, bucatarese, etc. Leziunea locala seamana cu erizipelul, lipsesc semnele generale, se vindeca de obicei spontan în decurs de 3-4 saptamâni.
COMPLICATIILE erizipelului sunt astazi mai rare (datorita terapiei antibiotice instituite rapid si eficient) dar posibile. Ele pot fi:
- LOCALE - abces, adenoflegmon, flebite
- GENERALE – endocardite, nefrite, septicemie, sindroame poststreptococice.
TRATAMENT
PROFILACTIC - se realizeaza prin:
- tratarea corecta a tuturor leziunilor cutanate si mucoase, asistarea în conditii corespunzatoare a nasterilor
- respectarea cu strictete a regulilor de asepsie si antisepsie în unitatile sanitare.
CURATIV, presupune:
- izolarea bolnavului,
- repaus la pat,
- tratament etiologic, antibioterapie (Penicilina) conform antibiogramei,
- local: comprese alcoolizate 20-30%,
- adjunt: raze ultraviolete si simptomatice,
- chirurgical: incizie si drenaj se indica rar, doar la formele complicate cu flegmon.
Dupa vindecare erizipelul NU la sa imunitate.
HIDROSADENITA (ABCES TUBEROS, BOALA VERNEUIL)
DEFINITIE: Hidrosadenita reprezinta o infectie acuta localizata la nivelul glandelor sudoripare apocrine (în limba greaca: „hidros” = sudoare, „adeni” = glanda) („FURUNCULOZA APOCRINA”).
ETIOPATOGENIE:
- factorul DETERMINANT este aproape exclusiv STAFILOCOCUL AURIU
- factorii FAVORIZANTI sunt identici cu cei ai furunculului,
LOCALIZAREA procesului este în zone corporeale bogate în glande sudoripare apocrine ca:
- axila (aproape exclusi),
- poate fi si în:
- regiunea perineala,
- regiunea pubiana,
- areola mamara (tuberculii lui Montgomery)
ANATOMIE PATOLOGICA: Procesul infectios afecteaza glanda sudoriara, fiind mai puternic decât în cazul furunculului, apoi se extinde la hipodermul din jurul glandei. Nu este centrat de fir de par si are tendinta la extindere evoluând spre abces sau chiar flegmon.
Afectarea succesi a glandelor învecinate si a tesutului celular din jur da aspectul existentei simultane a inflamatiei în etape evolutive diferite (stadiu de inflamatie, abcedare sau cicatrizare).
SIMPTOMATOLOGIE.
loul clinic este dominat de:
- durerea locala, cu caracer progresiv,
- aparitia formatiunilor nodulare (de obicei polinodulare),
- semnele inflamatiei,
- impotenta functionala,
- uneori apare fluctuenta (la abcedare)
- mai rar semne generale ale infectiei.
DIAGNOSTICUL hidrosadenitei nu întâmpina dificultati dar trebuie diferentiat de furuncul (mai superficial localizat, având burbion) si de adenita acuta (mai profund situata, fara afectarea tegumentului în faza initiala).
TRATAMENT
- PROFILACTIC: indicat mai ales la cazurile recidinte
- evitarea iritatiei locale,
- igiena riguroasa a regiunii,
- folosirea deodorantelor
- ccin polimicrobian
- CURATIV
- depilare si toaleta locala riguroasa,
- repausul regiunii,
- revulsive, iradiere locala, antiinflamatoare în faza initiala,
- antibioterapie conform antibiogramei
- incizii pentru drenaj sau excizii „în bloc” în faza de abcedare (excizia se face pâna în hipoderm)
Specific hidrosadenitei este evolutia trenanta si caracterul recidint al afectiunii.
